Cum scriem istoria

Andrei MURARU
Publicat în Dilema Veche nr. 234 din 7 Aug 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cîndva nu vorbeam despre comunism. Decît ca extravaganţă şi, culmea, poate chiar intelectuală. Astăzi discutăm mult. Şi despre Holocaust dezbatem aprins de cînd cîteva milioane de oameni au fost gazaţi pentru că erau evrei. Despre acestea se poate discuta şi scrie cu sau fără patimă. Depinde de ce parte te situezi, cît eşti de angajat şi cît efort vrei să depui. La fel e şi cu sursele scrise. Interpretarea lor aparţine istoricului şi cititorului său. În rest, un background de amintiri, trăiri şi lecturi. VOCILE CRIMINALILOR Mărturiile scrise despre Shoah sînt astăzi numeroase. Intenţionalitatea punerii pe hîrtie a amintirilor evreilor a venit dintr-o obligaţie morală, spune Jan T. Gross, şi anume de a lăsa, cu acribie şi atenţie, dovezi despre încercarea de anihilare a unei întregi populaţii. Cu toate acestea, de multe ori, în scrierile istoricilor, cele mai multe surse nu aparţin victimelor, ci criminalilor, celor care au masacrat şi ucis. Aceasta nu este neapărat o ironie a istoriei, ci o constatare practică. "Cu cît mai mare este catastrofa, cu atît mai mic este numărul supravieţuitorilor" (Jan T. Gross). Acesta este şi cazul oraşului Jedwabne (Polonia), unde, în vara toridă a anului 1941, jumătate din oraş - în jur de 1600 de persoane - a fost masacrată de cealaltă jumătate. Unii au fost ucişi cu pietre, alţii au murit înecaţi, altora li s-a tăiat limba şi au fost lăsaţi în nesimţire, însă cei mai mulţi dintre evreii din Jedwabne au fost arşi de vii într-un hambar. VICTIMA SECRETULUI În cercetarea istorică, documentul scris, sursa palpabilă contează. În raport cu memoria, documentul trece sub tăcere vocile martorilor. Aşa s-a întîmplat pînă acum. Există şi resurse pe care istoria le deţine în raport cu memoria. În societatea românească, secretul divulgat are o funcţie vindicativă. Cel deconspirat nu este automat inculpat, ci disculpat. El devine o victimă. Cazul ultramediatizat al lui Sorin Antohi este unul elocvent. Racolat la 29 martie 1976, în ultima clasă de liceu, sub numele conspirativ de "Valentin", Antohi a furnizat note informative între 1976 şi 1982. Aflat în categoria "informatorilor-elevi", Sorin Antohi a intrat în maşinăria radicală şi perversă, în labirintul fără lumină al reţelei informative, fără să vrea, fără să poată spera, fără să intuiască evoluţia lucrurilor. Situaţia sa, a "turnătorului-turnat" minor, merită măcar o discuţie aparte. NUMĂRÎND SCHELETELE Instituţiile totalitare s-au încurcat la numărat sau nici măcar nu s-au străduit să dea o cifră exactă. Nici un istoric român nu a reuşit să găsească cifra exactă a victimelor comunismului românesc. Logica rece a instituţiilor represiunii nu consta în numere. Masacrul nu trebuia cuantificat, ci îngropat. Documentele abundă, dar cifrele se încăpăţînează să rămînă ascunse. Astăzi, cifrele înaintate sînt numeroase. Datele sînt oferite fie de istorici, fie de activişti ai memoriei. De aceea estimările pentru România variază între 600.000 (sau chiar mai puţin) şi 2.000.000 de victime. DOCUMENTE OARBE Cea mai grea misiune a unui istoric este să vadă dincolo de informaţia documentului, adică şi ceea ce nu spune sursa scrisă. Spre exemplu, nici un document de partid sau de stat nu a vorbit vreodată despre ce simţeau deţinuţii politici închişi în penitenciarul Dej în anii ’50, cînd, din cauza subnutriţiei şi a condiţiilor de detenţie, defecarea provoca şi eliminarea a 5-10 cm din intestinul gros. La fel cum nici un document oficial din perioada antonesciană nu ar putea descrie vreodată ce a simţit Iancu Ţucherman, supravieţuitor al unuia dintre trenurile morţii Iaşi-Podu Iloaiei, cînd, înghesuit într-un vagon de vite alături de 150 de persoane, a văzut oameni care au început să-şi bea propria urină, iar pe alţii înnebunind. Din acea maşinărie apocaliptică pe şine din vara anului 1941 au supravieţuit doar opt evrei. VIAŢĂ CONTRA ISTORIE Şi istoricii au pătimit pentru scrierile lor, nu doar cei despre care au scris. Dar nu numai istoricii contemporani. Un arheolog rus care luase calea exilului - Mihail Miller - aprecia că aproape 85% din breasla arheologilor profesionişti au fost încarceraţi, exilaţi sau ucişi în vremea lui Stalin. De unde deduci că interpretarea istoriei te poate şi ucide. De fapt, începutul anilor ’30 marchează implicarea lui Stalin în luptele istoriografice şi începutul epurărilor. Pokrovski, părintele noii istorii staliniste, moare în 1932, dar, deşi omagiat de funeralii naţionale, acest fapt nu i-a împiedicat pe detractorii săi să-l condamne postum, semnalul fiind dat de Pravda în 1936. MEMORIA NOASTRĂ Matei Călinescu, într-o superbă scriere despre propriul copil, spune: "Memoria e axa identităţii, aş zice. Cum altfel ne construim identitatea decît prin amintiri? Şi amintirile cele mai diferenţiate, cel puţin pentru mine, sînt amintiri regăsite prin lectură, scoase din fireasca hibernare în zăpezile uitării printr-o lectură care fluctuează imprevizibil între text şi lectura de sine. Iar aceste amintiri alimentează mereu fantasia; cînd aceasta seacă, viaţă însăşi devine aridă, repetitivă, fără orizont. Căci identitatea noastră e făcută nu numai din amintiri, ci şi din proiecte: din ce vrem să facem, să realizăm, să obţinem, să vedem, să scriem, să citim. Toate acestea, amintiri, proiecte, plutesc într-o aură fantasmatică, de reverii (ambiţioase, erotice şi de multe alte feluri) - de Ťvisări» şi de Ťcai verzi pe pereţi», s-ar putea spune".

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Germania a arestat doi cetăţeni ruşi care ar fi conspirat să atace o bază militară americană
Doi cetățeni ruși au fost arestați în sudul Germaniei, fiind suspectați că au plănuit atacuri de sabotaj împotriva unor instalații militare americane, au anunțat joi procurorii germani.
image
O româncă se judecă de zece ani cu Elon Musk. Inițialele numelui său sunt pe acumulatorii mașinilor Tesla Model S
Brașoveanca Cristina Bălan a fost un inginer de mare viitor la Tesla, dar a fost concediată pentru că a atras atenția asupra unor defecte de fabricație. După zece ani încă se judecă cu Elon Musk
image
Cum arată interiorul „celei mai scumpe case” din lume, cu 100 de camere. Pentru ce sumă fabuloasă este scoasă la vânzare VIDEO
Castelul vast Chateau d'Armainvilliers din Seine-et-Marne, Franța, considerat a fi cea mai scumpă casă din lume, este scos la vânzare pentru 363 de milioane de lire sterline, potrivit Express.co.uk.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.