Cum să înoţi pe uscat

Publicat în Dilema Veche nr. 198 din 25 Noi 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Desfăşurarea sincronă a procesului descompunerii URSS şi a ivirii germenilor democraţiei în ţările aflate formal în afara spaţiului postsovietic, dar dominate atunci de ideologia comunistă, a creat senzaţia unui drum comun, a unor obstacole care pot fi în acelaşi fel depăşite, a unor soluţii aplicabile asemănător în Republica Cehă şi în Kazahstan. Realitatea infirmă - uneori brutal - viziunea optimistă conform căreia democraţia este o aspiraţie universală, în timp ce autoritarismul, dictatura, totalitarismul sînt realităţi politice menite să dispară odată cu înlăturarea persoanelor care le întruchipează şi a sistemului represiv aferent. Din 1990 încoace, realităţile politice nu fac altceva decît să dezmintă viziunea acestui marş triumfal. În ceea ce priveşte ţările fostului lagăr comunist, alăturate regimului sovietic imediat înainte sau după cel de-al doilea război mondial, aderarea la NATO şi la UE a impus nişte standarde respectate mai de voie, mai de nevoie; nu era de aşteptat ca în spaţiul postsovietic propriu-zis - zonă nu numai fără nici un fel de tradiţie a vieţii democratice, dar şi fără referinţe la gînditori autohtoni care să fi preconizat un asemenea sistem contractual de relaţii politic-sociale -, după trei generaţii îmbibate de ideologie colectivistă, să se poată produce, fără traume, despărţirea de statul paternalist, să fie acceptată concurenţa, considerată acum un izvor de nedreptate; toate acestea la un loc sînt privite ca o umilire a Rusiei. Victoria democraţilor nu a fost o victorie a democraţiei. Oricît credit i s-ar acorda lui Boris Elţîn, salvele de tun îndreptate împotriva Parlamentului, aflat în dezacord cu el, au deschis, de fapt, drumul pentru "democraţia supravegheată", pusă în practică de actualul (şi probabil viitorul) preşedinte al Rusiei, V.I. Putin. Absenţa ideologiei nu a lăsat loc liber principiilor democratice; dimpotrivă, a scos la lumină naţionalismul agresiv pre-revoluţionar al Sutelor Negre, bigotismul, obişnuinţa supunerii faţă de cel tare, însoţită de propensiunea spre anarhie. În multe spaţii importante, în primii ani de după căderea puterii sovietice au obţinut puterea politică diverse personalităţi mafiote: Sangak Safarov în Tadjikistan, Tenghiz Kitovani şi Jaba Ioseliani în Georgia, Suret Huseinov în Azerbaidjan. Acesta este contextul nostalgiei, al dorinţei de a funcţiona la ordin, adesea motivaţii principale ale votului. Pentru pacea lumii, e important ca ţările din spaţiul postsovietic să fie fascinate de o existenţă democratică: unele dintre ele au imense resurse de care depinde bunăstarea Europei, altele deţin arme de care depinde viaţa popoarelor Europei. Poate deveni Rusia democratică, atîta timp cît poporul de acolo nu are această aspiraţie, sau o guvernare democratică a Rusiei poate stimula resursele de creativitate şi de ingeniozitate transformînd această imensă ţară bogată, cu o populaţie instruită şi cu resurse inovatoare greu de anticipat, într-o superputere paşnică? Greu de răspuns. Din 1991 încoace se încearcă, fără succes, în ambele direcţii. Un eminent sociolog sovietic, Dmitrii Furman, a publicat în revista Eurozine un studiu extins despre originile şi elementele "democraţiilor de imitaţie" ("The Origins and Elements of Imitation Democracy. Political development in the post-Soviet space"). Pentru Furman, democraţiile de imitaţie sînt cele care, dincolo de faţada democratică, au concentrat puterea în mîinile unui preşedinte: acesta pretinde că asigură putere şi stabilitate, dar nu izbuteşte nici să controleze, nici să creeze legitimitate, nici să contribuie la productivitatea socio-economică. Analiza lui se referă la Rusia şi la fostele republici sovietice. Deşi mai toţi comentatorii pun evoluţiile Rusiei de-a valma pe seama "grelei moşteniri", Furman distinge trăsăturile trecutului: "În cu totul alt mod decît ţările din Europa Centrală şi de Est, nici una dintre ţările CSI nu s-a putut referi la trecutul unei experienţe democratice, pentru a putea construi un sistem democratic postsovietic. După 1917, eforturile de democratizare au eşuat şi au fost limitate în timp, astfel încît experienţa postsovietică poate fi considerată prima tentativă. Dimpotrivă, unele ţări, cum ar fi Rusia şi Uzbekistan, au avut o puternică tradiţie autoritară, ferm instalată în conştiinţa popoarelor lor. În perspectivă istorică, măreţia Rusiei nu poate fi separată de figuri cum au fost Ivan cel Groaznic, Petru cel Mare sau Stalin, în timp ce mîndria naţională a Uzbekistanului e centrată pe figura lui Tamerlan". Desigur, se pune întrebarea ce are de cîştigat pensionarul sau studentul de astăzi de pe urma lui Tamerlan sau a lui Petru cel Mare? De ce îi dispreţuieşte pe cei care nu se pot referi la asemenea legende? E nevoie de Tamerlan sau de Petru cel Mare ca Rusia şi Uzbekistanul să devină democratice? Seamănă ei cu George Washington şi John Adams? Un al doilea obstacol observat de Dmitrii Furmanov este absenţa modelului adecvat: "Modelul democraţiilor americane şi europene a exercitat o influenţă enormă, şi el durează. Dar aceste state se deosebesc cultural de ţările CSI şi nu pot juca rolul Finlandei sau al Suediei în evoluţia Estoniei sau a Letoniei. Turcia poate juca rolul de model pentru ţările islamice turcofone din CSI, dar Turcia nu este ceea ce s-ar putea numi un model de ţară democratică stabilă". Absenţa unei tradiţii democratice şi a unui model a fost accentuată şi de alte condiţii: "În primul rînd, a contat tranziţia de la economia socialistă la economia de piaţă. În timpul socialismului, care a durat peste două generaţii, oamenii n-au fost obişnuiţi cu instituţiile economiei de piaţă şi ale proprietăţii private. Introducerea economiei de piaţă a fost o misiune la fel de grea ca şi acceptarea democraţiei. În al doilea rînd, a fost greu de suportat tranziţia de la imperiul sovietic la statul naţional modern. Era pentru prima oară cînd acest lucru se întîmpla în statele CSI şi nu aşa s-au desfăşurat lucrurile în Europa Centrală şi de Est. Şi cum unul dintre aceşti factori s-a prăbuşit brusc şi pe neaşteptate în 1991, cînd s-a dezmembrat URSS, este evident că în 1991 popoarele CSI erau în situaţia unei persoane care a fost pe neaşteptate aruncată într-un bazin cu apă: persoana în chestiune nu a învăţat niciodată să înoate şi nu a făcut niciodată altceva decît să vadă cum se descurcă alţii în bazin. Poate că ea înţelege că ar fi cazul să înoate, dar dacă e obligată să o facă s-ar putea să fie cuprinsă de panică şi disperare". Cînd o ţară de dimensiunile Rusiei este ameninţată de panică şi disperare, n-ar fi prea prudent ca vecinii ei să se antreneze pentru gimnastică ritmică în bazin. Este evident că preşedintele Putin moşteneşte toate dezechilibrele perioadelor trecute. Este, de asemeni, evident că eforturile lui, încununate de succes, de a asigura stabilitatea economică şi politică a ţării, relaţii de dependenţă - dacă nu de vasalitate - cu vecinii nu vizează evoluţia democratică a Rusiei. Poate că atîta timp cît e stabilitate, Statelor Unite le e indiferent ce se întîmplă cu adevărat în Rusia. Poate că atîta timp cît vinde, cu preţuri raţionale, petrol şi gaze, nici Europei occidentale nu-i pasă prea mult. Europa Centrală şi cea de Est ar trebui să fie mai atente.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Alimente sățioase și care nu îți pun în primejdie silueta. Medic: „Fericiți și cu burta plină…chiar se poate!”
Medicul nutriționist Mihaela Bilic a dezvăluit duminică, 19 mai, într-o postare publicată pe Facebook, care sunt alimentele care te mențin sătul pentru mai mult timp și cu puține calorii.
image
Ce taxe turistice se percep în marile orașe din Europa. Atena bate recordurile
Un număr tot mai mare de orașe din Europa impun sau măresc costul taxelor turistice pentru vizitatori, la un nivel mai mare decât cele propuse în toamna anului trecut.
image
Cum a fost convinsă o tânără să renunțe la școală și la familie pentru a se prostitua. „Era o mașină de făcut bani”
O tânără din comuna Bâlteni, județul Gorj, a trăit un adevărat coșmar timp de doi ani de zile alături de un tânăr de care s-a îndrăgostit

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi