Cum să evităm

Eugen PAPADIMA
Publicat în Dilema Veche nr. 211 din 1 Mar 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cred că orice demers care se respectă, de la coaching, mentoring, consiliere, pînă la psihoterapie şi psihanaliză, îşi propune o schimbare benefică a modalităţilor de simţire, gîndire şi comportament ale clientului/pacientului. Deosebirile importante dintre aceste demersuri apar din perspectiva naturii schimbărilor urmărite (mai mult sau mai puţin "profunde", structurale) şi sub aspectul procedeelor aplicate (intervenţii autoritare directe sau atitudini nondirective "neutre"). Un aspect care nu poate fi ignorat, corelat atît cu profunzimea schimbărilor urmărite, cît şi cu instrumentele utilizate, constă în costul demersului, în termeni de timp şi mijloace financiare. În condiţiile extinderii şi generalizării sistemelor de asigurări sociale, structuri care se instituie ca o "a treia parte", mediatoare între specialist (coach, consilier, terapeut etc.) şi client, dimensiunea costului financiar capătă o pondere tot mai mare. Fenomenul apare pregnant în ţările cu tradiţie în psihoterapie şi, mai ales, acolo unde societăţile de asigurări şi-au cîştigat o poziţie dominantă. Exemplul cel mai elocvent îl reprezintă SUA. Aici, cei care plătesc au, în condiţiile mecanismelor de piaţă liberă, un cuvînt tot mai greu de spus cu referire la alegerea metodelor de intervenţie. În consecinţă, companiile de asigurări fac presiuni tot mai mari pentru promovarea metodelor "scurte" (coaching, terapii comportamentale etc.) şi pentru limitarea aplicării celor de lungă durată (psihanaliza). Deoarece, în virtutea aceloraşi mecanisme democratice, opţiunea clientului (în postura de "plătitor" faţă de compania de asigurări) nu mai poate fi ignorată, lupta se dă în zona convingerii acestuia asupra oportunităţii alegerii sau respingerii unui anumit tip de demers. În acest scop, în ton cu pragmatismul zilelor noastre, mijlocul de convingere cel mai eficient la care se apelează este "dovada ştiinţifică", obţinută prin intermediul celei mai "obiective" metode de cercetare existente - analiza statistică. Din nefericire, publicul larg, educat să aibă încredere în astfel de studii, ignoră faptul că interpretarea rezultatelor unor investigaţii de acest tip nu se poate afla în afara "partizanatului" cercetătorilor, a subiectivităţii voluntare sau involuntare a acestora, subiectivitate prezentă din prima clipă, în chiar alcătuirea respectivelor instrumente de investigare. Din acest motiv, consider drept naivă sau neonestă tentativa unor profesionişti ai domeniului de a pleda, pe baza unor asemenea studii, pentru "superioritatea" vreunuia dintre demersurile cercetate. Fără a nega faptul că, indiferent de metoda utilizată, o terapie mai intensivă, cu 3-4 şedinţe pe săptămînă, desfăşurată pe o perioadă mai îndelungată, oferă o probabilitate mai mare de schimbare, nu putem să nu recunoaştem dorinţa legitimă a tuturor părţilor implicate de a obţine maximum de efect cu minimum de efort. Personal, nu sînt deloc de acord cu blamarea cuiva, fie el pacient, terapeut sau societate de asigurări, care doreşte aplicarea unor metode "eficiente". Ceea ce ar putea fi condamnabil ar fi inducerea în eroare, voluntară sau involuntară, asupra posibilităţilor reale de schimbare pe care le poate oferi o metodă. Conform unui clişeu de gîndire clasic, uneori confirmat, alteori infirmat în clinică, durata unui demers este înscrisă apriori în filozofia acestuia. De exemplu, o psihanaliză nu se poate încheia în cîteva luni, la fel cum o terapie comportamental-cognitivă nu poate dura o perioadă mai îndelungată de 2-3 luni. Studii recente, cantitative, dar şi calitative, semnalează însă fenomenul de rezistenţă la schimbare a multor pacienţi aflaţi în demersuri comportamentale sau în psihoterapii psihanalitice de scurtă durată. De aici, necesitatea prelungirii, uneori cu ani, a intervenţiei sau repetarea demersului după numai cîteva luni. Nu rareori, la cabinet, am avut cereri de psihanaliză - chiar la recomandarea unor colegi comportamentalişti - din partea unor persoane care au eşuat într-una dintre metodele "operative". La rîndul meu, mi s-a întîmplat adesea să propun unei persoane dornice de psihanaliză o psihoterapie psihanalitică de scurtă durată sau chiar să o îndrum către un coleg care practică psihoterapia cognitiv-comportamentală. Uneori fac acest lucru şi pentru a evita riscul ca o psihanaliză să transforme pe cineva într-un pacient pe viaţă, care nu se schimbă semnificativ, dar care trăieşte, cîteodată pînă la moarte, doar cu speranţa unei iluzorii schimbări radicale ("sindromul Woody Allen"). Recent, teoreticienii mai puţin încrîncenaţi din ambele tabere semnalează o tendinţă de abandonare a unor idei preconcepute, înscrise cîndva pe stindardul de luptă cu "tabăra" adversă, cum ar fi: "o ameliorare rapidă dispare rapid" (lozinca psihanalitică), sau: "psihanaliza consumă inutil resursele de timp şi bani ale pacientului" (lozinca comportamentaliştilor), tinzîndu-se spre o perspectivă mai realistă şi mai onestă, de genul: fiecăruia după necesităţi şi posibilităţi. Eugen Papadima este psihanalist. A profesat o perioadă în SUA.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.