Cum NU a plagiat Victor Ponta - ipoteza Borges

Publicat în Dilema Veche nr. 444 din 16-22 august 2012
Cum NU a plagiat Victor Ponta   ipoteza Borges jpeg

Scandalul iscat de ipoteza că prim-ministrul României, dr. Victor Ponta, ar fi plagiat zeci de pagini în lucrarea sa de doctorat a depăşit de mult graniţele ţării. S-au lansat ipoteze dintre cele mai diverse, de la cea că Victor Ponta habar nu avea că plagiase, fiindcă lucrarea nici măcar n-a fost scrisă de el, ci de un „negru“ angajat s-o facă, pînă la cea a conspiraţiei, care avansează ideea că prim-ministrul este victima unei conspiraţii coordonate de preşedintele Traian Băsescu.

Poate o fi şi conspiraţie. Dar dacă pui alături niscaiva pagini din teza de doctorat a domnului Ponta, Curtea Penală Internaţională, susţinută în 2003, şi niscaiva pagini din anumite cărţi apărute înainte de acel moment, îţi vine greu să respingi ideea plagiatului. Fraze, paragrafe, pagini întregi sînt identice sau cvasi-identice. Dacă le-ar vedea, pînă şi un copil de clasa a patra ar spune că nenea de care se zice că a copiat chiar a copiat. E unul din acele cazuri rare – sau, poate, nu chiar atît de rare – în care verdictul pare partea cea mai simplă, iar sarcina comisiilor de specialişti e una pur cantitativă: să stabilească nu dacă, ci doar cît s-a copiat.

Să nu uităm însă că aici e vorba de unul dintre tinerii de succes ai României, un exemplar de vîrf al noii generaţii de lideri politici, a cărui carieră fulminantă presupune un oarecare grad de inteligenţă. Un om inteligent n-ar fi copiat atît de neprofesionist, chiar neruşinat. Poate că totuşi altcineva şi-a tocit degetele pe tastele Ctrl-C/Ctrl-V ale computerului. Sau poate că în acele vremuri de mult apuse, adică în 2003, în România conceptul de proprietate intelectuală nu conta, după cum spunea – e drept, cu alte cuvinte – o Comisie de Etică ad-hoc, subordonată Ministerului Educaţiei, subordonat domnului Ponta. Dar mai există şi o altă posibilitate. Cum spuneam, Victor Ponta e un om inteligent. Poate mai inteligent decît sîntem noi dispuşi să credem. Poate chiar mult mai inteligent. Şi, cine ştie, poate că a vrut ca prin lucrarea sa de doctorat să împlinească, fie şi parţial, un vis literar al lui Jorge Luis Borges, marele maestru al jocurilor cu bibliotecile reale sau imaginare. Eu aşa cred. Cred că domnul Ponta şi-a visat să fie un Pierre Menard al dreptului internaţional, un geamăn dîmboviţean al personajului borgesian.

Legendarul personaj apare în volumul Grădina potecilor ce se bifurcă din 1941, în povestirea cvasiomonimă „Pierre Menard, autorul lui Don Quijote“, şi vrea să facă exact ceea ce spune titlul povestirii. Adică, după scrisele lui Borges, „nu voia să scrie un alt Quijote – ceea ce ar fi simplu – ci pe Quijote. Şi-i fără rost să mai adaug aici că niciodată nu a încercat o transcriere mecanică a originalului; nu-şi propunea să-l copieze. Admirabila sa ambiţie era să producă nişte pagini care să coincidă – cuvînt cu cuvînt şi rînd cu rînd – cu cele ale lui Miguel de Cervantes“. Asta va fi încercat şi domnul Ponta. Nu a vrut să copieze lucrarea domnului Dumitru Diaconu Curtea Penală Internaţională, istorie şi realitate din 1999 (sau pe cele ale celorlalţi trei autori), ci să producă, folosindu-şi propria imaginaţie, talentul şi inteligenţa naturală, cîteva zeci de pagini care să coincidă – cuvînt cu cuvînt şi rînd cu rînd – cu cele ale domnului Dumitru Diaconu (şi ale celorlalţi trei autori). Cum spune Pierre Menard, şi cum ar putea spune şi Victor Ponta, fără teama de a plagia: „Eu mi-am asumat misterioasa datorie de a reconstrui opera sa spontană“. Iar rezultatul domnului Ponta, în ciuda similitudinii aproape complete între cele două texte, este, ca şi la Pierre Menard, „mult mai subtil decît cel al lui Cervantes“... scuze, al lui Diaconu.

Dar cum se face asta? Foarte greu, desigur. Totuşi, Victor Ponta a reuşit: a compus – fără să copieze! – un nou text, creat de el însuşi şi în acelaşi timp identic în mare parte cu ale celor pe care i-a luat ca model. Ca să o dovedim, vom apela tot la Borges, care dă un exemplu revelator. Cînd Cervantes scrie că adevărul este mamă a istoriei, adversar al timpului, depozit de întîmplări, martor al trecutului etc., „această enumerare este un simplu elogiu retoric al istorie“. În schimb, cînd Menard scrie că adevărul este mamă a istoriei, adversar al timpului, depozit de întîmplări, martor al trecutului etc., profunzimea viziunii sale ne izbeşte: „Istoria, mamă a adevărului; ideea este înspăimîntătoare. Menard, contemporan cu William James, nu defineşte istoria ca pe o cercetare a realităţii, ci o ia drept origine a acesteia“. Ceea ce este, evident, cu totul altceva.

Tot aşa şi cu Victor Ponta. În 1999 domnul Diaconu scrie în cartea sa: „Lumea dorea o instanţă internaţională creată departe de tumultul războiului, în timp de pace, pentru a nu se răsfrînge în activitatea ei aura învingătorilor, instanţă în care legea odată convenită pentru instrumentarea şi sancţionarea celor mai grave crime internaţionale să fie aplicată în mod egal şi imparţial pentru toate părţile responsabile, indiferent de momentul istoric în care se săvîrşeşte crima: pace sau război“. În schimb, în lucrarea sa de doctorat – atenţie, în anul 2003! – domnul Ponta scrie: „Lumea dorea o instanţă internaţională creată departe de tumultul războiului, în timp de pace, pentru a nu se răsfrînge în activitatea ei aura învingătorilor, instanţă în care legea odată convenită pentru instrumentarea şi sancţionarea celor mai grave crime internaţionale să fie aplicată în mod egal şi imparţial pentru toate părţile responsabile, indiferent de momentul istoric în care se săvîrşeşte crima: pace sau război“. Poate vi se pare că este acelaşi lucru, mai ales că şi eu am reprodus textul cu copy-paste. Ei bine, nu este! Gîndiţi-vă numai: cînd domnul Diaconu vorbeşte de momentul istoric în care se săvîrşeşte crima, fie el de pace sau război, el se referă la variantele posibile de aplicare a legii în anul 1999. În schimb, domnul Ponta scrie din anul 2003, deci se referă, evident, la o nouă realitate juridică internaţională, determinată de atacul terorist din 11 septembrie 2001, care a relativizat conceptele de pace şi război. E cu totul altceva! Interpretarea sa, mai cuprinzătoare şi mai actuală, reflectă o preocupare matură pentru viitorul lumii în care urma să trăim şi în care el urma să devină prim-ministru.

La fel, domnul Diaconu scrie că „tot la soluţia unei instanţe penale internaţionale cu caracter ad-hoc, ca acum cincizeci de ani, a trebuit să apeleze comunitatea internaţională“, pe cînd domnul Ponta ne spune că „tot la soluţia unei instanţe penale internaţionale cu caracter ad-hoc, ca în urmă cu cincizeci de ani, a trebuit să apeleze comunitatea internaţională“. Admit că în cele două texte apare o mică diferenţă: „acum“ vs „în urmă cu“. Pierre Menard-ul român a ratat puţin re-creaţia. Cu toate acestea, e evident că textele se referă iarăşi la două realităţi diferite: dacă scădem cei cincizeci de ani cuveniţi, în cazul domnului Diaconu comunitatea internaţională a apelat la o soluţie în 1949, în vreme ce pentru domnul Ponta aceeaşi comunitate a apelat la o soluţie în 1953. Alt an, deci altă soluţie, oricare va fi fost aceea. Nu e deloc acelaşi lucru.

Cred că demonstraţia este de-acum făcută. Prin urmare, ar fi păcat să mînjim cu o banală acuză de plagiat îndrăzneţul demers al domnului Victor Ponta, acest discipol borgesian discret, dar sclipitor. Chiar dacă ceea ce am dezvoltat aici e doar o ipoteză, ea dovedeşte că orice plagiator poartă în raniţă un titlu onorific de Pierre Menard. Summa cum laude!

Notă: Cum nu am nici priceperea şi nici veleităţile personalităţilor de mai sus, trebuie să spun că am preluat fragmentele din Borges din volumul întîi de Opere, pp. 281-288 passim, volum apărut la Editura Univers într-un an nespecificat în volum, dar înainte de doctoratul domnului Ponta. Şi am pus şi ghilimelele de rigoare.

Radu Pavel Gheo este scriitor. Cea mai recentă carte publicată: romanul Noapte bună, copii!, Polirom, 2010.

Foto: L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Felix Baumgartner png FOTO Facebook
Prima imagine de locul unde Felix Baumgartner și-a dat ultima suflare. Detalii cutremurătoare despre ultimele momente din viața partenerului Mihaelei Rădulescu
O veste tragică a venit joi seară din Italia: Felix Baumgartner, celebrul sportiv austriac cunoscut pentru săritura sa din stratosferă în 2012, a murit la vârsta de 56 de ani, în urma unui accident de paragliding la Porto Sant’Elpidio.
Mihaela Radulescu, foto Instagram jpg
Cine au fost bărbații din viața Mihaelei Rădulescu. Vedeta fost căsătorită de trei ori înainte de relația cu Felix Baumgartner
Viata amoroasă a Mihaelei Rădulescu a fost una plină cu suișuri și coborâșuri până să îl cunoască pe Felix Baumgartner. Vedeta a fost căsătorită de trei ori și a avut mai multe relații celebre, care au ținut primele pagini ale ziarelor.
soldati rusi
Suspiciuni de otrăvire în rândul trupelor ruse: cel puțin patru soldați ar fi murit după ce au consumat apă contaminată
În estul Ucrainei, în zona localității Panteleimonivka (regiunea Donețk), cel puțin patru militari ruși ar fi decedat în urma ingerării unor lichide suspectate că ar fi fost contaminate, într-un posibil act de sabotaj.
Regina Camilla a implinit 78 de ani, foto Instagram jpg
Regina Camilla a implinit 78 de ani. Cum apare îmbrăcată Majestatea Sa în portretul aniversar
Regina Camilla a împlinit 78 de ani. Cu această ocazie, Palatul Buckingham a publicat un portret oficial cu soția Regelui Charles al III-lea, în care aceasta apare zâmbitoare, într-o ținută lejeră.
insta (2) jpeg
Cum a aflat Mihaela Rădulescu că a murit Felix Baumgartner. Ce scrie presa din Austria
Felix Baumgartner, faimosul sportiv austriac cunoscut pentru spectaculoasa sa cădere din stratosferă din 2012, a murit la 56 de ani într-un tragic accident de parapantă petrecut în Porto Sant’Elpidio, Italia. De unde a aflat Mihaela Rădulescu despre tragedie?
Sală inundată la Academia de Poliție 17 iulie 2025 mp4 thumbnail png
Inundații majore la Academia de Poliție: acoperișul a fost luat de vânt, iar în săli a turnat cu găleata. Reacția MAI
Ministerul Afacerilor Interne a reacționat în urma a apariției în spațiul public a informațiilor privind situația clădirii Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, care a fost avariată în urma fenomenelor meteorologice care au afectat Capitala joi după amiază.
denivelare pod braila FOTO captura video Youtube webp
Podul din România care riscă să se prăbușească: „A început să se clatine!” VIDEO
Dorian Curcanu, consilier municipal din partea USR Arad, atrage atenția asupra riscurilor asociate noului pod construit peste râul Mureș. Deși investiția depășește 165 de milioane de lei, lucrarea nu a fost recepționată oficial din cauza unor probleme tehnice.
Impozit - calcule - facturi - FOTO Shutterstock
ANAF a făcut un pas înapoi în privința notificărilor privind colectarea informaţiilor despre cheltuielile companiilor în ultimii patru ani ani
După ce ANAF a demarat procedura verificării potenţialelor exporturi de profiturila 2.768 societăţi comerciale înregistrate în România, solicitările transmise au fost revocate.
3 felix baumgartner reuters 2 jpg jpeg