Cum mi-am căutat și cum mi-am găsit Cioranul

Andrei CRĂCIUN
Publicat în Dilema Veche nr. 899 din 1 – 7 iulie 2021
Cum mi am căutat și cum mi am găsit Cioranul jpeg

Toate biografiile sînt falsuri, falsificări ale vieții. E groaznic și inevitabil, și așa trebuie să fie. Nu există încă biografie care să redea fidel o viață de om „așa cum a fost”. Viața oricui este, de altfel, o permanentă rescriere a trecutului, o afacere care ține mai degrabă de imaginar și ficțiune. Poți să afli între ce ani a trăit cutare, unde și-a făcut școala și ce meserii a practicat, dacă a fost suficient de nesăbuit încît să intre în cîmpul muncii. Și cu asta ce-ai făcut? Ce spune asta despre omul care a fost cutare? Mai nimic. Reperele biografice sînt și ele necesare și prea puțin folositoare.

Să scrii o biografie, romanțată cum sînt toate biografiile de fapt, mai rău, să scrii o biografie romanțată a lui Cioran e o formă de nebunie. Din fericire, e o nebunie temporară. După o vreme trece și te poți întoarce la alte și alte nebunii.

O nebunie temporară, spuneam. O nebunie cu atît mai mult cu cît Cioran, ca orice om binecuvîntat cu o obsesie a sinelui, și-a ascuns prin cărțile sale atîtea autobiografii contradictorii. Doar anoștii nu ating complexitatea. Cioran nu era anost. Ca poetul, conținea și el mai multe interioare.

Cînd începi să te uiți spre viața unui om descoperi elementarul: că nimeni nu are o singură viață, ci mai multe și destul de diferite între ele. Cu atît mai mult un om brutal de inteligent, ca Emil Cioran.

Cine a fost, totuși, Cioran? E întrebarea greșită. Dar cine n-a fost Cioran?

A fost și fiul unui popă din Rășinari, a fost și moștenitorul melancoliilor mamei sale, a fost și fratele lui Aurel și al Gicăi, a fost și copilul smuls din paradis și alungat în primul oraș apropiat, în gazdă la nemțoaice.

A fost și adolescentul care i-a descoperit pe Schopenhauer și Nietzsche, a fost tînărul chinuit de insomnii (cîte vise pierdute & cîtă luciditate!), obsedat de ideea că trebuie să se pricopsească, totuși, cu un sifilis dacă vrea să fie genial. Și a fost și tînărul învins de realitatea dură că, deși genial, uite că totuși nu s-a pricopsit cu nici un sifilis.

A fost copilul pe care mama sa a făcut imprudența să nu-l avorteze – ce sublimă consolare să afli că ești o întîmplare și nimic mai mult, una dintre atîtea șanse „de a nu fi fost”!

Și a mai fost Cioran și studentul în filosofie, fără să fie îndrăgostit de Nae, ca Dinu, Mircea sau Sebastian, a fost și bursierul de la Berlin pe vremea cînd urca Hitler, a fost cel care a scris Schimbarea la față a României, obsedat de intrarea vlahilor în istorie, înainte să afle că așa ceva nu se poate întîmpla, totuși, prin nici o revoluție. A fost cel care i-a făcut un portret generos și, de aceea, înspăimîntător lui Zelea Codreanu. A avut rătăcirile sale în extremă, înainte să se vindece de politică și să se uite dincolo de ea, la slăbiciunea omenească și la umilința și norocul de a fi muritor.

A fost Cioran cel care și-a simulat doctoratul la Paris, preferînd turul Franței pe bicicletă, a fost gata să fie omorît de un soldat neamț în ziua aceea în care au intrat nemții în Paris, zi pe care o știm din filmul de cinema Casablanca și din cărțile de istorie. Nu trage, sînt străin, ar fi spus Cioran atunci.

A fost cel care și-a cunoscut partenera de viață la coadă la cantina studențească. Era toamnă, noiembrie, și mai era și ziua ei, și Cioran întîrziase și nici nu știa ce zi e, și era zăpăcit și frumos, frumos ca un rus, așa cum avea să-și amintească ea, Simone.

Și a mai fost Cioran și un crai, care a supraviețuit în timpul războiului fiindcă știa să întrețină conversații agreabile la cină cu doamne generoase, uimite de vitalitatea sa, de paltonul său, de pălăriile sale. Cine mai purta pe atunci, în Parisul ocupat, asemenea pălării?

Și a mai supraviețuit Cioran și vînzînd cartușe de țigări trimise de Eliade de la Lisabona, unde nu era război. Și a mai fost el și chiriașul camerelor mici din hotelurile Cartierului Latin, a mai primit el avantajos, tot exersîndu-și farmecul pe o agentă imobiliară, și mansarda dinspre cer, a trăit el în locuințe austere, fără baie, și-a făcut veacul în cafeneaua unde domnea Sartre, ca să vadă cîte parale valorează gînditorii francezi.

Și-a pregătit în tăcere și cu încrîncenare intrarea pe scena singurului oraș care putea și încă mai poate să dea unui scriitor un nume: Parisul. Și a trecut de la română la franceză deodată, deodată ca în nuvelele lui Cehov, în timp ce traducea un poet care, fiind poet adevărat, nici nu poate fi tradus. Și și-a scris cărțile, obsesiile, „mizeriile”. Și se mai povestește și că într-o zi chiar l-a băgat în pizda mă-sii, pe românește, pe însuși Camus.

Și le-a arătat tuturor cine e el, Cioran, și apoi a încercat să se facă iar nevăzut. Fiindcă, fiți atenți aici, ce să le arăți, de fapt, oamenilor? Și, chiar așa, la ce bun să lași Coasta Boacii?

Și a mai fost Cioran și acel îndrăgostit tîrziu, și acel bărbat chinuit de o maladie incurabilă care îți ia amintirile și te lasă împuținat și te spulberă și te omoară mișelește. Sigur că a fost toate acestea. Și ce dacă? Dau ele împreună un Cioran? Fiindcă nu dau.

De aceea, adevăr vă spun vouă: fiecare își construiește Cioranul din piesele unui puzzle nesfîrșit, risipite prin cărți și amintirile altora. Fiecare om are dreptul la un Cioran numai al lui. Eu nu am făcut nimic altceva decît să îl caut pe al meu, cu speranța că n-a existat niciodată un singur Cioran. Mai mult: fiecare om e altul pentru fiecare dintre noi. Biografiile ne spun cele mai frumoase povești, tocmai pentru că sînt în același timp îngrozitor de adevărate și, desigur, atît de false. Și uite așa.

Andrei Crăciun este jurnalist și scriitor. Este autorul biografiei Cioran. Ultimul om liber, Editura Polirom, 2020.

Foto: captură YouTube

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucraina „fierbe“: înfrângerea teribilă cu România, descrisă într-un cuvânt de presa de la Kiev
Prezentă cu vedetele ei în SUA, echipa Ucrainei a suferit un rezultat de neconceput.
image
Mii de iranieni au ieșit în stradă în semn de susținere a atacului asupra Israelului
Mii de iranieni au ieșit duminică dimineața devreme pe străzile din Iran, în semn de susținere pentru atacul fără precedent cu drone și rachete în curs de desfășurare împotriva dușmanului înrăit Israel.
image
De ce a primit un jandarm din București în contul personal peste 1,6 milioane lei. „Ce de bani!”
Un subofiţer de la Direcția de Jandarmerie a Municipiului București, care îşi aştepta zilele acestea salariul, s-a trezit că i-au intrat în cont peste 1,6 milioane lei, adică peste 300.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.