Cum le-a fost povestit comunismul

Publicat în Dilema Veche nr. 181 din 30 Iul 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

E dificil să-mi exprim părerea în legătură cu un fenomen la care n-am participat, însă care mă afectează în mod indirect, prin consecinţele sale în timp. Cel mai mult m-a impresionat presiunea psihologică, prin care comuniştii au limitat puterea de liberă exprimare, au inhibat comportamentul, au izolat fiinţa umană de libertatea pe care o promiteau. Nimic nu e mai crud decît izolarea, ruperea totală de viaţa cotidiană, lipsa oricărei informaţii legate de familie, de evenimentele din ţară sau străinătate. Cătălina Andrei, 12 ani N-am găsit prea multe surse de informare despre acea perioadă, iar părinţii mi-au spus că oamenii au încercat s-o uite, distrugînd tot ce amintea de acest regim politic. Aşa a apărut întrebarea: de ce vor oamenii să uite perioada comunistă? Cuvintele manualului sînt greoaie, încîlcite, aşa că ascult în continuare poveştile familiei. Condiţiile grele de trai din acea perioadă au rămas ca un coşmar în mintea oamenilor. Multe lucruri erau interzise, aveau o singură sîmbătă liberă pe lună, fiecare muncitor primea o raţie de alimente lunar, oamenii aveau televizor alb-negru şi, cu toate că programul era doar de 2 ore şi se vorbea doar de Ceauşescu, oamenii se uitau, pentru că era singurul post de televiziune. Soţii Ceauşescu dădeau ordine stricte de a transforma satele în oraşe, de a demola casele pentru a ridica blocuri. Am auzit de la unii oameni că "era mai bine pe vremea lui Ceauşescu". Cum pot afirma aşa ceva? Toată viaţa se rezuma la un serviciu sigur? Dar faptul că nu puteau comunica, nu aveau acces la informaţie, erau cenzuraţi? Am doar 12 ani, dar afirm cu tărie despre comunism că a fost o perioadă în care oamenii au stagnat şi nu şi-au putut afirma adevărata valoare. Intelectualii erau suprimaţi şi noi să regretăm comunismul? Nu se poate aşa ceva! Florian Răzvan, 18 ani Comunismul are acelaşi principiu de funcţionare ca un gard electric: îţi arată limitele şi te ucide în cazul în care eşti hotărît să le depăşeşti. Cel mai problematic efect al comunismului a fost acela că a prins la public. Oamenii s-au obişnuit cu el. Încep să cred că mulţi dintre noi s-au transformat într-un fel de roboţi: avem libertatea, dar nu ştim ce să facem cu ea. Mai mult decît atît, îi mai şi privim ciudat pe cei care se bucură de ea. Ce reprezintă comunismul pentru mine? Un gard electric! În momentul de faţă, nu mai trece curent prin el. Cu toţii ştim asta, dar încă ne e greu să trecem dincolo şi încă mai aşteptăm pe cineva să mai arunce cîte ceva bun din cealaltă parte. Elena Daniela Gurlan, 17 ani "Ceauşescu a fost un om bun!" - spunea bunica mea. Pe timpul "împuşcatului", aşa cum obişnuia să-i spună fostului dictator, elevii care terminau şcoala aveau asigurat un loc de muncă, în timp ce azi sînt nevoiţi să muncească în cu totul alt domeniu decît în cel pentru care s-au pregătit. Din acest punct de vedere, aş fi tentată să-i dau dreptate bunicii, pentru că, din păcate, trăim într-o lume în care nu întotdeauna valoarea se impune. Comunismul, văzut prin ochii bunicii, părea să promită o viaţă lipsită de griji şi mulţumitoare, o lume "mai bună şi mai dreaptă", deoarece oamenii puteau să obţină uşor un apartament şi le mai rămîneau şi bani pentru strictul necesar. Totuşi, mulţi nu pot uita umilinţa statului la coadă pentru alimente, rigorile "alimentaţiei raţionale", întreruperea curentului electric, privarea oamenilor de căldură, dar mai ales cred că nu pot uita faptul că regimul comunist furase oamenilor libertatea. Comunismul a fost un regim crud şi absurd. Unde era fericirea promisă de liderii comunişti, dacă oamenii erau obligaţi să trăiască fără Dumnezeu? Cu lacrimi în ochi, unul dintre bătrînii cu care îmi place să discut adesea despre ce a fost îşi aminteşte cum i-au fost smulşi dinţii pentru că avea o icoană pe pereţii casei. În acest moment simt un amestec de mînie şi de incertitudine pentru că nu înţeleg toate mecanismele şi resorturile unei lumi precum cea specifică societăţii comuniste. Este însă o certitudine: regimul comunist a fost unul dictatorial, care a uitat total de drepturile şi libertăţile individului. Miruna Antonia Popescu, 17 ani Oamenii descriu acea perioadă foarte contradictoriu. Mulţi îi duc dorul, dar şi mai mulţi se bucură că au scăpat de ea; unii nu mai prididesc în a o lăuda, alţii în a o defăima. Cu regret observ că nu găsesc nimic incredibil de bun sau incredibil de rău, nu găsesc rămăşiţe şocante ale acelei epoci, văd doar un gol în sufletul unui popor întreg. Acest gol e mai rău decît orice rău tangibil. A fost o perioadă foarte rea, dar nu din cauza cozilor la alimente sau a naţionalizărilor, ci pentru că a furat oamenilor lucrul care îi făcea mai buni, mai uniţi. Oricît aş auzi pe stradă că nu a fost atît de rău, că exista pe atunci mîncare pentru toţi săracii sau oricît aş auzi că era iadul pe pămînt, voi rămîne cu aceeaşi impresie: comunismul a lăsat doar un gol. Pentru mine e cel mai mare hoţ de pînă acum, pentru că puţine epoci au reuşit să fure sufletele oamenilor. Ionuţ Trache, 18 ani Din punctul meu de vedere, comunismul era bun deoarece rata mortalităţii era scăzută pentru că erau interzise avorturile, pedepsele fiind atît de severe încît nu-ţi permiteai să încalci legea. Oamenii nu duceau lipsă de aproape nimic, pentru că după terminarea liceului sau a facultăţii aveau un loc de muncă asigurat şi salariile nu erau prea mici. Dar să nu uităm de cozile interminabile la alimente, de privarea de anumite libertăţi a individului etc. Nu putem spune răspicat că regimul comunist a fost bun sau rău. Eu unul condamn comunismul şi pe cei care l-au susţinut pentru că din ceea ce mi s-a povestit ştiu că familia mea a dus-o foarte greu. Din spusele bunicii mele, în vîrstă de 92 de ani, am aflat că trebuia să te ascunzi în anumite perioade prin păduri, să tăinuieşti anumite lucruri (mersul la biserică). Anumitor persoane le era confiscată averea, le era persecutată familia şi toate se făceau aşa cum hotăra "Dictatorul". Libertăţile, pe atunci, erau puţine. De multe ori, "unora le era frică sau ruşine să iasă pe stradă pentru a nu fi văzuţi de vreun profesor sau de vreun vecin. Acum... cum dă puţin soarele, terasele sînt pline de burice şi funduri goale, iar umbrelele se transformă în hornuri". Aşa ne-a spus doamna dirigintă. Şi nu cred că e cineva care o poate contrazice deoarece are foarte mare dreptate! Prea multă libertate duce la desfrînare. Deci... deşi nu ştiu prea multe despre comunism pentru că nu am trăit acele vremuri şi pentru că ştiu prea multe din auzite, aş putea să-mi fac o părere proprie despre,,curentul" comunist. Bun sau rău, comunismul a fost, este şi va fi mereu în memoria oamenilor. Acum poate ni se pare un lucru rău, dar... dacă peste cîţiva ani comunismul va fi restaurat din dorinţa de mai bine? Dacă va fi considerat un regim politic mai bun, mai agreabil şi mult mai benefic decît democraţia? Poate că va urma o revigorare a sa, o eliminare a unor libertăţi, a unor drepturi, a unor principii... Alexandra Maria Tudose, 19 ani Bunicul îşi aminteşte de berea la halbă cu gust de ulei, ţigările Carpaţi fără filtru care-ţi lăsau tutunul în gură, lozurile care aveau ca premii maşini Dacia şi care mai erau şi cîştigătoare. Elevii aveau uniforme cu alb şi albastru, frumos călcate, bentiţe pe cap, codiţe împletite, unghiuţele frumos tăiate, era o disciplină care cu greu se mai întîlneşte astăzi. Au rămas în amintire şi plimbările pînă la staţia de epurare a apei unde puteai să vezi minunile tehnologiei moderne. Părinţii ne amintesc însă de faptul că ne-au crescut foarte greu. Scutecele erau făcute din pînză şi trebuia să fie sterilizate prin metode ciudate. Cozile la pîine, la lapte, la orice. Pe atunci exista sucul Bem-Bem care era mai mult laxativ, sticlele de Brifcor, cafeaua Alvorada şi apa minerală la sticlă verde, care uneori avea cîte un şoricel împietrit în sticlă. Televiziunea nu era ce e acum. Pe atunci ne prezenta imagini cu mult iubitul conducător de ţară şi cu soţia acestuia vizitînd o zonă de agrement, discursurile lui, canalul de la Cernavodă, serbările de Ziua Naţională. Pentru copii erau desenele animate Miaunel şi Bălănel, filmul Veronica. Revelioanele erau cu Anda Călugăreanu, Toma Caragiu, Dem. Rădulescu, festivalurile de muzică uşoară cu Angela Similea, Mirabela Dauer, Dan Spătaru. Bunicile îşi amintesc cum strîngeau pungi, capace şi borcane. Žşi amintesc de produsele cosmetice de proastă calitate şi de frizeriile cu miros de spirt. După terminarea liceului, cei care nu aveau posibilitatea să urmeze o facultate primeau o repartiţie pentru un serviciu şi chiar o casă. Acum putem avea şi trei facultăţi că tot şomeri sîntem sau, în cel mai fericit caz, primim un salariu cu care de abia ne ducem viaţa. Pe vremea lui Ceauşescu, toţi îşi permiteau să-şi petreacă un concediu la mare sau la munte în fiecare an. Deci cînd era mai bine, atunci... sau acum? Mădălina Zbughin, 16 ani Comunismul... un regim al terorii sau un sistem totalitar ce a adus fericire multor oameni? După părerea mea, nu putem fi de acord doar cu o singură idee. Caracteristicile fundamentale ale comunismului au adus, după cum susţin bătrînii şi cu care sînt de acord, "şi bune, şi rele". Pe vremea comunismului forţele de producţie au atins un nivel foarte ridicat, mijloacele de producţie devenind proprietate unică a întregului popor, nemaiexistînd clase sociale. De asemenea, au dispărut deosebirile esenţiale dintre oraş şi sat şi cele dintre munca fizică şi cea intelectuală. Nivelul productivităţii muncii şi al conştiinţei sociale asigura condiţii pentru aplicarea principiului "de la fiecare după capacitate, fiecăruia după nevoi". Partea bună e că pe atunci nu existau şomeri, atîţia cerşetori pe stradă sau bande de tîlhari, iar şcoala era obligatorie. Cînd ieşeai de pe băncile şcolii aveai asigurat atît un loc de muncă, cît şi un apartament. De asemenea, avortul era interzis, şpaga nu exista ca acum, iar omul avea siguranţa zilei de mîine. Omului îi era asigurat un trai decent, dar era obligatoriu să se supună legilor comuniste. Aici intervine partea mai puţin bună, cînd oamenii nu aveau libertatea pe care şi-o doreau. Tinerii erau obligaţi să muncească şi să facă armata. Nu existau atît de multe magazine şi nu avea nimeni dreptul la privatizare. Nici de banii pe care-i aveai nu te puteai bucura, pentru că nu aveai întotdeauna ce să cumperi. Pentru cîteva sticle de lapte trebuia să stai la rînd cu o noapte înainte, iar carnea era dată nu oricum, ci cu porţia. Aveau prioritate doar membrii partidului care îşi consacrau întreaga activitate înfăptuirii ţelurilor comunismului. Pentru mulţi, comunismul a însemnat şi un regim al terorii. Aceştia doreau cu orice preţ să fie liberi. Deci comunismul ar putea fi antonimul libertăţii. Dar oare această libertate a adus lucruri bune? Acum există libertatea mass-media, a oamenilor, în unele ţări există chiar legalizarea prostituţiei sau a homosexualităţii. Acum vedem peste tot ţinute extravagante, tinerele fete, profitînd de liberalism, purtînd fuste cît mai scurte şi bluziţe cît mai decoltate, cu părul vopsit în tot felul de culori. "Şi te mai întrebi cum de există atîtea violuri", ar spune un bătrîn. De altfel, odată cu liberalizarea avorturilor omul se stinge şi observăm că din ce în ce mai puţine femei nasc, iar populaţia ţării e îmbătrînită. Vedem că, în vremurile de după comunism, libertatea aduce după sine şi multe nenorociri. Problema constă aşadar nu în dispariţia acestui regim, ci în noi înşine, în modul cum percepem această libertate.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Panică în Ploiești. Creșteri semnificative ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat și benzen în aer
Locuitorii Ploieștiului se confruntă cu o scădere semnificativă a calității aerului în ultimele zile, cauzată de creșteri alarmante ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat (H2S) și benzen (C6H6).
image
De unde poate obține România un munte de bani în loc să crească taxe și impozite. Expert: „Ne-am permite tot ce avem nevoie”
România nu reușește să-și țină în frâu cheltuielile, iar deficitul crește de la o lună la alta spre cote amețitoare. Analistul economic Adrian Negrescu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum ar putea fi rezolvată problema, fără să mai fie nevoie de taxe și impozite mai mari.
image
EXCLUSIV. David Petraeus, fost director CIA: „România e pregătită militar în cazul unui potențial atac al Rusiei”
Fost director CIA și comandant al Forțelor Armate ale SUA în Afganistan, generalul David Petraeus a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru ”Adevărul”, despre importanța României în regiune și despre posibilitățile ca Vladimir Putin să fie înlăturat de la putere.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.