Cum îi apropiem pe copii de trecut?

Gabriela OBODARIU
Publicat în Dilema Veche nr. 974 din 8 decembrie – 14 decembrie 2022
image

Să predai istorie înseamnă să răspunzi zi de zi la întrebarea „Cum îi apropiem pe copii de trecut?”, pentru că, nu-i așa, trecutul e obiectul de studiu al istoriei. Dar, oricît de ciudat ar părea, a preda istoria înseamnă, cred eu, a preda de fapt despre prezent, ba chiar despre viitor. Și făcîndu-i pe elevi să înțeleagă asta, mă străduiesc să îi apropii de trecut.

La începutul activității mele didactice, credeam că a preda trecutul înseamnă a te apleca doar asupra detaliilor. A le transmite copiilor cît mai multe despre trecut. Tot ce știam, dacă era posibil. Mi-era teamă să nu scap ceva din vedere, să nu sar vreo informație, de parcă în cantitate stătea înțelegerea. Șirul lung de date pe care, inevitabil, îl aduceam în fața elevilor mei îi făcea mai degrabă să se îndepărteze de trecut decît să se aplece asupra  lui. 

Așa că prima mea lecție pentru mine, ca profesor, pe care elevii mei mi-au dat-o a fost: pentru a nu-i îndepărta pe elevi de trecut, fă-l accesibil. Și de atunci mă străduiesc să fac asta. Dar e suficient să dai mai puține detalii și gata? Lecțiile pe care elevii mei mi le-au tot predat de cînd sînt profesoară mi-au arătat că nu. A trebuit să învăț la fiecare oră de curs cum să fac trecutul relevant pentru ei. Așa că le-am arătat că a privi în trecut înseamnă, de fapt, a analiza prezentul și a-l înțelege mai bine. 

Mai întîi pentru că trecutul ne oferă prilejul să analizăm, detașat, fapte. Fie că sînt războaie, conflicte interne, crize politice, economice sau revoluții, reforme sau invenții care au schimbat omenirea. Prilej pentru a înțelege același gen de fapte din prezent. Trecutul e laboratorul în care intrăm și analizăm secțiuni din ceea ce a fost. Le demontăm una cîte una și le reconstruim apoi, imaginar. Și cum faptele cu care sîntem contemporani nu putem să le deconstruim la fel de bine încă, neavînd detașarea necesară, analiza trecutului ne poate fi de ajutor în a înțelege mai bine ceea ce trăim.

Mai apoi, trecutul ne învață despre prezent pentru că a preda despre trecut, la istorie,  înseamnă a analiza surse diferite, a privi din unghiuri diferite realitatea, a asculta opinii și a învăța elevii să și le formuleze pe ale lor. Analizăm propaganda din primul și din al doilea război mondial sau din perioada comunistă? Îi învățăm să analizeze mesaje prezente, să fie atenți la sursele acestora și la scopul lor și astfel îi învățăm să se protejeze de dezinformarea și manipularea din lumea în care ei trăiesc. Îi învățăm despre regimurile totalitare și democrație? Despre drepturile omului și curajul celor ce au luptat pentru ele în regimuri de teroare? Despre participare și efectele lipsei de implicare civică? Le arătăm astfel în ce fel de lume ar putea să trăiască și care e rolul lor de cetățeni. 

Dar nici a le oferi ca motivație înțelegerea prezentului nu cred că e suficient pentru relevanța învățării despre trecut. E nevoie, cred eu, să le ofer, prin ceea ce fac la istorie, competențe pentru viitor. Așa că dezvoltarea gîndirii critice, competențele de comunicare, privirea informațiilor cu un pic de scepticism și, prin urmare, analiza lor permanentă, căutarea cauzelor și efectelor cînd te raportezi la diverse evenimente sînt tot atîtea competențe pe care elevii le pot căpăta din studierea trecutului. Dar, pe lîngă toate acestea, aplecarea asupra trecutului ar trebui să însemne și cultivarea unui set de valori: toleranță, respectarea drepturilor omului, prețuirea democrației și libertății.  

Dar nici asta nu e suficient. Pentru că, dincolo de a face trecutul accesibil și relevant pentru elevi, mai trebuie să îl faci și inteligibil. Să le vorbești elevilor pe limba lor. Și nu e deloc ușor, pentru că sîntem generații diferite, cu tot ce înseamnă asta.

Cînd am devenit profesoară, în 1991, foloseam tabla și creta, scriam planurile de lecție pe caiete și dictam elevilor mei subiectele de lucrare și teză. Au apărut computerul și Internetul, laptop-ul, tableta, smartphone-ul și tot felul de soft-uri și n-am putut să fac abstracție de ele nici în predare. Pentru că a nu ține pasul cu evoluția tehnologică înseamnă a nu mai putea vorbi limba elevilor tăi. Și nefăcînd-o, nu poți face trecutul inteligibil.

E drept că m-au ajutat și cursurile și proiectele de tot felul în care am intrat pentru a ține pasul cu elevii mei sau pentru a le aduce, prin istorie, competențele necesare. Educația media făcută la Centrul pentru Jurnalism Independent sau  „Școala democrației” la Expert Forum sînt doar două exemple de proiecte care m-au ajutat să păstrez trecutul inteligibil, accesibil și relevant pentru elevii mei. 

Da, trecutul e important și istoria e utilă în formarea elevilor, iar ei sînt primii care trebuie să înțeleagă asta. Iar noi, profesorii, trebuie să fim mereu pregătiți să îi ajutăm să înțeleagă. Și deci să învățăm tot timpul cum să o facem. Pentru că fiecare generație e diferită de cea care vine și fiecare clasă la care predai e altfel, iar fiecare elev e unic. Nu știu dacă reușesc mereu să fac ceea ce îmi propun, dar știu, cu certitudine, că mă străduiesc. Pentru că a educa înseamnă a construi viitorul. 

Gabriela Obodariu este profesoară de istorie la Colegiul Național „Al. I. Cuza” din Focșani.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.