Cum devin cititorii utilizatori

Alexandru-Brăduţ ULMANU
Publicat în Dilema Veche nr. 138 din 15 Sep 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Citiţi acest articol pe hîrtie sau pe net? E o întrebare importantă pentru un grup de oameni care scriu şi citesc sute de e-mailuri pe zi, se manifestă pe site-uri pe care le numesc bloguri şi folosesc o grămadă de cuvinte alcătuite din trei litere ce se pronunţă englezeşte. Aceşti oameni îşi spun online publisheri, online manageri, online sales directors sau alte denumiri care includ, obligatoriu, termenul online. Pentru ei, Internetul e nu doar o pasiune sau un mod de viaţă, aşa cum ne învaţă clişeul; e un mijloc de trai. Internetul a început să producă bani. Se investeşte în publicitatea online şi, chiar dacă sumele sînt încă neglijabile în comparaţie cu suporturile tradiţionale de reclamă, ele cresc într-un ritm rapid. Deja în publicitatea online se bagă, anual, în România, trei sau patru milioane de euro. Vizionarii prevestesc că în cinci sau zece ani Internetul va fi peste presa scrisă. Aşa că pentru cei care îşi scriu "online" pe cartea de vizită, utilizatorii sînt mai importanţi decît cititorii. În condiţiile în care site-urile cu audienţă mare aduc deja în conturile proprietarilor sume de ordinul sutelor de mii de euro pe an, proprietarii şi managerii de presă încep să-şi dea seama că viitorul s-ar putea să nu stea în foşnetul hîrtiei de ziar, ci, mai degrabă, în clicurile de mouse. Lumea presei e poziţionată bine în goana după audienţă pe net, aducătoare de cash. În clasamentul întocmit de serviciul de monitorizare a traficului Internet Trafic.ro, patru dintre cele mai populare zece site-uri din România sînt versiuni online ale unor publicaţii consacrate pe hîrtie. În acelaşi timp, aproape toate ziarele stagnează sau dau înapoi ca tiraj, însă cresc constant ca număr de utilizatori pe Internet. Creşte însă şi concurenţa. Iar cei care nu ştiu să se folosească de avantajele şi particularităţile Internetului pierd. Acum patru ani, topul celor mai bune zece site-uri de ştiri, potrivit Trafic.ro, arăta astfel: Evenimentul zilei, Ziare.com, ProSport, Adevărul (ziar care pe atunci trăgea cel mai mare tiraj din presă, vreo 150.000 de exemplare pe zi), Ziua, Libertatea, TVR, revista Playboy, Cotidianul şi Gazeta Sporturilor. Şapte cotidiene, un catalog online de publicaţii, o revistă pentru bărbaţi şi televiziunea publică. În septembrie 2006, patru dintre site-urile enumerate mai sus nu mai sînt în top, iar codaşul din 2002 este în frunte: Gazeta Sporturilor e acum cel mai popular site de ştiri, urmat de Evenimentul zilei, ProSport, Libertatea, HotNews.ro (un site de ştiri fără un corespondent tipărit), Jurnalul naţional, 9AM (altă publicaţie exclusiv online), Ziua, Adevărul şi Gândul. Opt cotidiene şi două publicaţii online (dar, pentru că lucrurile evoluează rapid pe Internet, s-ar putea ca acest clasament să fie deja altul cînd citiţi aceste rînduri). Adevărata bătălie pentru audienţă în mediul online abia acum începe. Multe dintre site-urile accesate astăzi de zeci de mii de utilizatori zilnic nici nu existau cu cîţiva ani în urmă. De fapt, unele nu existau nici măcar acum cîteva luni. Fanii hotărîţi ai mediului online spun că ziarele se vor muta cu totul pe net sau vor dispărea. Realiştii spun că, pur şi simplu, aceste ziare şi-au găsit un nou mijloc de exprimare, complementar, şi că este posibil ca ediţiile - tipărită şi online - să se aibă ca fraţii şi să se ajute una pe alta întru prosperitatea familiei. Ziarele cu site-uri bune de ştiri au un lucru despre care vorbesc cu plăcere mai degrabă economiştii decît jurnaliştii: valoare adăugată. Pe lîngă dezavantajul major că nu poate fi citit în tramvai sau pe WC (deşi anumiţi posesori de laptopuri mă contrazic), Internetul prezintă o serie de particularităţi care, odată exploatate, se transformă în avantaje. Gazeta sporturilor (gsp.ro) are, zic cîrcotaşii, cel mai urît site din România. Culori imposibile şi o punere în pagină care te face să te gîndeşti la panourile pentru afişe din Piaţa Universităţii. Totuşi, e cel mai accesat site de ştiri din România. După cum explică Gusti Roman, cel care se ocupă de gsp.ro, cei din echipa site-ului nu mai sînt "lopătari". Cu alte cuvinte, nu aruncă, cu lopata, conţinutul ediţiei tipărite pe net. Pe lîngă articolele din ziar, site-ul oferă actualizări frecvente, evoluţia meciurilor în timp real, filmuleţe cu golurile partidelor abia încheiate sau încă în desfăşurare, linkuri spre diverse pagini complementare, cum ar fi blogurile (jurnalele online ale) celor mai cunoscuţi comentatori ai ziarului, sau site-urile dedicate suporterilor principalelor echipe din ţară. Şi o mulţime de poze cu femei îmbrăcate sumar, care n-ar avea loc să se desfăşoare în paginile ziarului de hîrtie. Experienţa ultimilor ani arată că un conţinut copiat sută la sută după ediţia tipărită este o soluţie care pierde teren. Spre deosebire de tipar, Internetul oferă spaţiu, practic nelimitat, posibilitatea de a oferi surse multiple de informaţie şi de a structura subiectele non-linear, cu ajutorul linkurilor, îmbinarea textului cu imagini, sunete şi alte elemente multimedia, interactivitate, posibilitatea de a actualiza informaţia pe măsură ce evenimentele se dezvoltă. Pentru a crea o redacţie online e nevoie însă de resurse: bani, echipamente, cunoştinţe, un plan bine închegat, timp şi oameni care să înţeleagă şi jurnalismul şi mediul online. Iar puţine ziare din România sînt în acest moment capabile să investească asemenea resurse. În România, majoritatea site-urilor de ziare sînt încă realizate şi actualizate de departamentul tehnic, printr-o simplă operaţiune de copiere a articolelor tipărite în ediţia de hîrtie. Secţiile online alcătuite din jurnalişti din redacţiile ziarelor româneşti pot fi numărate pe degete şi cuprind, în cazurile cele mai fericite, maximum cinci sau şase oameni. Odată cu creşterea pieţei de publicitate online însă, ziarele de la noi descoperă că poate fi profitabil să investeşti în Internet. Dacă încă citiţi această pagină pe hîrtie, ţineţi minte că, în chiar acest moment, cineva se gîndeşte cum să facă pentru a vă determina ca, în viitor, s-o accesaţi online. _____________ Alexandru-Brăduţ Ulmanu predă jurnalism la Universitatea din Bucureşti, este trainer la agenţia NewsIns şi are un blog despre media: jurnalismonline.ro.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educațional cu îmbogățirea limbajului specializat este imposibilă.
p 12 sus WC jpg
Turma minților independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice
În realitate, nimeni nu-i pune la colț pe clasicii ruși, fie ei scriitori, compozitori sau poeți.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi să vadă cum gîndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, stîrniți de revista noastră, trei intelectuali români majori: Ștefan Augustin Doinaș, Livius Ciocârlie și Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de conștiință
MeToo poate însemna mai mult decît mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de conștiință.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea hărțuirii sexuale nu a început cu mișcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce stîrnește abuzul sexual atîtea reacții contradictorii?
Reacția la trauma sexuală este una socială, cu rădăcini și ramificații profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.