Cum devin cititorii utilizatori
Citiţi acest articol pe hîrtie sau pe net? E o întrebare importantă pentru un grup de oameni care scriu şi citesc sute de e-mailuri pe zi, se manifestă pe site-uri pe care le numesc bloguri şi folosesc o grămadă de cuvinte alcătuite din trei litere ce se pronunţă englezeşte. Aceşti oameni îşi spun online publisheri, online manageri, online sales directors sau alte denumiri care includ, obligatoriu, termenul online. Pentru ei, Internetul e nu doar o pasiune sau un mod de viaţă, aşa cum ne învaţă clişeul; e un mijloc de trai. Internetul a început să producă bani. Se investeşte în publicitatea online şi, chiar dacă sumele sînt încă neglijabile în comparaţie cu suporturile tradiţionale de reclamă, ele cresc într-un ritm rapid. Deja în publicitatea online se bagă, anual, în România, trei sau patru milioane de euro. Vizionarii prevestesc că în cinci sau zece ani Internetul va fi peste presa scrisă. Aşa că pentru cei care îşi scriu "online" pe cartea de vizită, utilizatorii sînt mai importanţi decît cititorii. În condiţiile în care site-urile cu audienţă mare aduc deja în conturile proprietarilor sume de ordinul sutelor de mii de euro pe an, proprietarii şi managerii de presă încep să-şi dea seama că viitorul s-ar putea să nu stea în foşnetul hîrtiei de ziar, ci, mai degrabă, în clicurile de mouse. Lumea presei e poziţionată bine în goana după audienţă pe net, aducătoare de cash. În clasamentul întocmit de serviciul de monitorizare a traficului Internet Trafic.ro, patru dintre cele mai populare zece site-uri din România sînt versiuni online ale unor publicaţii consacrate pe hîrtie. În acelaşi timp, aproape toate ziarele stagnează sau dau înapoi ca tiraj, însă cresc constant ca număr de utilizatori pe Internet. Creşte însă şi concurenţa. Iar cei care nu ştiu să se folosească de avantajele şi particularităţile Internetului pierd. Acum patru ani, topul celor mai bune zece site-uri de ştiri, potrivit Trafic.ro, arăta astfel: Evenimentul zilei, Ziare.com, ProSport, Adevărul (ziar care pe atunci trăgea cel mai mare tiraj din presă, vreo 150.000 de exemplare pe zi), Ziua, Libertatea, TVR, revista Playboy, Cotidianul şi Gazeta Sporturilor. Şapte cotidiene, un catalog online de publicaţii, o revistă pentru bărbaţi şi televiziunea publică. În septembrie 2006, patru dintre site-urile enumerate mai sus nu mai sînt în top, iar codaşul din 2002 este în frunte: Gazeta Sporturilor e acum cel mai popular site de ştiri, urmat de Evenimentul zilei, ProSport, Libertatea, HotNews.ro (un site de ştiri fără un corespondent tipărit), Jurnalul naţional, 9AM (altă publicaţie exclusiv online), Ziua, Adevărul şi Gândul. Opt cotidiene şi două publicaţii online (dar, pentru că lucrurile evoluează rapid pe Internet, s-ar putea ca acest clasament să fie deja altul cînd citiţi aceste rînduri). Adevărata bătălie pentru audienţă în mediul online abia acum începe. Multe dintre site-urile accesate astăzi de zeci de mii de utilizatori zilnic nici nu existau cu cîţiva ani în urmă. De fapt, unele nu existau nici măcar acum cîteva luni. Fanii hotărîţi ai mediului online spun că ziarele se vor muta cu totul pe net sau vor dispărea. Realiştii spun că, pur şi simplu, aceste ziare şi-au găsit un nou mijloc de exprimare, complementar, şi că este posibil ca ediţiile - tipărită şi online - să se aibă ca fraţii şi să se ajute una pe alta întru prosperitatea familiei. Ziarele cu site-uri bune de ştiri au un lucru despre care vorbesc cu plăcere mai degrabă economiştii decît jurnaliştii: valoare adăugată. Pe lîngă dezavantajul major că nu poate fi citit în tramvai sau pe WC (deşi anumiţi posesori de laptopuri mă contrazic), Internetul prezintă o serie de particularităţi care, odată exploatate, se transformă în avantaje. Gazeta sporturilor (gsp.ro) are, zic cîrcotaşii, cel mai urît site din România. Culori imposibile şi o punere în pagină care te face să te gîndeşti la panourile pentru afişe din Piaţa Universităţii. Totuşi, e cel mai accesat site de ştiri din România. După cum explică Gusti Roman, cel care se ocupă de gsp.ro, cei din echipa site-ului nu mai sînt "lopătari". Cu alte cuvinte, nu aruncă, cu lopata, conţinutul ediţiei tipărite pe net. Pe lîngă articolele din ziar, site-ul oferă actualizări frecvente, evoluţia meciurilor în timp real, filmuleţe cu golurile partidelor abia încheiate sau încă în desfăşurare, linkuri spre diverse pagini complementare, cum ar fi blogurile (jurnalele online ale) celor mai cunoscuţi comentatori ai ziarului, sau site-urile dedicate suporterilor principalelor echipe din ţară. Şi o mulţime de poze cu femei îmbrăcate sumar, care n-ar avea loc să se desfăşoare în paginile ziarului de hîrtie. Experienţa ultimilor ani arată că un conţinut copiat sută la sută după ediţia tipărită este o soluţie care pierde teren. Spre deosebire de tipar, Internetul oferă spaţiu, practic nelimitat, posibilitatea de a oferi surse multiple de informaţie şi de a structura subiectele non-linear, cu ajutorul linkurilor, îmbinarea textului cu imagini, sunete şi alte elemente multimedia, interactivitate, posibilitatea de a actualiza informaţia pe măsură ce evenimentele se dezvoltă. Pentru a crea o redacţie online e nevoie însă de resurse: bani, echipamente, cunoştinţe, un plan bine închegat, timp şi oameni care să înţeleagă şi jurnalismul şi mediul online. Iar puţine ziare din România sînt în acest moment capabile să investească asemenea resurse. În România, majoritatea site-urilor de ziare sînt încă realizate şi actualizate de departamentul tehnic, printr-o simplă operaţiune de copiere a articolelor tipărite în ediţia de hîrtie. Secţiile online alcătuite din jurnalişti din redacţiile ziarelor româneşti pot fi numărate pe degete şi cuprind, în cazurile cele mai fericite, maximum cinci sau şase oameni. Odată cu creşterea pieţei de publicitate online însă, ziarele de la noi descoperă că poate fi profitabil să investeşti în Internet. Dacă încă citiţi această pagină pe hîrtie, ţineţi minte că, în chiar acest moment, cineva se gîndeşte cum să facă pentru a vă determina ca, în viitor, s-o accesaţi online. _____________ Alexandru-Brăduţ Ulmanu predă jurnalism la Universitatea din Bucureşti, este trainer la agenţia NewsIns şi are un blog despre media: jurnalismonline.ro.
