Cum cunoaștem lumea -călători prin tărîmul incertitudinii

Mihai-Valentin CERNEA
Publicat în Dilema Veche nr. 820 din 7–13 noiembrie 2019
Cum cunoaștem lumea  călători prin tărîmul incertitudinii jpeg

Vă propun să ne imaginăm un explorator montan solitar, aflat la o altitudine amețitoare, ce-și riscă viața printre crevase bine ascunse în zăpada înghețată. Gata să fie pierdut oricînd într-o avalanșă fulgerătoare sau să devină o victimă sigură a vremii capricioase din punctele cele mai înalte ale planetei noastre, acesta nu are de unde să știe cu siguranță dacă următorul său pas va fi și ultimul. Istoria teoriei filosofice a cunoașterii ne arată că, asemenea alpinistului nostru ficțional, mintea umană trebuie să parcurgă, de fiecare dată, în drumul său către adevăr, un adevărat tărîm al incertudinii epistemice, marcat de posibilitatea reală a erorii.

Aceastră trecere anevoiasă atît de necesară cunoașterii veritabile cred că se vede cel mai bine într-unul dintre cele mai strălucitoare eșecuri din istoria filosofiei: încercarea lui René Descartes de a scoate la iveală acel principiu cert în mod absolut care ar fi trebuit să devină noul fundament al unei cunoașteri eliberate de pericolul greșelii. În faimoasele sale Meditații, text fondator al modernității timpurii, raționalistul Descartes formulează experimentul mental al Geniului cel Rău, o ființă imaginată care ne poate înșela în (aproape) orice privință – în treacăt fie spus, aceasta este și sursa culturală a unor filme ca The Matrix, cu a sa lume simulată de roboți răuvoitori, sau a tweet-urilor bizare ale lui Elon Musk despre fundamentul computațional al realității. Mai precis, avem de a face cu un nom de plume pentru scepticismul total, menit să demonstreze că nu pot eluda tărîmul incertitudinii nici măcar acele adevăruri ale rațiunii care nu au nevoie de contactul cu realitatea iluzorie a simțurilor pentru a-și găsi un fundament. Ce rămîne ca singurul adevăr cert în urma acestui exercițiu inovator: existența eului nostru, depersonificat și deindividualizat, o simplă substanță cugetătoare, subiect al înșelătoriilor eterne ale Geniului cel Rău. Singur pe acest minuscul atol din oceanul îndoielii generat de al său experiment, Descartes s-a putut salva doar afirmînd existența lui Dumnezeu, care, prin omnibenevolența sa, devine garantul cunoașterii umane. Vorbim de un „eșec“ deoarece Descartes s-a văzut nevoit să accepte că mintea noastră nu poate găsi de una singură calea către adevărurile absolute ale lumii înconjurătoare.

Am putea crede, în mod legitim, că poate alți gînditori s-au descurcat mai bine, dar o trecere în revistă a istoriei teoriei cunoașterii ne arată că incertitudinea rămîne o piedică indiferent de perspectiva abordată. În tabără adversă celei fondate de Descartes, David Hume este dus de al său empirism către concluzia dură că nu există cauze și efecte ca entități obiective ale lumii externe. Cauzalitatea, atît de importantă în orice explicație științifică, pare să fie, în viziunea lui Hume, doar un simplu produs al minții noastre avide de coerență, lipsit de un corespondent în lumea reală. Însuși Kant „salvează“ dezbaterea modernă asupra surselor cunoașterii, asumînd din capul locului o distincție între lumea lucrurilor așa cum sînt ele de fapt, la care mintea noastră nu poate avea acces imediat, și lumea fenomenală, creată la intersecția dintre lucrurile-în-sine și simțurile noastre ghidate de rațiune. Nici în cazul lui Kant, însă, nu putem avea niciodată certitudinea că aceste două lumi se suprapun fără rost.

Aceeași problemă persistă și în era contemporană. De pildă, pragmatiștii americani, precum Quine, presupun existența unei prăpastii infinit de adînci între limbajul nostru și realitatea pe care o descriem cu ajutorul său – succesul practic al științelor fiind singurul indiciu că am reușit să nu picăm în acest hău epistemic. Chiar și în filosofia științei, secolul XX este marcat de așa-numita turnură istorico-sociologică, adică, mai pe românește, descoperirea că oamenii de știință sînt tot oameni, cu toate viciile epistemice și morale cunoscute, navigatori eterni prin apele tulburi ale aceleiași incertitudini care i-a marcat atît de tare pe filosofii modernității.

Cu toate acestea, n-ar trebui să ne lăsăm descurajați de această istorie zbuciumată a cunoașterii omenești. După mai bine de două milenii de filosofie și știință, de la a crede eronat că Pămîntul este plat am ajuns în poziția de a trimite vehicule spațiale pe pilot automat ce andochează cu precizie milimetrică la Stația Spațială Internațională, un obiect aflat la patru sute de mii de metri înălțime față de nivelul solului pe o orbită de-a lungul căreia se mișcă cu aproape treizeci de mii de kilometri pe oră – un real miracol dacă luăm în serios peregrinările filosofice expuse mai sus. Trecerea prin tărîmul incertitudinii este, deci, un fapt al condiției umane, dar am devenit aproape incredibil de pricepuți în a-i evita obstacolele aparent insurmontabile și a escalada încet, dar sigur, muntele cunoașterii.

Mihail-Valentin Cernea este doctor în filozofie.

Foto: wikimedia commons

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.