Cum au visat și visează copiii zeiței Columbia

Emil NICULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 1003 din 29 iunie – 5 iulie 2023
image

În primul rînd, ce este visul american? Născut din bogățiile naturale ale Americii și agresiva expansiunea a albilor spre Vestul sălbatic și virgin, visul american promite oricărui emigrant că poate totul, și încă. Nu contează că te-ai născut în Drumul Taberei sau la Paris, muncești și te vei pricopsi, cu doi lei în buzunar, sau nici unul.Am citit undeva că, în anii 1950 și 1960, visul de egalitarism și prosperitate era de fapt realitate, chiar dacă numai pentru bărbați. Oricum, albii și familiile din toate clasele trăiau în armonie în cartiere nou-nouțe, în care fiecare avea case proprii; căsătoriile erau stabile și heterosexuale; domnișoarele aveau mobilitate economică dacă voiau, deși multe optau să rămînă acasă și să aibă copiii. Lumea se înțelegea politic la nivel de cartier, statal și federal. Atunci exista rasism printre adulți, dar nu între copii. Cei de culoare puteau deveni mai educați decît ai lor, cu ajutorul albilor. Avînd în vedere hegemonia economică și culturală a Americii după al Doilea Război Mondial, aceste lucruri nu sînt surprinzătoare.Pentru mine, personal, visul s-a încarnat de trei ori. Prima oară a fost chiar după ce am pășit pe pămîntul american adevărat, în afara aeroportului, în prima mea noapte în Statele Unite, în vara lui 1988. Mașina s-a oprit în fața casei Popescu (nu e numele adevărat), într-o suburbie a orașului democrat Portland, din statul Oregon. Prima experiență a visului american a fost casa acestor români, venind din sectorul 6 al Bucureștiului, un uriaș cub de lemn vopsit albastru printre pini înalți în noaptea electrică americană, mirosul așchiilor de cedru împrăștiate împotriva buruienilor care îmi gîdilau nările ca ceva complet străin, luminile de pe poteci făcîndu-le cuibul să strălucească asemeni unui mausoleu. Acești români simpli, foștii noștri vecini de etaj care au început în brutalismul bucureștean, din același stup de ciment ca și noi, în Drumul Taberei, le aveau acum pe toate, trebuie să mă fi gîndit eu. Popescu se „pricopsise”, cum au făcut-o mulți români din municipiul Portland, OR, prin ideea  caselor de bătrîni. Atunci era foarte profitabil, ca și acum, să ai „grijă de bătrîni”, ai căror copii din clasa de mijloc au destui bani (două mii de dolari pe lună pentru o persoană vîrstnică) să poată angaja pe altcineva să se ocupe de igienă și medicamente. Trebuie spus că clienții în vîrstă erau îngrijiți în casa proprie a familiei române, ceea ce adaugă un nice family touch și înțelegere între popoare.În anii 1980-1990 ai lui Reagan și Bush, această nouă familie româno-americană era tradițională conservatoare cu credințe protestante. Cu toate acestea, era condusă de o femeie, doamna Popescu, o soră medicală în ceaușism, politicoasă, dar dîrză, care nu s-a culcat pe o ureche că acum are „business de bătrîni” și a mai studiat încă patru-șase ani ca să obțină o diplomă americană, cu toate avantajele bănești ce rezultă din această specializare. L-am admirat și pe domnul Popescu, un tip mic cu ochi albaștri ca marea și păr bogat ca o cască, într-o veșnică bună dispoziție, neîntreruptă de ani de închisoare comunistă românească. I-am invidiat și admirat pe copiii lor, în special pe fiul care, la 14 ani, deja programa pe unul dintre primele computere personale din lume, Commodore 64. M-am uitat cu uimire la jocurile lui pe calculator, simțindu-mă ca un țăran prăfuit din Bărăgan, ieșind brusc din porumb pe autostrada civilizației americane. Al doilea vis româno-american de mare succes comercial s-a întîmplat în 2017. Nae Ionescu avea mustață à la Hulk Hogan și iubea truck-urile americane scumpe cu patru roți pe spate. Făcuse bani serioși din gresie și montarea ei la domicilii. A profitat că piața apartamentelor și caselor din Portland a crescut exponențial, mulțumită exodului californienilor care a început prin anii 1980 și, mult mai recent, al tinerilor din IT de peste tot, care caută „more bang for their buck” în real estate, precum poteci împădurite unde fac jogging sau își plimbă cîinii. Rețeta succesului american „Nae Ionescu brand“ este limpede ca cerul, cînd nu plouă în Portland: o familie unită și o leoaică în business. Precum mi-au povestit ei, soția americană a fost mereu alături de el încă de la liceu, gestionînd fața afacerii (vitrina), în timp ce el se ocupă de treburile mai grosolane: construcția în sine, gestionarea unei echipe de șase tineri faianțatori și suspectați ca fiind fumători de marijuana de către Nae, deși glumea și el cu cocaina în tinerețe. Casa lui seamănă mai mult cu un complex decît cu o singură casă, împărțită în spații de locuit cu piscină, două hale uriașe, una pentru afacerea lui și una unde-și păstrează prada, versiunea lui a visului american: SUV-ul american mare și negru, precum al lui Biden; Cadillac-ului clasic decapotabil metallicbabyblue, lung și șlefuit ca o brichetă enormă, BMW-urile și motocicletele copiilor, camioanele lor uriașe, americane, ale tatălui Nae și fiului cel mare, în vîrstă de șaișpe ani. Ultima dată cînd am fost acolo, singura fiică lua lecții de harpă în sufrageria roșu stacojiu, cu accente de mahon.A treia oară cînd visul s-a împlinit a fost cînd am acceptat că timpul meu de student la masterat în literatura rusă, culminînd cu absolvirea la Yale, a fost o tortură și un eșec, și că sînt OK cu asta, iar că devenind poștaș mi se pare mult mai fulfilling, pentru că din salariul mai bun decît al unui profesor îmi permit să-mi răsfăț familia și pe mine. Cu alte cuvinte, sper că snobul din mine a murit și a apărut umanul.Ceea ce spun cu adevărat sînt următoarele: oricine poate face ce vrea în Statele Unite și poate realiza lucruri la care nu a visat niciodată. În cazul în care nu reușești, America îți oferă posibilitatea de a încerca altceva. Nu este visul anilor 1950, dar nici nu este prea rău.

Emil Niculescu este profesor și poștaș în SUA.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

danilo lusito facebook jpg
Concurentul de la „MasterChef” care le-a oferit românilor o lecție de viață. A reușit să scape de droguri și s-a apucat de gătit
Chefii Sorin Bontea, Florin Dumitrescu și Cătălin Scărlătescu au jurizat în ediția de luni, 16 septembrie, alte preparate ale concurenților „MasterChef” 2024, iar printre aceștia s-a numărat și Danilo Lusito, fratele lui Alessandro Lusito.
PAG 2 Inundații la Slobozia Conachi FOTO ISU Galați jpg
Marcel Ciolacu, acuzat că a știut de riscul de calamitate de la Galați. „Să nu credeţi că este informat de ANM”
Liberalul Adrian Cozma susține că Marcel Ciolacu a mințit când a spus că nu a fost informat despre riscul producerii unei calamități la Galați. Vicepreşedintele PNL,
2 jpg
Cronicari Digitali îți recomandă următoarea destinație de vacanță, în emisiunea „Orașul vorbește” de la Radio România Cultural
Începând din 2018, comunitatea Cronicari Digitali se plimbă neîncetat prin toate colțurile României, descoperă oameni, locuri, obiective turistice și povești, iar începând din luna septembrie, în fiecare marți, în cadrul rubricii „Spune-mi unde ești” a emisiunii „Orașul vorbește” de la Radio România
carne vita vs alte carnuri jpg
Care este cel mai dăunător tip de carne. Mulți români o consumă pe săturate, crezând că e sănătate curată: „Ne intoxică practic”
Informațiile despre alimentație și sănătate sunt tot mai accesibile, iar alegerea celor mai sănătoase opțiuni alimentare devine crucială. Adriana Olteanu, nutriționist cunoscut, a dezvăluit că, surprinzător, peștele, considerat de mulți drept o alegere sănătoasă, ar putea fi mai dăunător decât am cr
20240917 AKTOR tuneluri progres foto 2 jpg
În ce stadiu se află tunelurile săpate în munte de Aktor pe viitoarea cale ferată Brașov-Sighișoara
Primele două TBM-uri lansate de Aktor pentru a fora cele două tuneluri feroviare gemene care leagă Racoș de Apața sunt deja intrate adânc în munte.
bani 13 800x533 jpg
Ce salariu are un tânăr care nu a luat bacalaureatul, la primul său loc de muncă. Oameni care au muncit o viață câștigă la fel
Un tânăr și-a găsit un loc de muncă bine plătit chiar și fără diploma de bacalaureat, iar postarea sa a făcut senzație pe internet.
Banner murături
vaccin antigripal foto gheorghe florin 11 jpeg
Cine se poate vaccina gratuit împotriva gripei
Vaccinul antigripal a ajuns în farmacii, mai multe categorii de persoane având posibilitatea de a se imuniza gratuit.
pepe te cunosc de undeva despre andreea balan jpeg