Cultura ştiinţifică sau Castalia pe înţelesul tuturor

21 aprilie 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Formularea "cultură ştiinţifică" se vrea un pleonasm sau o lapalisadă? - se întreabă unul dintre autorii care scriu în acest grupaj dilematic. În mod normal, aşa ar trebui să fie. Însă pentru cei mai mulţi dintre noi, "om de cultură" şi "om de ştiinţă" sînt sintagme cu sensuri diferite, care desemnează persoane cu preocupări distincte. Dintr-o perspectivă mai largă, ştiinţa este şi victima propriei autonomii şi a specializării tot mai accentuate care au avut loc în ultimele două secole - o evoluţie inevitabilă. Pe de altă parte, trăim o epocă paradoxală: toată lumea face reverenţe în faţa ştiinţei, căreia îi datorăm progresul tehnologic modern, dar în spaţiul public informaţia ştiinţifică ajunge prea puţin. Progresul, în acest caz, devine doar posibilitatea de a folosi tot soiul de instrumente tehnice, ale căror principii de funcţionare sînt pentru cei mai mulţi misterioase. Comunitatea ştiinţifică rămîne o Castalie, un spaţiu al iniţiaţilor care vorbesc un limbaj pe care doar ei îl înţeleg. Cînd subiecte ştiinţifice sau mai bine-zis considerate astfel sînt abordate de mass-media, adesea ele nu depăşesc nivelul "grupului de cercetători" care se ocupă de experimente trăsnite, al basnelor şi flecărelilor despre clonări, ca să nu mai vorbim de astrologie ori de sindromul "găinii care a născut pui vii". Este posibil, în aceste condiţii, un dialog între ştiinţă şi societate? Succesul de care se bucură, la noi şi în străinătate, canale TV ca Discovery demonstrează că, deşi o întreprindere anevoioasă, popularizarea ştiinţei nu este un deziderat imposibil. Din păcate, la el au renunţat mai toate televiziunile generaliste, inclusiv cea publică. Uneori, se ivesc şi prilejuri de discuţie: unul dintre acestea a fost cartea lui H.-R. Patapievici, Despre idei&blocaje, cu aplicaţie la spaţiul românesc. Prestigiul şi stima sînt adjudecate aici în primul rînd de cultura umanistă: un inginer excepţional este considerat o persoană cultivată cînd se află că scrie poezii. Regimul comunist din România, care îşi făcuse un titlu de glorie din "educaţia ştiinţifică şi tehnică" a populaţiei, nu a schimbat mare lucru. După 1989, lucrurile au mers din rău în mai rău. Dacă acum cîteva decenii mulţi copii visau să devină astronauţi, astăzi şi-ar dori să fie, în cel mai bun caz, manageri (cînd nu de-a dreptul "vedete"). Cercetătorii pleacă în continuare în număr mare din ţară şi - ce e mai rău - societatea românească pierde legătura şi cu cei care pleacă, şi cu cei care rămîn. Este ştiinţa parte a culturii generale? Avem nevoie de cultură ştiinţifică? Răspunsul îl dă, în articolul său, Mircea Cărtărescu: ca scriitor pot avea sau nu nevoie de ea, ca om o consider indispensabilă. Poate dacă mai mulţi oameni ar avea posibilitatea să privească bolta cerească prin lunetă, ar înţelege ce tern şi lipsit de poezie este cel mai atrăgător horoscop personal. (M. Ş.)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.