Cultura ştiinţifică?

Andrei BACALU
Publicat în Dilema Veche nr. 218 din 21 Apr 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ce să fie această formulare - un truism, un pleonasm, o tautologie, o lapalisadă? Sau poate, cine ştie, o fi un oximoron, cu o penetrantă intenţie satirică? V-au enervat suficient aceste întrebări pentru a vă determina să vă duceţi pînă la bibliotecă cu intenţia de a consulta un dicţionar, de preferinţă DEX? Dacă este aşa, aţi reuşit să înţelegeţi care este secretul utilizării mijloacelor de comunicare în masă, în procesul educării publicului - declanşarea curiozităţii. Există şi o cultură neştiinţifică? Este posibilă separarea culturii "generale" de informaţia ştiinţifică? Improbabil. Evident, şi în acest domeniu lucrurile au evoluat. În urmă cu vreo trei decenii, emisiunile de ştiinţă ocupau un loc important în politica de programe a televiziunilor. În Anglia, BBC-ul se putea lăuda cu Horizon, Belgia - cu Elementar, dragă Einstein, Suedia - cu Lumea cunoaşterii, unde au fost difuzate în premieră cîteva dintre tulburătoarele documentare semnate de Lennart Nilsson. Franţa avea Eureka, Italia îi lansase pe De Lucca şi Pavoni. În Statele Unite mai exista o reţea de televiziune educativă, PBS, a cărei navă-amiral este staţia WGBH din Boston, Mass., cu faimoasa emisiune Nova. Intenţia declarată era educarea publicului, cotele de audienţă erau satisfăcătoare. În fiecare an se organizau cîteva festivaluri ale audio-vizualului ştiinţific şi tehnologic, cel mai important fiind cel de la Paris, de la care nu lipseau nici ţările din "lagărul" socialist. URSS, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Iugoslavia şi România îşi prezentau propriile producţii, fără nici un fel de complexe legate de relativa modestie a mijloacelor disponibile. Detaliu minor - televiziunea din România anilor ’70 ai secolului trecut producea cîte cinci, şase ore de emisiuni de ştiinţă popularizată, săptămînal, ceva mai mult decît majoritatea televiziunilor din vestul Europei. Să nu uităm însă că pe lîngă funcţia lor pur educativă, emisiunile cu pricina jucau şi rolul ciudat de înlocuitor de divertisment, de fereastră deschisă spre restul lumii. Pînă şi omniprezenta cenzură era parcă ceva mai blîndă cu ştiinţa popularizată, scăpînd "şopîrle" de toate dimensiunile, spre marea bucurie a telespectatorilor. Se bucurau de un real succes la public emisiunile pe care azi le-am putea defini, în anglo-româna la modă, drept talk-show, dar şi documentarele originale sau de montaj, fără a mai pomeni emisiunile pe teme medicale care atingeau cote de audienţă greu de imaginat. Să nu uităm că lipsea concurenţa. Un loc aparte l-au ocupat serialele pe teme ştiinţifice. Printre ele, Ascensiunea omului al lui Bronowski, Cosmos, semnat de Carl Sagan şi mai ales Conexiuni, realizat de James Burke. Acesta din urmă, de un umor care condimenta copios masiva informaţie ştiinţifică, dar şi istorică, a documentarelor sale, stîrnea senzaţie la Moscova în 1975, în timpul misiunii comune Soyuz-Apollo. La informarea zilnică de la centrul de presă, se prezenta pe scurt: "James Burke, BBC, Londra" şi întreba mereu acelaşi lucru - de ce se întîlnesc nava sovietică şi cea americană deasupra teritoriului Republicii Federale Germania. Nu a primit niciodată un răspuns, care ar fi fost oricum înecat de hohotele de rîs ale participanţilor. Nu ştiu dacă întrebarea mai amuză pe cineva în ziua de astăzi, cei tineri probabil că nici nu o înţeleg sau nu sînt dispuşi să o ia în serios. Încă un semn al schimbărilor. Reţelele de televiziune prin cablu sau prin satelit oferă o bogăţie de canale cu teme geografice, zoologice, antropologice şi/sau tehnologice, ceea ce îi face pe directorii de programe să nu mai dea mare atenţie emisiunilor educative ale televiziunilor "generaliste". Şi aici rolul divertismentului este în creştere, dovadă emisiunile pe teme medicale, combinate cu tot felul de concursuri de scădere în greutate. Multă lume ar putea să creadă că, de fapt, nici nu prea mai este nevoie de emisiuni de popularizare a ştiinţei. La urma urmei, accesul practic instantaneu la orice fel de informaţie, inclusiv la cea ştiinţifică, cu ajutorul Internetului, pare să justifice absenţa emisiunilor pomenite. Sînt suficiente - susţin unii specialişti - crîmpeiele de ştiinţă din emisiunile de actualităţi şi ce se vede pe canalele specializate. Alţi experţi susţin însă că lipsa unor "educatori" TV de anvergură - cum au fost Sagan sau Bronowski, Arthur Clarke şi Isaac Asimov, Igor Akimushin ori Piotr Kapitsa, - încetineşte sau chiar împiedică apariţia şi dezvoltarea interesului pentru ştiinţă. Şi asta mai ales atunci cînd este vorba de cei tineri, dornici, conştient sau nu, de modele demne de urmat. Schimbările de "stil" sînt evidente în toate domeniile. Un exemplu mai la îndemînă - comentariul sportiv. Acum treizeci de ani - să spunem - cel sau cei care asigura/u comentariul tradiţionalei competiţii de canotaj Oxford-Cambridge încerca/u să nu rateze explicaţiile legate de peisaj. Ni se vorbea despre depozitul de mobilă al magazinului Harrod’s, palatul de dans Hammersmith sau despre casa în care a locuit poetul Algernon Swinburne. Anul acesta, telespectatorii au fost inundaţi cu statistici, presupuneri pe tema relaţiei dintre greutatea echipajului şi şansele de victorie, detalii privind curenţii şi efectele mareelor. Despre poeţi, nici un cuvînt. Dispariţia totală sau parţială a educaţiei ştiinţifice de pe ecranele de televiziune şi, din păcate, şi din programele de radio nu a împiedicat însă afirmarea unei noi generaţii de popularizatori, autorii de cărţi cu subiecte cît se poate de exotice. Printre ei, două nume remarcabile - Simon Singh şi Marius Livio. Primul a scris o Carte a codurilor, o istorie a criptografiei, mult mai interesantă decît nenumăratele subproduse care poartă pe copertă cuvîntul "cod". A urmat un volum despre unul dintre marile mistere ale matematicii - teorema lui Fermat - ceva mai dificil, dar foarte bine primit de critică şi de cititori. Nu de mult, Singh şi-a îmbogăţit palmaresul cu o lucrare pe tema originii Universului - Big Bang, un nou succes. Livio, de origine română, a reuşit să facă din povestea secţiunii de aur şi a misteriosului număr phi (a nu se confunda cu ruda lui săracă pi, cel care începe cu 3,14 şi continuă la infinit) o incursiune fascinantă în artă, biologie şi, desigur, matematică. Dacă au succes cărţile de popularizare pe teme de matematică, ştiinţa care i-a îngrozit pe mulţi dintre noi pe vremea şcolii, înseamnă că mai există şanse de supravieţuire a educaţiei ştiinţifice. Asociată, orice am face, cu atotcuprinzătoarea cultură.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.