„Cultura e muncă”

Monica FELEA
Publicat în Dilema Veche nr. 863 din 22 - 28 octombrie 2020
„Cultura e muncă” jpeg

Pe 9 octombrie, Union Internationale des Cinémas publica un raport despre impactul pandemiei de coronavirus asupra distribuției și exploatării filmelor în Europa. Printre multe cifre și măsuri pe care fiecare stat le-a luat pentru sprijinirea acestui sector cultural se află și un tabel cu datele de redeschidere a cinematografelor. România este al treilea stat de la coadă cu data oficială 1 septembrie (neoficial s-a întîmplat pe 11), după noi fiind doar Kosovo, cu 1 octombrie, și Irlanda. Sîntem și primii care le-au reînchis. Impactul pur economic nu se poate măsura în totalitate pentru că nici o instituție sau sindicat nu deține cifre legate de numărul de angajați din cinematografe și firme de distribuție, cifre de afaceri sau număr de furnizori. Există un singur indicator, cel al box-office-ului, care în singura lună în care au funcționat cinematografele a fost cu aproape 80% sub cifra de anul trecut.

Impactul principal este cel economic, capitol la care actorii culturali din România nu s-au simțit niciodată prea bine. Situația mai degrabă precară în care se află independenții, lipsa unor organizații sau asociații care să îi reprezinte, lipsa unei contabilizări a muncii lor – de am ajuns să explicăm prin mesaje virale „cultura este muncă” –, dar, mai ales, lipsa de dialog au dus actorii culturali în punctul în care „scapă cine poate”, ce alte aptitudini ai sau unde poți fi de folos cu ce știi tu să faci. Actori care fac cursuri de dicție prin corporații, oameni care au trecut de la comunicarea culturală la proiecte sociale susținute de fonduri europene sau chiar în comunicare politică, unde a fost anul ăsta de lucru, tehnicieni care s-au mutat în construcții, regizori – în publicitate și așa mai departe. Problema este că nici aceste domenii n-o duc chiar bine și puțini au fost aceia ce au reușit să-și găsească un loc de supraviețuire temporară.

Al doilea impact major se va oglindi anul viitor în conținut. Unii vom rezista pînă atunci, alții nu, depinde de resursele fiecăruia, de cît de dispus ești ca antreprenor (chiar și cultural) să tai și, mai ales, de unde tai: de la chirie pentru spații? Ai nevoie de ele. De la angajați? Nu îți permiți să o iei de la zero cînd îți reiei activitatea, ai nevoie de oameni care știu exact ce au de făcut. De la conținut? Cu ce revii pe piață, admițînd că reziști pînă la revenire?. Oricare dintre aceste variante este dureroasă. Din perspectiva distribuitorului de film de autor, probabil cel mai popular răspuns va fi cel de-al treilea. Lipsa unei predictibilități a oprit distribuitorii independenți să investească în titluri noi, iar reacția studiourilor mari din afară a fost să amîne blockbuster-ele pentru anul viitor sau chiar pentru 2022. Ceea ce înseamnă o aglomerare de astfel de titluri în momentul în care se vor stabili noi reguli sau se va creiona o nouă realitate. Într-o realitate în care cinematografele vor fi mai nevoite ca oricînd să facă profit, filmul de artă își va găsi cu greu un loc sau nu și-l va găsi deloc. Lupta între blockbuster-e și cinema de autor a fost mereu nedreaptă din cauza lipsei de săli pentru cel de-al doilea, într-o țară cu opt cinematografe de artă aglomerate deja de numărul mare de evenimente și festivaluri.

Cinema-ul nu va muri, la fel cum nu a murit în timpul războiului, nu a murit cînd a apărut televiziunea și nici măcar atunci cînd a apărut Internetul. Pentru că există un public, există oameni dornici să meargă la filme într-o sală, alături de alți oameni. Să trăiască emoția aceea a stingerii luminii, cînd, înconjurat de alți oameni, trăiești singur o experiență comună. Modul acesta de a vedea filme, total diferit ca experiență de orice sistem audio-video pe care îl ai acasă, va rămîne. Nu-l vor înțelege cei ce nu au acest obicei, la fel cum nici oficialii nu vor înțelege sloganul „Cultura este muncă”. E un motiv în plus să ne gîndim măcar acum, în ultimul ceas, cum facem să încurajăm consumul de cultură. La ce ne folosește nouă, ca țară, un public educat, spectatori mai empatici, preocupări de acest gen în locul altora, care este impactul evenimentelor, al culturii și chiar al HoReCa – văzută ca locuri de socializare – asupra sănătății mintale.

Cred că perioada pandemiei a strîns puțin rîndurile între actorii culturali și consumatorii de produs cultural. Încă din primele săptămîni de izolare, online-ul a rămas singurul instrument de legătură, i-a determinat pe fiecare să se implice cum puteau: actori care citeau povești pentru somnul de după masă al celor mici, organizatori de evenimente care achiziționau materiale medicale și construiau spitale, muzicieni care au compus, teatre care au postat spectacole sortite uitării, filme care au fost mai discutate ca oricînd. Pe timp de vară, fiecare eveniment cultural la care am participat, ca organizator sau spectator, a fost mai plin de grijă (datorată și regulilor, și restricțiilor) față de spectator decît oricînd. Legătura dintre oameni, distanțați social, a fost mai puternică atunci ca niciodată. Asta trebuie să cîntărească mult în construirea unei noi realități la care, de fapt, lucrăm cu toții și pe care încercăm să o înțelegem. Legătura strînsă dintre public și produs cultural este speranța celor ce se chinuie azi să supraviețuiască. Și nu e puțin lucru.

Monica Felea este distribuitor de film independent.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Alla Pugaciova FOTO Twitter
Cel mai mare star pop sovietic, despre susținătorii lui Putin: „Niște lachei care s-au transformat în sclavi”
Artista Alla Pugaciova le-a transmis, marți, un mesaj dur celor care au atacat-o pentru poziția sa față de războiul pe care președintele rus Vladimir Putin l-a declanșat în Ucraina.
Alexander Lukașenko FOTO AFP
Lukașenko susține că Belarus participă în războiul din Ucraina, dar nu ca parte militară activă
Președintele bielorus Alexandr Lukașenko a declarat, marți, că țara sa participă la operațiunea militară specială pe care Rusia o desfășoară în Ucraina, dar fără să trimită armata.
liga campionilor
Liga Campionilor: Inter câștigă pe teren propriu cu Barcelona. Napoli face scor de tenis în deplasarea de la Ajax. Toate rezultatele aici
Liga Campionilor a revenit după pauza în care au evoluat echipele internaționale. A fost o seară cu multe goluri și rezultate surprinzătoare în cea de-a treia etapă din grupele Ligii Campionilor.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.