Cui i-e frică de căsătoria gay?

Casiana IONIŢĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 492 din 18-24 iulie 2013
Cui i e frică de căsătoria gay? jpeg

Gay marriage killed the dinosaurs (Căsătoria gay a omorît dinozaurii) – aşa se numea, prin 2004, un grup de pe Facebook, care îi lua peste picior pe cei care erau împotriva căsătoriei gay, pe motiv că ar fi distrus lumea tradiţională. Pe atunci, Facebook era deschis doar utilizatorilor din Statele Unite, unde căsătoria gay nu era legală decît în Massachusetts, în timp ce Vermont permitea parteneriatul civil. La ora actuală, căsătoria gay este legală în 13 state americane şi în Washington, DC, iar cinci state au introdus parteneriatul civil. O treime din populaţia Statelor Unite trăieşte acum în state în care este posibil ca persoanele de acelaşi sex să se căsătorească. Pe parcurs, s-au mai redefinit şi termenii discuţiei: a devenit din ce în ce mai clar că parteneriatul civil este un compromis, pentru că nu le oferă membrilor comunităţii LGBT (acronim de la lesbian, gay, bisexual, transgender) decît o parte dintre beneficiile căsătoriei civile şi, mai ales, îi desemnează drept cetăţeni de categoria a doua. Mai este mult pînă cînd căsătoria gay va fi legală în toate statele americane, dar Curtea Supremă a hotărît, luna trecută, că toate căsătoriile oficiate la nivel de stat vor fi recunoscute şi la nivel federal, declarînd neconstituţională o lege din 1996 – Actul de apărare a căsătoriei –, care definea căsătoria la nivel federal ca fiind doar între un bărbat şi o femeie.

Un sondaj realizat de Pew Research Center în luna martie 2013 arată că 49% dintre americani acceptă căsătoriile gay, iar 44% sînt împotrivă, faţă de 2004, cînd 31% erau pentru şi 60% erau contra. Numărul susţinătorilor căsătoriei gay a crescut, deci, considerabil în ultimii ani, mai ales printre tineri. Pentru mulţi dintre cei născuţi după 1980, interzicerea căsătoriilor gay pare la fel de absurdă precum interzicerea căsătoriilor interrasiale, care încă mai era în vigoare în unele state americane, în anii ’60. Această schimbare de atitudine se reflectă şi la nivel politic. Barack Obama şi-a afirmat susţinerea pentru căsătoria gay abia spre finalul primului mandat, după ce iniţial acceptase doar parteneriatul civil. Majoritatea republicanilor şi susţinătorii lor sînt în continuare împotriva oricărui fel de parteneriat pentru cuplurile gay, deşi un exemplu recent arată că se poate şi altfel. În urmă cu cîteva luni, Rob Portman, un senator republican din Ohio (un stat unde cuplurile de acelaşi sex nu se pot căsători) a anunţat că susţine căsătoria gay pentru că fiul său este homosexual.

Într-o ţară foarte divizată politic, precum e Statele Unite, căsătoria gay complică diferenţele ideologice. Acum pare natural ca suporterii căsătoriei gay să fie cei care se consideră progresişti, pe cînd cei mai conservatori se opun. Dar este o situaţie paradoxală pentru că, pînă la urmă, căsătoria este o instituţie tradiţională. Iar cînd cer să fie incluse în această instituţie, cuplurile gay îi confirmă şi mai mult importanţa. Un act cu adevărat radical ar fi să ignore complet ideea de căsătorie, cum se întîmpla în anii ’60 şi ’70, cînd cultura gay se definea ca făcînd parte din revoluţia sexuală. După cum remarca şi Cristian Ghinea în rubrica sa, acum cîteva săptămîni, simplul fapt că vorbim despre căsătoria gay este o victorie a instituţiei burgheze a căsătoriei.

Aici ar fi de folos un pic de istorie: cînd şi de ce a apărut ideea căsătoriei gay? Conceptul în sine a început să fie discutat de-abia la sfîrşitul anilor ’80, după ce epidemia de SIDA a afectat foarte mult comunitatea gay, iar cei bolnavi şi prietenii lor au fost nevoiţi să-şi pună tot felul de probleme grele legate de drepturi pe care le au doar membrii familiei: posibilitatea de a vizita rudele la spital, de a le trece pe aceeaşi asigurare medicală sau problema moştenirii. În 1989, jurnalistul Andrew Sullivan a publicat în revista The New Republic un articol foarte controversat – „Here Comes the Groom: A (Conservative) Case for Gay Marriage“ –, în care afirma că, dacă homosexualii şi lesbienele ar avea dreptul de a se căsători, ar cîştiga şi ei, şi statul, pentru că aceste căsătorii ar duce la „coeziune socială, linişte emoţională şi prudenţă financiară“. Sullivan a formulat, aşadar, un argument conservator, din poziţia lui de homosexual catolic şi de dreapta, şi a fost atacat ani la rînd nu doar de criticii de dreapta, convinşi că instituţia căsătoriei nu putea fi redefinită fără a fi distrusă, ci şi de cei de stînga. Dintre aceştia, mulţi veneau din contracultura gay a anilor ’60 şi nu doreau să facă parte din mainstream, acceptînd ideea tradiţională de căsătorie.

Sullivan a recunoscut de la început că membrii comunităţii gay, care trecuseră printr-o lungă perioadă de discriminare, atacuri şi insulte, nu aveau să fie de acord cu propunerea lui. Dar a mizat pe faptul că pînă şi cei mai radicali dintre ei ar fi apreciat avantajele căsătoriei gay, mai ales după anii tumultuoşi ai epidemiei de SIDA. Treptat, grupurile de activişti LGBT şi-au însuşit argumentele lui Sullivan şi le-au dezvoltat, definind căsătoria ca un drept al cetăţenilor. Faptul că statul nu le acordă acest drept tuturor – susţin ei – duce la discriminare. Cuplurile care nu sînt lăsate să se căsătorească nu au acces la drepturile date de căsătoria civilă: moştenire, custodia comună a copiilor, proprietatea bunurilor comune, reduceri la impozite pentru familii, naturalizarea în ţara partenerului etc. Iar aspectul legal este strîns legat de impactul psihologic. Un studiu din 2010 arată că, odată ce ştiu că au posibilitatea de a se căsători civil, membrii comunităţii LGBT se simt mult mai în siguranţă în societate, pentru că nu mai sînt discriminaţi şi expuşi la acte de violenţă psihică sau chiar fizică.

Dacă impactul pozitiv al căsătoriei gay asupra cuplurilor homosexuale este clar, ce impact are asupra heterosexualilor? Un argument standard împotriva căsătoriei gay este că ar avea un efect negativ asupra societăţii în general, de la copiii crescuţi de doi taţi sau de două mame, pînă la cuplurile heterosexuale din jur. Aceste argumente erau greu de demontat la începutul dezbaterii, cînd încă nu existau suficiente date despre cuplurile gay căsătorite. Dar în ultima vreme, de cînd căsătoria gay a fost legalizată în mai multe ţări (Olanda, Belgia, Spania, Canada, Africa de Sud, Norvegia, Suedia, Portugalia, Islanda, Argentina, Danemarca, Brazilia, Franţa şi în curînd şi Marea Britanie), au apărut din ce în ce mai multe studii despre viaţa familiilor formate din doi bărbaţi sau două femei. Bazîndu-se pe asemenea studii despre adopţia copiilor de către cuplurile gay, Academia Americană de Pediatrie a concluzionat că un copil crescut de un cuplu gay nu are nici un dezavantaj faţă de un copil crescut de un cuplu heterosexual şi a declarat, în martie 2013, că susţine legalizarea căsătoriei gay.

De asemenea, un articol publicat recent în revista americană The Atlantic – „The Gay Guide to Wedded Bliss“ – analizează o serie de studii despre comportamentul cuplurilor gay căsătorite şi propune o teză provocatoare: heterosexualii ar avea de învăţat de la familiile gay. Conform autoarei, Liza Mundy, cuplurile gay căsătorite sînt nevoite să negocieze împărţirea sarcinilor casnice pentru că nu se pot baza pe împărţirea tradiţională a rolurilor: soţia se ocupă de gospodărie, iar soţul o ajută din cînd în cînd. În schimb, cuplurile gay negociază împărţirea sarcinilor în funcţie de preferinţe şi abilităţi – o metodă care ar putea fi adoptată şi de heterosexuali, ca să aibă căsnicii mai trainice, bazate pe egalitate. În plus, spune Mundy, faptul că se vorbeşte atît de mult de importanţa căsătoriei gay creează mai multă publicitate în jurul instituţiei căsătoriei şi o face să pară cu adevărat importantă, într-o perioadă în care mulţi heterosexuali preferă să locuiască împreună, fără să-şi oficializeze relaţia.

Aceste studii – care arată că, de fapt, căsătoriile gay nu au deloc efecte negative – merită mult mai multă atenţie din partea politicienilor din toate ţările, inclusiv a celor din România, care sînt împotriva căsătoriei gay şi fac tot felul de declaraţii fără nici o legătură cu realitatea. Totodată, noi, cetăţenii, am putea face un exerciţiu de empatie să ne întrebăm cum ar fi să ne fie interzisă căsătoria civilă cu persoana iubită, din cauza orientării sexuale, care nu este aleasă şi care nu-i afectează personal pe ceilalţi. Iar cînd vine vorba de a legaliza numai parteneriatul civil, după cum s-a propus recent, să ne întrebăm dacă are sens să facem un asemenea compromis – să le dăm cuplurilor gay acces doar la o instituţie intermediară, nu şi la căsătoria civilă, care ar fi rezervată pentru heterosexuali. Pînă la urmă, putem să vedem foarte bine ce s-a întîmplat în alte ţări: căsătoria gay nu a dus la sfîrşitul lumii, nici nu a omorît dinozaurii, ci doar le-a dat tuturor cetăţenilor drepturi egale.

Casiana Ioniţă are un doctorat în film şi cultură franceză de la Columbia University din New York. Este consultant la Council for European Studies din New York şi traducător.

Foto: Silviu Gheţie

Bătălia cu giganții jpeg
Unde greșesc autoritățile
Oare, în loc ca autoritățile să încerce să deservească traficul auto, nu ar fi mai constructiv, ca să nu zic mai la îndemînă, să-l descurajeze sistematic?
951 t pag10 foto Alberto Grosescu jpg
Străzi Deschise. Un pariu pentru viitorul Bucureștiului
Avem nevoie de asta ca de aer! Sau și mai bine spus, avem nevoie de asta ca să mai avem ceva aer.
p 11 jpg
Un spațiu public sigur
Mai nou vedem o șansă în tehnologii de condus autonom; mai bine ar fi să mergem din nou autonom pe picioarele noastre.
p 1 jpg
„Ce nu înțelegeți voi este că…”* – 11 lecții despre oraș
Pietonizarea e permanentă. A merge pe carosabil, chiar dacă temporar ți se dă voie, e aproape umilitor.
951 t pag12jos foto C Dragan jpg
În Suedia, două roți sînt mai bune decît patru
Municipalități suedeze au început să reducă drastic numărul locurilor de parcare din centru, înlocuindu-le cu parcări pentru biciclete.
p 13 jpg
Libertatea de a nu folosi mașina
Noua libertate este de a nu fi blocat în trafic, de a nu plăti rate la mașină, de a nu fi vulnerabil la fluctuațiile prețului petrolului.
1024px Bucharest Citaro bus 4374 jpg
În ce fel de oraș vrem să trăim?
Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru pietoni, mutînd accentul de pe autovehiculul individual, atunci vei aloca bugetul unor proiecte prin care crești capacitatea de transport în comun.
Paris patrimoine jpg
„În ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării” – interviu cu Carlos MORENO
Administrațiile locale se confruntă cu această mare provocare de a oferi o alternativă la mașina personală care să fie acceptabilă pentru un număr mare de cetățeni.
Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.