Cui i-e frică de căsătoria gay?

Casiana IONIŢĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 492 din 18-24 iulie 2013
Cui i e frică de căsătoria gay? jpeg

Gay marriage killed the dinosaurs (Căsătoria gay a omorît dinozaurii) – aşa se numea, prin 2004, un grup de pe Facebook, care îi lua peste picior pe cei care erau împotriva căsătoriei gay, pe motiv că ar fi distrus lumea tradiţională. Pe atunci, Facebook era deschis doar utilizatorilor din Statele Unite, unde căsătoria gay nu era legală decît în Massachusetts, în timp ce Vermont permitea parteneriatul civil. La ora actuală, căsătoria gay este legală în 13 state americane şi în Washington, DC, iar cinci state au introdus parteneriatul civil. O treime din populaţia Statelor Unite trăieşte acum în state în care este posibil ca persoanele de acelaşi sex să se căsătorească. Pe parcurs, s-au mai redefinit şi termenii discuţiei: a devenit din ce în ce mai clar că parteneriatul civil este un compromis, pentru că nu le oferă membrilor comunităţii LGBT (acronim de la lesbian, gay, bisexual, transgender) decît o parte dintre beneficiile căsătoriei civile şi, mai ales, îi desemnează drept cetăţeni de categoria a doua. Mai este mult pînă cînd căsătoria gay va fi legală în toate statele americane, dar Curtea Supremă a hotărît, luna trecută, că toate căsătoriile oficiate la nivel de stat vor fi recunoscute şi la nivel federal, declarînd neconstituţională o lege din 1996 – Actul de apărare a căsătoriei –, care definea căsătoria la nivel federal ca fiind doar între un bărbat şi o femeie.

Un sondaj realizat de Pew Research Center în luna martie 2013 arată că 49% dintre americani acceptă căsătoriile gay, iar 44% sînt împotrivă, faţă de 2004, cînd 31% erau pentru şi 60% erau contra. Numărul susţinătorilor căsătoriei gay a crescut, deci, considerabil în ultimii ani, mai ales printre tineri. Pentru mulţi dintre cei născuţi după 1980, interzicerea căsătoriilor gay pare la fel de absurdă precum interzicerea căsătoriilor interrasiale, care încă mai era în vigoare în unele state americane, în anii ’60. Această schimbare de atitudine se reflectă şi la nivel politic. Barack Obama şi-a afirmat susţinerea pentru căsătoria gay abia spre finalul primului mandat, după ce iniţial acceptase doar parteneriatul civil. Majoritatea republicanilor şi susţinătorii lor sînt în continuare împotriva oricărui fel de parteneriat pentru cuplurile gay, deşi un exemplu recent arată că se poate şi altfel. În urmă cu cîteva luni, Rob Portman, un senator republican din Ohio (un stat unde cuplurile de acelaşi sex nu se pot căsători) a anunţat că susţine căsătoria gay pentru că fiul său este homosexual.

Într-o ţară foarte divizată politic, precum e Statele Unite, căsătoria gay complică diferenţele ideologice. Acum pare natural ca suporterii căsătoriei gay să fie cei care se consideră progresişti, pe cînd cei mai conservatori se opun. Dar este o situaţie paradoxală pentru că, pînă la urmă, căsătoria este o instituţie tradiţională. Iar cînd cer să fie incluse în această instituţie, cuplurile gay îi confirmă şi mai mult importanţa. Un act cu adevărat radical ar fi să ignore complet ideea de căsătorie, cum se întîmpla în anii ’60 şi ’70, cînd cultura gay se definea ca făcînd parte din revoluţia sexuală. După cum remarca şi Cristian Ghinea în rubrica sa, acum cîteva săptămîni, simplul fapt că vorbim despre căsătoria gay este o victorie a instituţiei burgheze a căsătoriei.

Aici ar fi de folos un pic de istorie: cînd şi de ce a apărut ideea căsătoriei gay? Conceptul în sine a început să fie discutat de-abia la sfîrşitul anilor ’80, după ce epidemia de SIDA a afectat foarte mult comunitatea gay, iar cei bolnavi şi prietenii lor au fost nevoiţi să-şi pună tot felul de probleme grele legate de drepturi pe care le au doar membrii familiei: posibilitatea de a vizita rudele la spital, de a le trece pe aceeaşi asigurare medicală sau problema moştenirii. În 1989, jurnalistul Andrew Sullivan a publicat în revista The New Republic un articol foarte controversat – „Here Comes the Groom: A (Conservative) Case for Gay Marriage“ –, în care afirma că, dacă homosexualii şi lesbienele ar avea dreptul de a se căsători, ar cîştiga şi ei, şi statul, pentru că aceste căsătorii ar duce la „coeziune socială, linişte emoţională şi prudenţă financiară“. Sullivan a formulat, aşadar, un argument conservator, din poziţia lui de homosexual catolic şi de dreapta, şi a fost atacat ani la rînd nu doar de criticii de dreapta, convinşi că instituţia căsătoriei nu putea fi redefinită fără a fi distrusă, ci şi de cei de stînga. Dintre aceştia, mulţi veneau din contracultura gay a anilor ’60 şi nu doreau să facă parte din mainstream, acceptînd ideea tradiţională de căsătorie.

Sullivan a recunoscut de la început că membrii comunităţii gay, care trecuseră printr-o lungă perioadă de discriminare, atacuri şi insulte, nu aveau să fie de acord cu propunerea lui. Dar a mizat pe faptul că pînă şi cei mai radicali dintre ei ar fi apreciat avantajele căsătoriei gay, mai ales după anii tumultuoşi ai epidemiei de SIDA. Treptat, grupurile de activişti LGBT şi-au însuşit argumentele lui Sullivan şi le-au dezvoltat, definind căsătoria ca un drept al cetăţenilor. Faptul că statul nu le acordă acest drept tuturor – susţin ei – duce la discriminare. Cuplurile care nu sînt lăsate să se căsătorească nu au acces la drepturile date de căsătoria civilă: moştenire, custodia comună a copiilor, proprietatea bunurilor comune, reduceri la impozite pentru familii, naturalizarea în ţara partenerului etc. Iar aspectul legal este strîns legat de impactul psihologic. Un studiu din 2010 arată că, odată ce ştiu că au posibilitatea de a se căsători civil, membrii comunităţii LGBT se simt mult mai în siguranţă în societate, pentru că nu mai sînt discriminaţi şi expuşi la acte de violenţă psihică sau chiar fizică.

Dacă impactul pozitiv al căsătoriei gay asupra cuplurilor homosexuale este clar, ce impact are asupra heterosexualilor? Un argument standard împotriva căsătoriei gay este că ar avea un efect negativ asupra societăţii în general, de la copiii crescuţi de doi taţi sau de două mame, pînă la cuplurile heterosexuale din jur. Aceste argumente erau greu de demontat la începutul dezbaterii, cînd încă nu existau suficiente date despre cuplurile gay căsătorite. Dar în ultima vreme, de cînd căsătoria gay a fost legalizată în mai multe ţări (Olanda, Belgia, Spania, Canada, Africa de Sud, Norvegia, Suedia, Portugalia, Islanda, Argentina, Danemarca, Brazilia, Franţa şi în curînd şi Marea Britanie), au apărut din ce în ce mai multe studii despre viaţa familiilor formate din doi bărbaţi sau două femei. Bazîndu-se pe asemenea studii despre adopţia copiilor de către cuplurile gay, Academia Americană de Pediatrie a concluzionat că un copil crescut de un cuplu gay nu are nici un dezavantaj faţă de un copil crescut de un cuplu heterosexual şi a declarat, în martie 2013, că susţine legalizarea căsătoriei gay.

De asemenea, un articol publicat recent în revista americană The Atlantic – „The Gay Guide to Wedded Bliss“ – analizează o serie de studii despre comportamentul cuplurilor gay căsătorite şi propune o teză provocatoare: heterosexualii ar avea de învăţat de la familiile gay. Conform autoarei, Liza Mundy, cuplurile gay căsătorite sînt nevoite să negocieze împărţirea sarcinilor casnice pentru că nu se pot baza pe împărţirea tradiţională a rolurilor: soţia se ocupă de gospodărie, iar soţul o ajută din cînd în cînd. În schimb, cuplurile gay negociază împărţirea sarcinilor în funcţie de preferinţe şi abilităţi – o metodă care ar putea fi adoptată şi de heterosexuali, ca să aibă căsnicii mai trainice, bazate pe egalitate. În plus, spune Mundy, faptul că se vorbeşte atît de mult de importanţa căsătoriei gay creează mai multă publicitate în jurul instituţiei căsătoriei şi o face să pară cu adevărat importantă, într-o perioadă în care mulţi heterosexuali preferă să locuiască împreună, fără să-şi oficializeze relaţia.

Aceste studii – care arată că, de fapt, căsătoriile gay nu au deloc efecte negative – merită mult mai multă atenţie din partea politicienilor din toate ţările, inclusiv a celor din România, care sînt împotriva căsătoriei gay şi fac tot felul de declaraţii fără nici o legătură cu realitatea. Totodată, noi, cetăţenii, am putea face un exerciţiu de empatie să ne întrebăm cum ar fi să ne fie interzisă căsătoria civilă cu persoana iubită, din cauza orientării sexuale, care nu este aleasă şi care nu-i afectează personal pe ceilalţi. Iar cînd vine vorba de a legaliza numai parteneriatul civil, după cum s-a propus recent, să ne întrebăm dacă are sens să facem un asemenea compromis – să le dăm cuplurilor gay acces doar la o instituţie intermediară, nu şi la căsătoria civilă, care ar fi rezervată pentru heterosexuali. Pînă la urmă, putem să vedem foarte bine ce s-a întîmplat în alte ţări: căsătoria gay nu a dus la sfîrşitul lumii, nici nu a omorît dinozaurii, ci doar le-a dat tuturor cetăţenilor drepturi egale.

Casiana Ioniţă are un doctorat în film şi cultură franceză de la Columbia University din New York. Este consultant la Council for European Studies din New York şi traducător.

Foto: Silviu Gheţie

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?