"Cu vişine, lămîi şi anghinare în geamantan sau în buzunare"

Publicat în Dilema Veche nr. 394 din 1-7 septembrie 2011
"Cu vişine, lămîi şi anghinare în geamantan sau în buzunare" jpeg

- interviu cu Ileana M. POP .

De gătit găteşte toată lumea, mai de voie, mai de nevoie. Pentru tine însă, preparatul felurilor de mîncare e mai mult decît atît. E o pasiune adevărată. Cum şi cînd ţi-ai descoperit acest hobby?

Aş vrea să spun ca mi-a plăcut mereu să gătesc, dar nu este aşa. Am început să gătesc de curînd, acum vreo cinci ani, cînd m-am mutat în Spania. Şi am făcut-o pentru că îmi era foarte dor de mîncarea mea de-acasă (din Italia), de gusturile felurilor cu care crescusem şi pe care le iubesc la nebunie. În plus, voiam să le împărtăşesc cu logodnicul şi cu prietenii mei, voiam să vadă şi ce gust, ce miros, ce consistenţă, ce culori are Italia. Totul a început de la dorul de casă.

Îţi aminteşti primul fel de mîncare pe care l-ai gătit?

Nu ştiu sigur, poate să fi fost lasagne, dar acum trişez pentru că ştiam s-o fac şi înainte de a-mi descoperi această pasiune.

Ţi se întîmplă să nu-ţi iasă anumite reţete pe care le încerci prima dată?

Da, normal. Însă îmi dau seama că eu folosesc cuvîntul „dezastru“ cu mult mai multă uşurinţă decît alţi oameni. De exemplu, săptămîna trecută am făcut o cherry pie americană cu nişte vişine pe care le adusesem anul trecut din România şi la care ţineam enorm. Bucătăria mea se bazează pe o chestiune sentimentală, sînt genul de om care călătoreşte cu vişine, lămîi şi anghinare în geamantan sau în buzunare. În fine, tortul a ieşit bun – foarte bun –, dar nu exact cum mă aşteptam. Şi pentru mine a fost o nenorocire să ştiu că am consumat vişinele acelea pe ceva care n-a fost extraordinar. Trebuie să mărturisesc că, apoi, cu o parte din vişinele acelea am făcut şi o dulceaţă care a ieşit prea tare şi prea dulce şi am aruncat-o. A fost o iubire blestemată, ce să mai spun… De cîteva săptămîni mă tot gîndesc să fac o secţiune pe blogul meu care să se numească „dezastre“ sau „bad karma“, cred că mi s-ar mări numărul de cititori.

Pe blog postezi reţetele pe care le faci. Cu tot cu poze. Ce te motivează să-l ţii?

Bloguleţul meu se numeşte ricottaezafferano.blogspot.com şi l-am numit aşa deoarece combinaţia de brînză ricotta cu şofran este tipică la mine în Sardinia. L-am deschis acum cîteva luni din două motive: pentru că sînt dezordonată şi uitucă şi-mi pierdeam mereu reţetele; şi pentru că mulţi dintre prietenii mei spanioli îmi tot cereau reţete italieneşti. De aceea le şi scriu în două limbi, italiană şi spaniolă. Între timp, mi-am descoperit şi o mare pasiune pentru fotografia gastronomică şi sînt foarte motivată acum nu numai să gătesc, dar şi să fac nişte poze care să spună ceva, să aibă o atmosferă. Săptămîna trecută am şi cîştigat un concurs la o revistă online cu o reţetă nebună care mă chinuia şi nu mă lăsa să dorm. Acest lucru m-a motivat şi mai mult să continui blogul. Sper să dureze şi să nu mă plictisesc niciodată, asta-i teama cea mai mare cînd vorbim despre un hobby.

Care e cel mai spectaculos fel de mîncare pe care l-ai preparat? Cît timp ai stat în bucătărie?

Spectaculos? Nu ştiu dacă am făcut vreodată ceva spectaculos. Cînd locuiam în Germania, făceam tiramisù şi spaghetti primavera pentru 45 de persoane, era mult, dar nu ştiu dacă era chiar spectaculos. De multe ori mi se întîmplă ca lumea să nu mă creadă cînd spun că ravioli sînt făcuţi de mine, şi nu cumpăraţi, sau mă iau drept nebună cînd pun pe masă pîine făcută de mine. Pentru mine asta e normal. Cel mai tare mă mîndresc cu faptul că acum doi ani am făcut primele mele sărmăluţe în foi de viţă. Din păcate, eu nu cunosc bucătăria românească atît de mult cît aş vrea şi nici nu sînt obişnuită să mănînc mîncărurile tipice, dar mi s-a făcut o dată dor de sărmăluţe şi am stat vreo şase ore să fac o oală. Îmi place să-mi petrec timpul în bucătărie, pot sta şi o zi sau două să pregătesc un prînz, termin cînd mă doare spatele şi mi s-a aplecat de cîtă mîncare mi-a trecut prin mîini, iar după zece minute, cînd eu aş vrea să mă întind pe canapea şi să zac acolo pînă a doua zi, sosesc musafirii!

Cum faci, te gîndeşti dimineaţa ce o să pregăteşti seara? Cauţi reţete... ce te inspiră?

Aş vrea să pot face asta. Dar, de fapt, improvizez mult, mă las dusă de instinct, încep cu ceva şi termin cu altceva, găsesc o reţetă într-o revistă şi nu sînt în stare s-o urmăresc fără s-o schimb radical. În general, caut reţete care să se potrivească cu gusturile mele: puţină carne, multe legume, culori atrăgătoare. Acest lucru poate suna ciudat, dar mi s-a întîmplat de multe ori să descopăr că un aliment se potriveşte cu altul după ce le amestecasem, numai pentru că îmi plăcea combinaţia cromatică. De exemplu, dovleceii cu scorţişoara (verde + maron) sau piersica cu levănţica (portocaliu + mov).

Care e visul tău legat de această pasiune? Îţi doreşti s-o transformi cîndva într-o meserie/afacere?

Nu ştiu unde voi ajunge, dar m-am gîndit de multe ori să-mi urmăresc această pasiune şi în viaţa profesională. E prea tîrziu acum să devin şef sau cofetară, dar avînd în vedere că în Spania bucătaria italienească este renumită şi apreciată, am fost întrebată de multe ori dacă pregătesc torturi sau biscuiţi sau tiramisù contra cost. Dacă te gîndeşti, lumea dă o grămadă de bani pe produsele din supermarketuri, pline de E-uri şi mai ştiu eu ce, cînd ar putea avea ceva natural şi făcut cu produse proaspete, la acelaşi preţ. Mi s-a spus acelaşi lucru şi despre poze, de ce nu trimit CV-ul la reviste de specialitate. Mă mai gîndesc. Sînt foarte perfecţionistă de felul meu şi pînă nu simt că pot face ceva bine, dacă nu foarte bine, nu vreau să mă expun. Totuşi, visez.

Dacă ar fi să le dai un sfat celor care cred că bucătăria e pierdere de vreme, cum i-ai convinge că e mai mult decît atît?

Cred că fiecare om are propria relaţie cu bucătăria. Pentru mine, este un fel de a mă simţi acasă. Şi pentru a-miexersa răbdarea şi a-mi goli capul de gînduri. Totuşi, cred că toată lumea ar trebui să încerce: există o anumită satisfacţie în momentul în care cei dragi gustă ceva făcut de tine, le place şi îţi mulţumesc. E o senzaţie pe care aş descri-o astfel: altruism amestecat cu mîndrie, fericire şi oboseală.

Te plictiseşti vreodată, ţi se întîmplă să n-ai chef să intri în bucătărie?

Da, cum să nu. Am zile în care pur şi simplu îmi cade totul din mînă şi mi se arde mîncarea, mi se taie frişca sau mi se dezintegrează risotto. Spune-ne, în final, o reţetă simplă, dar care să ne facă să ne lingem pe degete.

Dacă tot am vorbit de el, hai să facem un tiramisù!

Ingrediente pentru o tavă mare sau două mijlocii (cam 12 persoane). Tăvile trebuie să fie înalte, din acelea de unică folosinţă sau de pirex: 600 de grame de pişcoturi Savoiardi italieneşti (se găsesc şi în România); 5 ouă; 150 gr de zahăr pudră; 4 linguriţe de zahăr tos; 5 ceşcuţe de cafea espresso (mici şi concentrate); două linguriţe de rom sau o sticluţă de esenţă de rom; 500 gr de brînză mascarpone; cacao nature (fără zahăr).

Este important să lucrăm repede. Întîi şi întîi pregătim cafeaua: să nu fie slabă, ci tare. Cînd e gata o îndulcim cu cele 4 linguriţe de zahăr tos şi îi adăugăm romul. După aceea batem albuşurile cu un pic de sare pînă se întăresc bine şi le punem la frigider. Apoi, într-un castron mare şi încăpător, frecăm zahărul pudră cu 5 gălbenuşuri, pînă cînd obţinem o cremă spumoasă şi aproape albă. Cînd e gata, adăugăm brînza mascarpone şi amestecăm încet: o să facă cocoloaşe, dar avem răbdare şi le strivim pe toate. Cînd e gata crema, scoatem albuşurile din frigider şi le turnăm în castron şi amestecăm cu o lingură de lemn încet şi cu mişcări verticale (e important!), în aşa fel încît crema să înglobeze aer şi să rămînă pufoasă. Dacă pînă acum am lucrat cu mixerul e OK, dar acest ultim pasaj trebuie făcut cu lingură de lemn. Acum opriţi-vă o secundă şi gustaţi crema: nu e nemaipomenită?

Între timp s-a răcit şi cafeaua. Luaţi pişcoturile unul cîte unul şi înmuiaţi-le în cafea timp de o secundă fiecare, nu trebuie să se facă praf, trebuie să rămînă tărişoare. Faceţi un strat de pişcoturi pe fundul tăvii şi vărsaţi jumătate din cremă deasupra. Apoi mai faceţi un strat (pişcoturile trebuie puse alăturate, nu trebuie să rămînă găuri, trebuie tapetat fundul tăvii complet) şi turnaţi restul cremei deasupra. Se bagă imediat la frigider şi se lasă peste noapte, chiar o zi. Cu cîteva minute (nu ore!) înainte de a-l duce la masă, turnaţi un strat omogen de cacao prin sită. Aveţi grijă cînd mîncaţi: nu respiraţi în momentul în care îl băgaţi în gură, altminteri vă înecaţi cu pudra de cacao. Acest desert se ţine în frigider timp de maxim trei zile: conţine ouă crude, aşa că nu trebuie să stea la căldură (de aceea este şi un desert de iarnă care se face cam din noiembrie pînă în martie) şi nu trebuie uitat pe masă. 

Ileana M. Pop este traducătoare din română şi spaniolă în italiană.

a consemnat Ana Maria SANDU
 

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.