CU O ENERGIE MOZARTIANĂ, O DOAMNĂ ŞI O IDEE S-AU PERINDAT, LOPĂTÎND FOARTE CALM, PRIN HAOSUL DECLANŞAT DE CÎTEVA NOTE

Publicat în Dilema Veche nr. 87 din 15 Sep 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cu ochii-n 3,14 * Să mă înşele auzul de meloman diletant? Bach se cîntă azi cu o energie mozartiană, ca "Brandemburgicele" interpretate de minunatul ansamblu englez King's Consort, iar dacă ne lăsăm seduşi de Nigel Kennedy, ajungem la un Bach într-un anotimp vivaldian. Să fie blasfemie? Fericite zilele în care ne frămîntă asemenea probleme... (R. C.) * Un buletin, într-un troleu bucureştean. "Să-l dăm din mînă în mînă pînă la şofer." Zis şi făcut. Pînă la şofer însă, o doamnă şi o idee: "Poate că omul este totuşi în troleu, să-l strigăm". Din nou, zis şi strigat. "Domnul... Păun? Este?" Din celălalt capăt al troleului, un "da" mirato-intrigat. "Aveţi buletinul la dvs.?" Din celălalt capăt, un "nu" intrigato-speriat. "Staţi liniştit, l-am găsit noi." În timp ce buletinul face cale întoarsă către proprietar, din nou, vocea speriato-stinsă a domnului Păun: "...da' un portofel n-aţi găsit?". (S. G.) * Au trecut anii, s-au perindat regimurile, dar mentalitatea românului, chiar cultural, a rămas aceeaşi: acesta e în continuare ahtiat să nu piardă ceva şi dornic de chilipiruri, fie că e vorba de o intrare gratuită sau de un loc mai bun. La Festivalul "Enescu", la concertele celebrităţilor (de pildă, la "Nigel Kennedy Jazz Project") nu numai că era o înghesuială de nedescris, dar trebuia să te lupţi pentru locul de pe bilet, plătit, cam în acelaşi fel în care te îmbulzeai în autobuze, la cozi sau la Cinematecă pe vremea lui Ceauşescu. (I. P.) * Trece o gondolă cu gurist în picioare, tip la 50-60 de ani, cîntînd din toţi bojocii - ce altceva? - "O, sole mio" grupului de trei turişti - ce altceva? - japonezi; alături de el, stînd jos, un gras cu acordeon; şi, evident, gondolierul, lopătînd... În spatele lor, într-o altă gondolă, alţi patru turişti - evident: tot japonezi - şi gondolierul, în picioare; cu-o mînă vîsleşte, cu cealaltă îşi ţine celularul (il telefonino) la ureche. Cu siguranţă, tarifele variau. (a. l. ş.) * Cînd am văzut primul meci de tenis la televizor, după revoluţie, am ţinut cu Agassi pentru că era pletos, îmbrăcat colorat (pe vremea aia chiar era ceva) şi îşi manifesta nervii. Duminică seară, după vreo 14 ani, am ţinut din nou cu Agassi, fără păr, foarte calm, făcînd faţă onorabil robotului de Federer în finala US Open. Mi-a dat aşa o senzaţie plăcută că îmbătrînim împreună. (C. G.) * Preşedintele Asociaţiei americane pentru reforma impozitelor, Grover Norquist, ultraconservator, a declarat revistei Newsweek că haosul declanşat de uraganul Katrina ar avea drept cauză "jaful dintr-un oraş democrat condus de un primar democrat şi un guvernator democrat". Uraganul era tot democrat? (M. B.) * Mă întorceam de la concertul Bălănescu Quartet cîntînd în gînd, cum mă pricepeam şi eu, cîteva note dintr-o melodie superbă pe care o auzisem pentru prima dată şi pe care mă străduiam să o ţin minte cît mai mult. Mă urc în troleu şi acolo un şmenar de cartier asculta, una după alta, toate soneriile cu manele din telefonul mobil. Naşpa fază! Manelele mi l-au scos pe Bălănescu din cap în nici două staţii. (M. C.) ÎN CEA MAI BUNĂ DINTRE LUMI, HABAR N-AVEŢI DE UN GLOB MAI MARE, CU TOTUL OPUS UNOR PRODUSE SIMILARE * Conform unui studiu al ONU - ne transmite Euronews -, Norvegia este ţara cu cel mai înalt nivel de trai din lume, dar analiştii susţin că "ar fi loc şi de mai bine". Nici în cea mai bună dintre lumi nu putem scăpa de expresia tov. secretar general al PCR, cînd felicita fruntaşii în producţie. Fatalitate! (R. C.) * Într-un tramvai, trei personaje înverşunate: doi antipesedişti, care comentau temeinic cîte lucruri proaste "de-a dreptul" a făcut acest partid, şi un cetăţean, fan PSD care, nemaiputînd să îndure noroiul cu care era murdărit partidul său "de suflet" de către cei doi, protestează: "Ia, mai uşurel cu PSD-ul ăsta! Habar n-aveţi de nimic, vorbiţi ca să vă aflaţi în treabă. N-am eu un pistol la mine, că vedeaţi voi. Vă împuşcam pe loc. Aşa fac şi ăia pe la televizor, că PSD-ul nu ştiu ce! Şi d-aia îi împuşc cum îi aud! Pe toţi, nimic nu las!". (R. P.) * Intru într-un magazin din Londra cu hărţi, atlase şi globuri pămînteşti. Mă uit pe unul dintre globuri, la România. Nu e prea mult loc şi sînt trecute acolo doar trei oraşe: Bucureşti, Timişoara şi Galaţi. Mă uit la un glob mai mare (înăuntru are becuri şi un suport pentru sticle de băutură). În dreptul României sînt trecute cinci oraşe: Bucureşti, Timişoara, Cluj, Iaşi şi Galaţi. Am o uşoară nedumerire. Deschid un atlas, la harta Europei. În dreptul României: Bucureşti, Cluj, Iaşi, Constanţa şi... Galaţi. Ce-o fi cu Galaţiul ăsta? (A. M.) * Un ziar de zilele trecute anunţa aşa: "După ce a interpretat-o pe mama lui Isus în filmul lui Mel Gibson, Maia Morgenstern va interpreta un rol cu totul opus în Chicago". Am înţeles unde bate: după un rol serios, actriţa va interpreta unul cu muzică şi dans. Dar graba formulării a lansat, cred, o întrebare care frizează metafizicul: cine-o fi "opusul mamei lui Isus"? Răspuns la post-restant. (M. V.) * Taman din Peru ne vine vestea că a ajuns şi acolo moda prezervativelor inscripţionate cu numele echipei de fotbal preferate (modă lansată - unde altundeva? - în Brazilia). Articolul care aduce vestea (v. Courrier international, 775, 8 sept. a.c.) are ca titlu ceva gen "şut la vinclu". Nu ne rămîne decît să aşteptăm cu încredere produse similare autohtone ornate cu "Hai Rapid!", "Forza Ceahlăul Piatra Neamţ!" şi "Luptă Pandurii Tg. Jiu!". (A. C.) POVESTEA CONTINUĂ, ÎNTRUCÎT MIROSUL DE LA TELEFON E FIERBINTE * Trec podul Rialto în Dorsoduro şi, ca peste tot în Veneţia, am impresia că se vorbeşte româneşte (mai precis: moldoveneşte). Dar nu e o impresie: puştiul costeliv cu celular agăţat de ureche, care mi-o ia înainte, chiar vorbeşte - povesteşte - româneşte (adică: tot moldoveneşte)... Mă iau după el, ca un paparazzo după o vedetă, preţ de cîteva străduţe şi-ncerc să reţin. Puştiul: "...şî mai iera şî actoru' ăla, Herisîn Fuord, ăla dîn Indiana Geonz, şî pi iel l-am siervit la masî, păi şe, am şî ieu parmalesu' mieu, nu? Şî actriţîa aia, Lietiţia numaiştiucum, ari piesti şinşizieci di ani, da' nu-i dai diecît treişcinci, i-am dat ieu o bruschietî pie gratis ca să-mi dia autuograf...". Povestea continuă, dar eu îl las să se piardă pe străduţele Veneţiei: tînăr piccolo moldovean trăind/servind la Serenissima - apăi şe, di şagă îi? (a. l. ş.) * În Jurnalul naţional de luni, 12 septembrie 2005, la pagina intitulată "Teste/Jocuri", testul "Testaţi-vă cunoştinţele!" pune întrebarea "Cine a scris ŤCîntecul Cîntecelor»?", cu următoarele variante de răspuns: a) Goethe; b) Baudelaire; c) Solomon; d) Robespierre. Înclin să cred că Robespierre a scris "Cîntecul Cîntecelor", la duş, întrucît "Cîntarea Cîntărilor" a scris-o Solomon, pe tron. (D. S.) * Şi tot în Jurnalul naţional de luni, 12 septembrie 2005, un anunţ din pagina "Anunţuri", la rubrica "Propuneri afaceri": "Vă deranjează mirosul de la hazna sau fosă septică? Diavolina este soluţia! Nu veţi mai avea nevoie de vidanjă". Aşa e, nu vom mai avea nevoie de vidanjă pentru că intervine prompt satanismul de closet. (D. S.) * O româncă rezidentă în Spania, care a fost în trenurile atacate pe 11 martie 2004, povesteşte - la Realitatea TV - cum a trăit după aceea: "Am încercat să disfrut viaţa". La cîţi români sînt în Spania, o să auzim în curînd cum cutare "se pune la telefon" sau cutăriţă "dublează colţul". Aşa ceva n-au reuşit nici telenovelele: un bonjurism hispanic şi organic, noul holarism. (S. S.) * Inscripţii pe tricouri văzute vara asta: Esp

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Dmitri Nabokov's garden in Montreux jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.