Cu o bursă de studii la Berlin

Iulia DONDORICI
Publicat în Dilema Veche nr. 1024 din 23 noiembrie – 29 noiembrie 2023
image

În aprilie 2001 eram studentă în anul III la Litere și mă pregăteam să plec la Berlin, cu o bursă Erasmus de un semestru la Universitatea Humboldt. Nu era doar o aventură, ci și un vis mai vechi care devenea realitate. De ceva vreme voiam să prind o bursă de studii undeva în Vest și să ajung într-una din marile biblioteci unde, așa îmi imaginam, găseai oricînd orice carte voiai. Paradisul lui Borges era o bibliotecă, ceea ce mi se părea mult mai potrivit decît plictisitoarea grădină biblică, iar paradisul meu începea să capete contururile precise ale cîtorva clădiri impunătoare, de început de secol XX, din capitala Germaniei. Cu siguranță că, în ce mă privește, acestă imagine a paradisului era decisiv influențată și de starea de atunci a bibliotecii de la Litere – imediat ce primeam bibliografiile cursurilor, zeci de studenți porneam la vînătoarea cărților de pe listă, mai bine zis a celor două-trei exemplare ferfenițite din fiecare titlu care se găseau, cu ceva noroc, la sala de lectură. Nu știu cum se descurcau alții, dar pe mine m-au salvat copiile xerox, nopțile albe și prieteniile din cămin.   

Nu eram la prima ieșire în străinătate, deși pentru mulți din generația mea, bursele din facultate erau și asta, ocazia mult așteptată a unei prime ieșiri în Occident. În schimb, era prima dată cînd plecam singură și pe o perioadă lungă. Aproape traumatice erau nesfîrșitele formalități de primire a vizei, cu rezultat incert pînă în ultimul moment, cînd, la capătul unor lungi cozi din fața Ambasadei Germaniei, obțineai în fine mult dorita ștampilă pe pașaport.

În acea zi de aprilie zburam întîia oară cu avionul și aterizam într-un Berlin ploios și cenușiu. Totul în jur era de o noutate absolută, doar o parte infimă a locurilor îmi era cunoscută din filme sau din pozele din ghidurile turistice. Abia cu doi-trei ani în urmă începuseră să se răspîndească telefoanele mobile, iar pe al meu nici măcar nu-l luasem cu mine în Germania, unde nu mi-ar fi fost de nici un folos: convorbirile internaționale nu erau posibile, iar conectarea la Internet pe obiectele acelea greoaie, dotate cu mici antene ciudate, nu era nici măcar imaginabilă. În schimb, existau căsuțele telefonice. Ca toate poveștile care vin de departe, și povestea mea e punctată de obiecte și lucruri care au dispărut – dar nu pentru că le-am fi pierdut sau uitat noi pe undeva, ci pentru că noi ca societate le-am lăsat în urmă, le-am etichetat ca fiind caduce, inutile, bune doar de aruncat. Căsuțele telefonice sînt unul dintre aceste lucruri dispărute aproape cu desăvîrșire din peisajul urban. Pentru a da un telefon părinților sau prietenului meu din București, păstram toate monedele pe care le primeam rest timp de cîteva zile, și tot nu ajungeau decît pentru cîteva minute, cît să poți anunța că ești în viață, sănătoasă, și că te descurci cu banii. 

Iată-mă, deci, pe peronul gării Friedrichstrasse din Berlin, cu harta metroului și două geamantane greu de urnit, căutînd adresa căminului unde urma să mă cazez. Lucrurile fuseseră vag stabilite pe e-mail în prealabil, într-o germană birocratică ce încă nu-și pierduse toate misterele pentru mine, într-o vreme în care nu prea puteai traduce altfel decît cu ajutorul dicționarelor pe hîrtie sau al cuiva mai știutor decît tine. Norocul a fost de partea mea și am reușit să ajung cu cîteva minute înainte ca administratorul căminului să-și termine programul de lucru. În săptămînile următoare am mai schimbat cîteva cămine, pînă să găsesc în sfîrșit unul care să se potrivească la bugetul minuscul al burselor Erasmus.

Cursurile de la germanistică n-au fost o revelație, mai interesantă și actuală mi s-a părut anglistica, Berlinul era, mai ales în fostul centru de Est, un imens șantier nu tocmai atrăgător, iar studenții germani nu mi se păreau prea interesați de noi prietenii. M-am apropiat mai degrabă de alți estici, cu atît mai mult cu cît și la cămin eram majoritari. În acele luni m-am luptat în primul rînd cu singurătatea sub cerul acoperit de nori de deasupra Berlinului, cu germana academică, cu politețea afișată a nemților care mi se părea că ascunde o indiferență absolută, cu întrebarea dacă să încerc să-mi continui studiile la Berlin sau să mă întorc în România. Bibliotecile, într-adevăr, nu m-au dezamăgit, găseai aproape orice și puteai împrumuta acasă un număr nelimitat de cărți, ceea ce nu m-a împiedicat nici pe mine, nici pe alți studenți străini să producem kilograme întregi de copii xerox de cărți și articole pentru zilele negre de după căderea din paradisul bibliotecilor berlineze.  

Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet și fiecare pas verificat în amănunt pe smartphone. Și visez la o lungă călătorie în care plec la drum fără tabletă și fără telefon mobil, doar cu niște carnete și un aparat de fotografiat.

Iulia Dondorici este cercetătoare și traducătoare literară.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

aeroport foto pixabay jpg
Pățania unei românce care și-a luat bilete de avion de la o companie aeriană rusească
Presiunile și sancțiunile asupra Rusiei, țară care a invadat Ucraina și a provocat un război la granița cu România, fac și victime colaterale. Iar printre cei care sunt afectați se numără și cetățeni români.
Cropat Radu Theodoru la o intalnire a gruparii Vlad Tepes in februarie 2025 FOTO Facebook jpg
Ce li se pregătea românilor prin proiectul „Geția”: „Se va confisca tot. Se va naționaliza tot. Va fi jihad” STENOGRAME
Robertin-Adrian Dinu, liderul Comandamentului Vlad Țepeș, organizație care funcționa ca un sistem paramilitar, paralel cu instituțiile statului român, ai cărei membrii sperau să schimbe constituția și numele țării cu ajutorul rușilor, explica ce va urma după demararea proiectului Geția.
Cheile Cibului  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (79) JPG
Fenomenele stranii petrecute în Cheile Cibului. Toți oamenii din sat și-au împodobit casele cu cruci și icoane
Cheile Cibului, un sat izolat din Munții Apuseni, a fost în trecut locul unor evenimente tulburătoare. Acum își întâmpină oaspeții într-o înfățișare pitorească, cu gospodării împodobite de cruci, icoane și monumente religioase.
image png
Puterea uimitoare a cojilor de ouă. Un îngrășământ natural care îți va transforma grădina într-un paradis
De câte ori ai aruncat coji de ouă la gunoi fără să te gândești cât de utile sunt pentru grădină? Acestea reprezintă un îngrășământ natural incredibil de eficient, care întărește plantele, îmbunătățește solul și respinge dăunătorii.
seminte chia jpg
De ce tot mai mulți oameni au ajuns să consume semințe de chia cu lămâie. Ce beneficii are acest amestec
Poate că deja mulți dintre noi am auzit despre cât de benefice pentru sănătate sunt semințele de chia. Iar de-a lungul lumii, tot mai mulți oameni combină aceste semințe cu lămâie, pentru a se bucura de efectele pozitive pe care acest amestec le poate avea asupra organismului.
Sealandafterfire2 jpg
Singura țară din Europa cu un singur locuitor. Are doar 550 metri pătrați
Sealand, cunoscută oficial ca Principatul Sealand, este considerată cea mai mică țară din lume, situată pe o platformă marină abandonată din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la aproximativ 12 kilometri de coasta Suffolk din Marea Nordului.
Condimentele și ierburile sunt extrem de benefice pentru sănătate Colaj DMS
Șapte condimente care reduc inflamațiile și îmbunătățesc digestia. Alimentul cu cel mai ridicat conținut de fier în doze reduse
Nutriția devine un subiect din ce în ce mai important în societate, pe măsură ce crește conștientizarea impactului pe care îl pot avea anumite deficiențe alimentare asupra sănătății.
image png
Cum să ascuți foarfecele cu ajutorul foliei de aluminiu? Un truc simplu care te ajută să economisești timp și bani!
Ați încercat vreodată să tăiați ceva cu foarfece contondente? Este frustrant, nu-i așa? E ca și cum ai încerca să feliezi o roșie cu un cuțit de jucărie – complet ineficient. În loc să te enervezi pentru alegerea nefericită a instrumentului sau să te grăbești să cumperi un set nou de foarfece
image png
Cum să îndepărtezi, fără prea mari bătăi de cap, etichetele de pe borcane
De multe ori, atunci când vrei să reutilizezi borcanele sau sticlele, te lovești de o problemă frustrantă: etichetele care nu vor să se desprindă. Fie că sunt etichete de la borcane de zacuscă, gemuri sau miere, reziduurile lipicioase rămân adesea pe sticlă sau pe metal, iar orice tentativă de îndep