Cu o bursă de studii la Berlin

Iulia DONDORICI
Publicat în Dilema Veche nr. 1024 din 23 noiembrie – 29 noiembrie 2023
image

În aprilie 2001 eram studentă în anul III la Litere și mă pregăteam să plec la Berlin, cu o bursă Erasmus de un semestru la Universitatea Humboldt. Nu era doar o aventură, ci și un vis mai vechi care devenea realitate. De ceva vreme voiam să prind o bursă de studii undeva în Vest și să ajung într-una din marile biblioteci unde, așa îmi imaginam, găseai oricînd orice carte voiai. Paradisul lui Borges era o bibliotecă, ceea ce mi se părea mult mai potrivit decît plictisitoarea grădină biblică, iar paradisul meu începea să capete contururile precise ale cîtorva clădiri impunătoare, de început de secol XX, din capitala Germaniei. Cu siguranță că, în ce mă privește, acestă imagine a paradisului era decisiv influențată și de starea de atunci a bibliotecii de la Litere – imediat ce primeam bibliografiile cursurilor, zeci de studenți porneam la vînătoarea cărților de pe listă, mai bine zis a celor două-trei exemplare ferfenițite din fiecare titlu care se găseau, cu ceva noroc, la sala de lectură. Nu știu cum se descurcau alții, dar pe mine m-au salvat copiile xerox, nopțile albe și prieteniile din cămin.   

Nu eram la prima ieșire în străinătate, deși pentru mulți din generația mea, bursele din facultate erau și asta, ocazia mult așteptată a unei prime ieșiri în Occident. În schimb, era prima dată cînd plecam singură și pe o perioadă lungă. Aproape traumatice erau nesfîrșitele formalități de primire a vizei, cu rezultat incert pînă în ultimul moment, cînd, la capătul unor lungi cozi din fața Ambasadei Germaniei, obțineai în fine mult dorita ștampilă pe pașaport.

În acea zi de aprilie zburam întîia oară cu avionul și aterizam într-un Berlin ploios și cenușiu. Totul în jur era de o noutate absolută, doar o parte infimă a locurilor îmi era cunoscută din filme sau din pozele din ghidurile turistice. Abia cu doi-trei ani în urmă începuseră să se răspîndească telefoanele mobile, iar pe al meu nici măcar nu-l luasem cu mine în Germania, unde nu mi-ar fi fost de nici un folos: convorbirile internaționale nu erau posibile, iar conectarea la Internet pe obiectele acelea greoaie, dotate cu mici antene ciudate, nu era nici măcar imaginabilă. În schimb, existau căsuțele telefonice. Ca toate poveștile care vin de departe, și povestea mea e punctată de obiecte și lucruri care au dispărut – dar nu pentru că le-am fi pierdut sau uitat noi pe undeva, ci pentru că noi ca societate le-am lăsat în urmă, le-am etichetat ca fiind caduce, inutile, bune doar de aruncat. Căsuțele telefonice sînt unul dintre aceste lucruri dispărute aproape cu desăvîrșire din peisajul urban. Pentru a da un telefon părinților sau prietenului meu din București, păstram toate monedele pe care le primeam rest timp de cîteva zile, și tot nu ajungeau decît pentru cîteva minute, cît să poți anunța că ești în viață, sănătoasă, și că te descurci cu banii. 

Iată-mă, deci, pe peronul gării Friedrichstrasse din Berlin, cu harta metroului și două geamantane greu de urnit, căutînd adresa căminului unde urma să mă cazez. Lucrurile fuseseră vag stabilite pe e-mail în prealabil, într-o germană birocratică ce încă nu-și pierduse toate misterele pentru mine, într-o vreme în care nu prea puteai traduce altfel decît cu ajutorul dicționarelor pe hîrtie sau al cuiva mai știutor decît tine. Norocul a fost de partea mea și am reușit să ajung cu cîteva minute înainte ca administratorul căminului să-și termine programul de lucru. În săptămînile următoare am mai schimbat cîteva cămine, pînă să găsesc în sfîrșit unul care să se potrivească la bugetul minuscul al burselor Erasmus.

Cursurile de la germanistică n-au fost o revelație, mai interesantă și actuală mi s-a părut anglistica, Berlinul era, mai ales în fostul centru de Est, un imens șantier nu tocmai atrăgător, iar studenții germani nu mi se păreau prea interesați de noi prietenii. M-am apropiat mai degrabă de alți estici, cu atît mai mult cu cît și la cămin eram majoritari. În acele luni m-am luptat în primul rînd cu singurătatea sub cerul acoperit de nori de deasupra Berlinului, cu germana academică, cu politețea afișată a nemților care mi se părea că ascunde o indiferență absolută, cu întrebarea dacă să încerc să-mi continui studiile la Berlin sau să mă întorc în România. Bibliotecile, într-adevăr, nu m-au dezamăgit, găseai aproape orice și puteai împrumuta acasă un număr nelimitat de cărți, ceea ce nu m-a împiedicat nici pe mine, nici pe alți studenți străini să producem kilograme întregi de copii xerox de cărți și articole pentru zilele negre de după căderea din paradisul bibliotecilor berlineze.  

Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet și fiecare pas verificat în amănunt pe smartphone. Și visez la o lungă călătorie în care plec la drum fără tabletă și fără telefon mobil, doar cu niște carnete și un aparat de fotografiat.

Iulia Dondorici este cercetătoare și traducătoare literară.

Foto: wikimedia commons

image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg
p 13 jpg
image png
p 14 jpg
image png
Vechi și nou
Lucrurile repetitive, de rutină sau care presupun mare efort fizic pot fi acum făcute și de computere sau roboți.
p 22 jpg
Leneșul pre- și post-istoric
Dar, după cum poate ați observat, nici anul acesta nu ne-a mai luat iarna prin surprindere.
p 10 jpg
Muncă și relații de muncă în stil românesc
Să înțelegem că munca este bună numai dacă ne face bine, dacă ne face mai buni în ceea ce sîntem.
p 12 sus jpg
Munci și zile
Eu, Meehi? Eu nu-s așa. Mie-mi place munca
image png
Imperiul salaryman-ilor
Îmi place să cred că, atunci cînd femeile vor fi mult mai numeroase în cîmpul muncii remunerate și balanța dintre forța muncii masculine și feminine va fi mai echilibrată
image png
Cultul muncii în comunism
În mai puțin de un an au început să și apară aceste uniuni, însă sus-amintita întrebare și-a păstrat cumva relevanța pînă la finele guvernării comuniste.
image png
„De pămînt trîntesc condeiul, meseria o urăsc”
Ce deplînge Heliade este tocmai acest cîmp al profesiunii scrisului, care e generos cu impostorii.
image png
Trei schiţe despre munca fără fiţe. În Elveţia
Au terminat în 50 de minute. Eu am fost concediat la sosirea la Geneva.
p 14 Chaplin, Timpuri noi jpg
Despre muncă și sufletul omului
Depinde de noi să gestionăm în favoarea sufletului nostru această schimbare.
AMSandu NOU jpg
Prima frază
Cei care fac o revistă săptămînală știu bine cum e să o iei iar și iar de la capăt.
p 10 la Andrei WC jpg
Vremuri cețoase
Începutul e asociat adesea cu necunoscutul, dar și cu deschiderea către orice posibilitate.

Adevarul.ro

image
Experimentul „Macarena“. Cum a reușit o cântăreață de trap de 24 de ani să genereze o dispută aprinsă în societate
Remake-ul piesei „Macarena” a generat un #metoo românesc în premieră pentru societatea noastră. Experții explică dezbaterile aprinse din jurul cântecului prin faptul că suntem în faza de emancipare și subliniază că un conținut negativ într-un limbaj antisocial poate educa.
image
Câți ani trebuie să muncești pentru pensia minimă
Ministerul Muncii a publicat normele de aplicare a noii legi a pensiilor care prevede printre altele și care este stagiul minim de cotizare, adică perioada de vechime necesară pentru pensia minimă.
image
Becali simte cum îi fuge pământul de sub picioare: patronul FCSB asistă la un scenariu de coșmar ANALIZĂ
Între etapele 22 și 23, FCSB-iștii aveau un avans de 11 puncte față de locul 2. În decurs de trei săptămâni, acesta s-a redus la doar 7 puncte. Care, în realitate, înseamnă doar 4, dacă mâine am intra în play-off. Și clasamentul nici nu arată toate problemele formației din Berceni.

HIstoria.ro

image
70 de ani de la marele viscol din februarie 1954
De-a lungul secolului XX, România a avut parte de ierni teribile, atât prin temperaturile scăzute, cât și prin cantitățile uriașe de zăpadă care au căzut, însă puține au produs o impresie atât de puternică precum a făcut-o cea de la începutul anului 1954, rămasă în istorie ca iarna „marelui viscol”.
image
Expozițiile lui Brâncuși, îndrumar pentru înțelegerea artei moderne
Expozițiile lui Constantin Brâncuși au fost campaniile lui de cucerire a publicului internațional, până a devenit necontestat, nestemat și, mai ales, nemuritor.
image
Efectele războaielor
Cine ar fi crezut că în secolul al XXI-lea vom avea un război pe scară largă în Europa? Că vom avea un război hibrid ideologic, generalizat la scară globală?