Cu brandul la ţară

Alina JANTEA
Publicat în Dilema Veche nr. 201 din 15 Dec 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ideea de brand e la modă, la oraş e chiar cool. Dar încă nu e văzută ca fiind ceva serios; e legată, oarecum, de ideea de imagine, care, nu-i aşa, e doar de suprafaţă (vezi discuţia despre brandul România, "imaginea României în lume", care ar trebui dezvoltat - spun unii - doar ca un exerciţiu academic sau ca un program de PR ceva mai sofisticat, în loc să-l lăsăm să se coaguleze din elemente de conţinut: ce este România, ce face şi ce-şi doreşte). Brandul nu e perceput ca un potenţial factor de progres, de dezvoltare. Cel puţin nu în mediul rural. Nu încă. Oamenii din Voineşti ştiu că "mărul de Voineşti" e al lor, dar nu văd cum ar putea să-l pună la treabă. Deocamdată e văzut mai mult ca o cheltuială care s-ar putea transforma într-un profit dacă: (1) "cineva" le-ar da un ajutor să-şi revitalizeze livezile şi să-şi plătească tratamentele împotriva dăunătorilor şi dacă (2) "toţi ceilalţi" ar înceta să folosească abuziv denumirea de "măr de Voineşti". Dar, surpriză, denumirea nu e folosită abuziv, pentru că nici măcar nu e înregistrată de către cei din Voineşti, pentru a fi protejată! Brandul e ceva ce poate fi pus la treabă, el poate fi util, util cu adevărat, economic-util, cu condiţia să nu se refere la ambalaj, ci la substanţă. Conceptul de brand ar trebui tradus, de fapt, ca o investiţie pe care trebuie s-o faci dacă ai norocul să existe "ceva" de la care să pleci; un nume de apă minerală cu proprietăţi miraculoase, care încă mai înseamnă ceva pentru unii dintre noi; o metodă de vopsit ţesăturile cu culori produse exclusiv din plante; un look special al ceramicii; un produs alimentar specific. Şi toate astea există: Zizin, Botiza, Horezu/Marginea, Moeciu/Pleşcoi, şi pot fi enumerate rapid, top of mind - cum spun sociologii -, de marea majoritate dintre noi. Mai mult, se vede treaba că nici măcar nu e obligatoriu să ai ceva de la care să pleci; sînt locuri şi oameni care au pornit de la zero, au avut o idee, au completat cu energie şi entuziasm (în unele cazuri cu încăpăţînare), s-au reinventat şi i-au ajuns şi depăşit pe ceilalţi. Aţi auzit de localitatea ecologică Şinca? Sau de gemul de rubarbă de la Saschiz? Veţi auzi, cu siguranţă! Întrebarea e cine ar trebui să facă această traducere pentru oamenii de la sat? Din mai multe motive, dintre care nu pe ultimul loc ar fi entuziasmul. Pentru că patriotismul local, dezbrăcat complet de sensul său peiorativ, este real la sat, iar validarea eforturilor şi a lucrului bine făcut se poate constitui, în sine, într-o recompensă pentru membrii comunităţilor rurale. Un alt motiv este spaţiul în care evoluăm de la 1 ianuarie 2007: o Europă multiculturală, a regiunilor şi comunităţilor, în care diversitatea e valorizată pozitiv. Se caută locuri aparte, produse specifice, mîncăruri speciale, o poveste nouă, un personaj pitoresc, o atmosferă cum nu găseşti în altă parte; într-un cuvînt: particularul. Iar într-o comunitate mică, rurală sau mic urbană, în care oamenii se cunosc şi au mai mult timp pentru socializare, îşi cunosc liderii şi au încredere în ei, se poate imagina (şi pune în practică) mai uşor un proiect. Pentru că trebuie să vorbim de proiecte, altfel cum? Şi ne-ntoarcem la întrebarea cine traduce brandul pe limba noastră; cine ne îndeamnă să-l privim pragmatic, ca pe o unealtă care ne aduce bunăstare; cine ne învaţă să-l căutăm (conştient, programatic), să-l identificăm (dacă există) sau să-l inventăm (dacă avem imaginaţie), să-l dezvoltăm (cu obiective, bugete, echipă, termene), să ne bucurăm de el cu toţii, pentru că este al întregii comunităţi? Cum de este al tuturor? Păi, foarte simplu: chiar dacă în Vlădeşti, de exemplu, mai sînt doar trei meşteri care fac produse din eleganta ceramică albă, o eventuală dezvoltare în zona turismului rural ar aduce beneficii mai multor locuitori ai comunei, ba chiar şi celor din comunele învecinate, dacă pensiunile din Vlădeşti ar deveni neîncăpătoare. Tot aşa, comerţul dimprejurul ceramicii, cu tot ce presupune el - vînzare, comenzi, transport, marketing... - înseamnă activitate economică, potenţial generatoare de prosperitate. Asta înseamnă dezvoltare pentru întreaga comunitate. Dezvoltare făcută deştept, prin tratarea creativă a tradiţiilor rurale, nu doar prin termopane şi imitarea mecanică a modernizărilor specifice urbanului. Deci, revenind la întrebare, cine? Greu de spus... Pe termen lung, probabil sistemul educaţional. Cu o condiţie: să includă în curriculum obligatoriu şi "învăţarea" atitudinii de învingător şi pe cea de întrajutorare, spiritul comunitar. Pe termen scurt, exemplul, povestea de succes. Şi televizorul... Am lansat la începutul anului (la televizor) un concurs de descoperire a brandurilor locale, existente sau în embrion. Ne-am adresat localităţilor mici, bazîndu-ne pe experienţa de succes a unui concurs similar, derulat acum doi ani împreună cu reprezentanţii Uniunii Europene în România, în urma căruia am selecţionat 20 de sate europene, sate care au dovedit că au proiecte de dezvoltare, construite prin efort comun, cu efect asupra comunităţii. De data aceasta, interesul a fost mult mai mic, neaşteptat de mic. Să fie relaxarea de după aderare? Să fie complexitatea sau chiar necunoaşterea conceptului de brand? Să fi fost campania noastră mai prost făcută? Evident, am decis că răspunsul la ultima întrebare este nu! Un uşor sentiment al datoriei împlinite, instalat după 1 ianuarie 2007 la nivelul administraţiei publice, a făcut să nu fim pregătiţi pentru a obţine imediat finanţare, aşa cum ar fi trebuit. Ceea ce a dus la dezamăgire şi confuzie între cei ce-ar fi putut cere finanţare şi i-a condamnat la lipsă de "antrenament". Aşa se face că înscrierile în concurs au fost puţine şi au acoperit un număr redus de domenii, cum ar fi: festivalurile de tradiţii locale, produse tradiţionale (covoare, ceramică, ţesături şi prelucrarea lînii), realizarea de mici muzee de interes comunitar şi agroturism. Vestea bună este că majoritatea ideilor au venit de la comunităţi care nu au un potenţial de brand preexistent, deci cei care s-au mobilizat n-au făcut-o "din obligaţie faţă de trecutul apus", ci pentru că au încredere în forţele lor şi recunosc capacitatea pe care o are un brand local de a genera valoare şi un orizont de aşteptare. În acelaşi timp, vestea proastă este că numele sonore, care însemnau ceva înainte şi care ar putea beneficia de deschiderea extraordinară pe care o va cunoaşte ruralul românesc într-o Europă care se declară împotriva omogenizării, nu mai au continuatori (cu o singură excepţie, poate, Zizin, unde se află un om care, cu siguranţă, va rescrie istoria locului). Iar a doua veste bună este că lucrurile încep să se mişte: cîteva localităţi care şi-au dezvoltat reţete de produse alimentare tradiţionale încearcă să iniţieze, cu sprijinul Muzeului Ţăranului Român, un fel de curent nou, o nouă formă de vînzare: piaţa de mici producători. Asta înseamnă că cei care produc brînza, dulceaţa sau pastrama o aduc chiar ei la piaţă, n-o vînd prin intermediari. În felul acesta intră în contact direct cu consumatorul şi devin astfel ei înşişi parte din brand. Vom avea prilejul să aflăm povestea fiecărui produs şi vom învăţa să-i asociem gustul, aroma, aspectul, cu un loc, cu un om, cu un nume. Ne vom obişnui cu ideea că ne întîlnim doar o dată sau de două ori pe lună cu aceste produse, cu aceste branduri în devenire, pentru că ce-i bun nu-i mult. De altfel, ideea acestei pieţe nu e nouă, a fost verificată de englezi (care, deşi nu excelează în ce priveşte gastronomia, măcar se pricep la organizare) şi va fi aplicată cu ajutorul lor. Ca urmare, în fiecare week-end din luna decembrie, pînă în ajun de Crăciun, vom putea să punem la încercare conceptul în Piaţa Amzei din Bucureşti, unde vor veni mărfuri tradiţionale româneşti, care se vor întrece în a deveni branduri autentice şi stabile şi, poate, surse de inspiraţie.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?