Cronicarii la telecomandă

1. De regulă, deschid televizorul la canalele History sau Mezzo, " primul, îndeajuns de sine ira et studio (cu toate că emană dintr-un... studio TV), dar, uneori, cam prea inconcludent; al doilea, de nota 10 (dacă-mi permiteţi să dau note), " în, bunăoară, mai acum un an, recitalul şi "lecţiile" beethoveniene ale lui Daniel Barenboim (să nu uit, însă, nici partidele de snooker). 2. Agenda-mi zilnică e cam aleatorie, iar eu nu-s prea disciplinat, nici spirit rutinier nu am " ca să mă uit, pe sticlă, la seriale. Ar trebui să fiu mereu cu ochii pe calendar sau pe răboj, încercuind, bifînd ş. cl. Orarele fixe mă deprimă. 3. Nu mă prăpădesc cu firea după ele. Mulţi moderatori sînt obedienţi sau, dimpotrivă, autoritari (cînd nu de-a binelea mediocri); colocutorii " fie prea vociferanţi, fie aproape autişti. Dacă talk-show-ul e politic, reaua credinţă nu-i uşor de suportat. În fine, cei din opoziţie sînt priviţi, în genere, de sus, cu condescendenţă sau dispreţ, în vreme ce turiferarii fără odihnă ai Puterii (unii dintr-ăştia se mai văd şi prin Dilema veche) sînt aroganţi sau, numai, suficienţi şi de o neaoşă impoliteţe. Cum ar putea, unii cu alţii, să converseze, cît de cît? 4. Din lipsă de spaţiu (de emisie), mă restrîng, iată, la un singur personaj, anume domnul Neagu Djuvara, savant şi impecabil om de lume. Mihai FULGER 1. La TV mă uit mai ales la filme, preferabil cele neîntrerupte de publicitate. Pentru muzică, aleg VH1, iar pentru ştiri " Realitatea TV, plus Jurnalul cultural (TVR Cultural). De pe acest ultim post, îmi mai plac emisiunile V... de la vizual a lui Marius Constantinescu şi Cinema Dreaming a Magdalenei Stanciu (apropo, mi-aş dori mai multe emisiuni de film pe canalele româneşti). 2. Îmi plac sitcomurile, dar nu le urmăresc cu regularitate. În ultimii ani am văzut cel puţin un sezon din Neveste disperate, Lost şi Prison Break. Acum îmi place True Blood (HBO). 3. O vreme m-am uitat la emisiunile lui Robert Turcescu, dar acum evit în general talk-show-urile pentru că mă plictisesc; nici măcar cele de pe OTV şi DDTV nu mă mai amuză. 4. Îmi place mult să-l privesc şi să-l ascult (la fel cum îmi place să-l citesc) pe Radu Paraschivescu, indiferent de subiectul asupra căruia s-ar pronunţa. Dintre criticii de film, aş vrea să-i văd mai des pe sticlă pe Andrei Creţulescu, Andrei Gorzo şi Alex. Leo Şerban. Alin IONESCU 1. După ani buni de cronicar TV, televizorul a ajuns să-mi producă o stare de uşoară greaţă. Poate chiar mai mult. Cu toate astea, găsesc un refugiu plăcut în cîteva emisiuni ale National Geographic, preferata mea fiind Dezastre în aer. Practic, episoadele sînt un fel de tragedii, în care, pe fundal tehnologic contemporan, se aude corul inginerilor de zbor şi al controlorilor de trafic. 2. Nu prea mă omor după seriale, dar, uneori, mă uit la Crimele din Midsomer de pe Hallmark. Mă destinde atmosfera rurală britanică; ochiul se bucură de arhitectură, de peisaje, de verdele cu o nuanţă aparte. 3. Talk-show-uri nu urmăresc. Cele mai multe mă enervează, cîteva mă plictisesc. Genul ăsta de emisiune s-a uzat şi a ajuns să coboare conversaţia cu relevanţă fie în mahalagism, fie în truism. 4. Îmi place prestaţia domnului Dan C. Mihăilescu şi, de cîte ori am ocazia, îi urmăresc cu plăcere miniona emisiune de aducător de cărţi. Mihaela MIROIU 1. Îmi place orice emisiune cu subiect în care protagoniştii, imaginea, regia mă fac să înţeleg şi să învăţ ceva din conţinutul ei, să învăţ cu raţiunea sau/şi cu sensibilitatea. Îmi place senzaţia că vizionarea este un timp cîştigat, indiferent de temă: de la politica monetară a SUA, la soarta marii bariere de corali din Australia, pînă la sfaturi practice de bucătărie. Îmi place să mă atingă sentimentul că semenii mei văzuţi pe ecran sînt, în cele din urmă, drepţi şi buni, că în ciuda haosului axiologic aparent (?!), în ultimă instanţă legea morală este la fel de în noi, precum este cerul înstelat mereu deasupra noastră. 2. Urmăresc canalul Travel and living ori de cîte ori pot, serialele documentare despre construcţii de case, pe canalul History, sporadic, şi, la fel de sporadic, seriale pe National Geographic şi Animal Planet. Îmi plac serialele de ficţiune, deştepte şi nonviolente. Uneori urmăresc împreună cu mama episoade din telenovele braziliene, duminica, din două motive: a) personajele sînt complexe şi fundamental cumsecade şi b) pentru că este momentul meu privat cu mama. Tot cu ea urmăresc episoade din serialul românesc Regina, urmaş al telenovelei Inimă de ţigan. Motive: a) mă ajută să înţeleg mai bine comunitatea romă tradiţională din România; b) cred că face un serviciu intercunoaşterii; c) este jucat de actori deosebit de buni. Trec cît pot peste kitsch şi gălăgie. Cealaltă miză " înţelegerea felului în care gîndesc romii " îmi pare mult mai importantă. 3. Sistematic urmăresc Parte de carte " Cristian Tabără, Înapoi la argument " Horia-Roman Patapievici, Profesioniştii " Eugenia Vodă. În rest, urmăresc nesistematic talk-show-urile fiindcă am prea adesea senzaţia de dadaism mintal şi gălăgie nestructurată. 4. Mă impresionează profund cînd ziariştii descoperă că în afara lor " politicieni, pipiţe sexy, manelişti şi mafioţi " există profesionişti de valoare, oameni de toată isprava de la care ai ce învăţa, după cum ai şi pe cine urma. Genul de oameni care îţi redau speranţa că nu ne scufundăm definitiv într-o cloacă amorală sau imorală, într-un nonsens jegos flancat de borfaşii şi curvele din mainstream-ul vide-olog. Dan C. MIHĂILESCU Abia acum, cînd mă întrebaţi, îmi dau seama că numitorul comun al emisiunilor TV este la noi în casă liniştea. Armonia, tandreţea, frumosul cald. Adică pelteaua, cum ar spune junele cinism relativizant de azi. Lasă că ne culcăm invariabil la zece seara, astfel încît "pierdem" talk-show-urile viforoase şi peliculele crunt decoltate, dar căutăm cu precădere filmele calme (pe cît se poate europene) şi dur-omeneşti (nu comediile), orele pentru paseişti (respectiv rock-ul şi blues-ul anilor ’60-’70) de pe VH 1, mamiferele blănoase şi mai ales puii de la Animal Planet, documentarele geografice şi istorice (National Geographic, Discovery, TVR Cultural, TV5 Europe), călătorii exotice, castele medievale, muzee, simfonii, evocări, Thalassa, biografii exemplare, pe scurt: evazionism, bovarism cultural. Ador liniştea respectuoasă, spaţiul alveolar, terapeutic, în care-şi culcuşesc invitaţii Horia-Roman Patapievici, Cătălin Ştefănescu şi Marina Constantinescu, mă uit cu plăcere curioasă la tot ce face Cristian Tabără în numele gîndirii pozitive despre România, iar serialele preferate sînt pe Hallmark: Inspectorul Morse, Crimele din Midsomer, Războiul lui Foyle, chiar dacă au discrete accente de stînga. Radu Pavel GHEO 1. Nu îndrăznesc să spun eu altcuiva ce ar merita urmărit la televizor. În ultima vreme (adică în ultimii trei-patru ani) mă uit din ce în ce mai puţin la TV. "Din ce în ce mai puţin" înseamnă aici într-adevăr o regresie graduală. Am senzaţia că programele posturilor de televiziune româneşti devin tot mai proaste pe zi ce trece. Poate e doar o percepţie eronată, dar rezultatul ei e că nu prea mai stau la televizor, iar cînd o fac, prefer programele străine. În general cele cu caracter informativ-ştiinţific, gen Discovery (Science, History etc.). Uneori " ademenit de Alina " stau şi mă uit împreună cu ea pe posturile TV maghiare Duna TV sau M1, fiindcă transmit nişte documentare superbe, cu imagini din Ungaria, care aduce cu un Ardeal curat şi civilizat. Cred că e un fel de wishful watching, că de priceput nu pricep o boabă. 2. Mă uit uneori, seara, la cîte un sitcom cu umor (nu sînt multe). Adică, în general, american: Seinfeld, Friends. Îmi plăcea fantastic britanicul Little England. Altfel, un serial cu episoade înlănţuite n-aş putea urmări: mi-ar trebui o consecvenţă de telespectator pe care nu o mai am. 3. De cîte ori dau cu telecomanda peste ele, mă uit la Cap şi pajură, cu Emil Hurezeanu şi C.T. Popescu, şi la emisiunea lui H.-R. Patapievici Înapoi la argument. Sîmbăta şi duminica seara, dacă sînt acasă, stau neapărat la emisiunea culturală a lui Robert Şerban, A cincea roată, de pe postul timişorean Analog TV. 4. Constanţa postului PRO TV. Cu scăderi, cu opinteli, cu urcuşuri şi coborîşuri, mi se pare în continuare " adică de cînd a apărut " cel mai profesionist post de televiziune românesc. Zoe PETRE 1. Ştirile BBC, talk-show-urile France 5, documentarele History, filmele Arte, poliţistele de pe Hallmark. În tinereţea mea, asta s-ar fi chemat cosmopolitism. De fapt, îmi plac altfel şi unele emisiuni de pe canalele româneşti, pe sărite şi cu gîndul invariabil "de ce n-or face mereu aşa?". 2. Fiecare din alt motiv: les séries se suivent mais ne se ressemblent pas. Mai ţineţi minte Forsythe Saga? Dar Linia maritimă Onedin (pe care am văzut-o parţial color la Londra în 1979!). Am urmărit cu (relativă) constanţă West Wing Story (Viaţa la Casa Albă) fiindcă am descoperit că toate necazurile administraţiilor prezidenţiale seamănă între ele; Ally McBeal, fiindcă era graţios şi plin de fantezie; Roma şi Dinastia Tudorilor " pentru calitatea dramatică a reconstituirii. 3. Talk-show-urile le urmăresc de nevoie, nu de plăcere. 4. În afara celor deja enumerate, adaug, într-o inerentă incompletudine: Dan Puric, excelent şi cînd vorbeşte, şi cînd nu; Dan C. Mihăilescu, remarcabil prin densitate şi discernămînt. Doctor Jivago " serialul rusesc, cel mai bun antidot la pelteaua americană care i-a uzurpat numele. Solomon MARCUS Dintre canalele româneşti, se detaşează TVR Cultural, unde trei sferturi dintre emisiuni sînt interesante sau foarte interesante. La fel sînt National Geographic, Animal Planet, Discovery, Eurosport, TV 5 Europe şi o bună parte din emisiunile de la CNN. 2. Nu urmăresc nici un serial. 3. Urmăresc cu plăcere emisiunea Eugeniei Vodă (Profesioniştii), cea a Marinei Constantinescu (Nocturna artelor) şi cea a lui Cătălin Ştefănescu (Garantat 100%), toate pe TVR, dar vizibile mai comod în reluarea lor pe TVR Cultural. Strălucitoare de multe ori, probabil cea mai bună dintre toate, emisiunea lui Horia-Roman Patapievici (Înapoi la argument), pe TVR Cultural. Foarte bună arta.ro de sîmbătă dimineaţa, pe acelaşi post. Tot acolo mi se par reuşite emisiunea lui Alex. Ştefănescu consacrată Istoriei literaturii române şi Parol cu Theodor Hristea. Foarte bună, uneori excepţională, emisiunea Cap şi pajură cu Emil Hurezeanu şi Cristian Tudor Popescu, pe Realitatea TV. În toate aceste emisiuni se observă capacitatea moderatorului (intelectual autentic) de a fi foarte atent la ceea ce spune interlocutorul (şi el, de cele mai multe ori, un intelectual de rasă) şi de a reacţiona în consecinţă. Să nu uit de o emisiune cu un farmec special, aceea a lui Grigore Leşe, pe TVR Cultural. 4. Pe lîngă cele specificate la punctul precedent, îmi produc o reală desfătare partidele sportive de înaltă clasă (fotbal, tenis, snooker etc.), pe Eurosport. De pildă, recentul Australian Open a fost de multe ori un exemplu de sport transformat în artă. Antoaneta RALIAN 1. Nu prea mă uit la televizor pentru că s-a ajuns la o tabloidizare totală a posturilor de televizune, fiecare încercînd să se imite unul pe altul pentru rating. Dar în timp ce lucrez, îmi place să ascult Mezzo şi uneori Radio România Cultural. De asemenea, mă interesează filmele de pe Discovery. 2. Pe Hallmark mă uit cu mare plăcere la Crimele din Midsomer. Sînt o mare amatoare de seriale poliţiste, iar atmosfera tipic englezească din acest serial este irezistibilă. Este, de altfel, singurul serial pe care îl urmăresc. 3. Desigur, mă uit la emisiunea dlui Patapievici de joi. De asemenea, îmi place emisiunea Feţele cotidianului, mai ales pentru dl Hurezeanu. O urmăresc cu plăcere pe Eugenia Vodă " e deşteaptă şi ştie să scoată ce e mai bun din oameni. Mă irită emisiunea Sinteza zilei de la Antena 3, mai ales dl Stan cu acest inevitabil laptop. Cred că dl Stan cînd s-a născut a supt de la mama lui laptop, în loc de lapte. 4. Personajul care m-a impresionat cel mai mult de la televizor a fost Obama. Din spaţiul nostru, Andrei Pleşu este idolul meu. Este un regal să-l vezi şi să-l asculţi, este mereu actual şi plin de inteligenţă. Apariţiile lui Andrei Pleşu reprezintăt una dintre puţinele plăceri de la televizor. Reluarea unei emisiuni din 2000 a Eugeniei Vodă cu Andrei Pleşu a fost de o actualitate pregnantă. Alex. SAVITESCU Stră-stră-străbunicii noştri ar fi zîmbit la auzul acestei teme. La 1901 toamna, cînd Marconi înfileta prin măruntaiele Pacificului primul cablu telegrafic dintre două continente, conceptul de "teve" era la fel de popular ca ăla de "boson", din zilele noastre. Zîmbetul le-ar fi dispărut subit dac-ar fi văzut azi elodiile, diaconeştii, lazaruşii, ciumacii, ciutacii şi tot neamul lor cel otrăvit (otevit?) de cavaleri ai televiziunii. Asta color, surround, "haşde" ready, pe scurt, digitale, dar fără neam! de legătură cu virtuozitatea unui pianist. În aste condiţii, greu mi-e să separ de rest(uri) un talk-show, un serial ori un personaj demn de-un veritabil tremolo. Sînt fanul necondiţionat al documentarelor BBC difuzate de Viasat History şi National Geographic, al reportajelor "crocante" de la Reporterii Realităţii şi al nesfîrşitului " a-le-lu-ia! " Seinfeld, de pe Pro Cinema sau de pe aiurea. Mă împac cu mine însumi cînd văd o emisiune care spune "inteligent" o poveste. Una vie, veritabilă, ne-cacofonică. anchetă realizată de Florin Poenaru