Crai nou vs lună plină

Publicat în Dilema Veche nr. 1029 din 28 decembrie – 10 ianuarie 2023
image

Luna și soarele, principalele lumini cerești, sînt percepute îndeobște în tandem și într-o anumită ierarhie; în mituri și în legende, zeitățile selenare și cele solare sînt adesea părinți-copii, frați, iubiți sau ambele deodată (Selene și Helios, Isis și Osiris…). Tradițional, soarele reprezintă principiul masculin, generator, luminariul cel dintîi, iar luna e feminitatea receptivă care „se învîrte” după Soare. Tandemul soare-lună se regăsește în polaritatea zi-noapte, spirit-natură, voință activă – receptivitate pasivă, foc-apă, cald-rece, uscat-umed ș.a.m.d.

Dar tradițiile diferă. Dacă în culturile greacă și latină soarele e masculin și luna feminină, la babilonieni, perși, hinduși, la germanici, dar și în unele limbi slave, situația e inversă. În mitologia nordică, bunăoară, carul solar e mînat de zeița Sol, iar Mani, fratele ei, conduce carul selenar. Unii autori sînt de părere că soarele „german” e feminin fiindcă e astrul care dăruiește, „maternal”, viață, căldură, lumină și e responsabil, într-o versiune „uscată” a fertilității lunare, de agricultură și de recolte – în vreme ce luna vădește o nestatornicie asociabilă masculinității: e arbitrară, se lasă văzută cînd vrea ea, vine și o ia din loc ca un vaporean. S-ar putea crede că luna tinde să fie masculină cînd e „la ea acasă”, la miazănoapte (nord), unde soarele e împuținat și „în exil” – și feminină la miazăzi (sud), unde, aflat în domiciliu, soarele strălucește în forță.

În cosmogonia egipteană, noaptea e mai importantă ca ziua, fiindcă ziua s-a ivit din noapte și nu altfel. La sumero-babilonieni, soarele (Șamaș) e servitorul și fiul zeului lunar Sin. În Orient, caravanele nocturne se orientau după lună, un indicator temporal (calendarul lunar) mai sigur, mai la îndemînă și mai lesne de observat decît soarele pîrjolitor. Urmașii lui Abraham (mahomedanii și evreii), originari din Ur-ul babilonian, au păstrat calendarul lunar. La celălalt capăt al lumii, călugărul augustinian Antonio de la Calancha povestește că vechea populație Chimú din Peru considera luna mai puternică decît soarele, fiindcă soarele nu luminează noaptea, în vreme ce luna e vizibilă ziua și noaptea deopotrivă.

Scrutînd soarele, Galilei a orbit, în cele din urmă. J.-K. Huysmans spunea că detestă soarele – și nu erau cuvintele unui literat decadent, dornic să bruscheze părerea îndeobște acceptată, ci lamentația unui bolnav de zona zoster oftalmică, remarcă André Barbault. De aici derivă un avantaj „optic-cultural” al lunii: spre deosebire de soare, ea poate fi privită după bunul plac, cît e noaptea de lungă. Cunoașterea „intimă”, chiar dacă nu exactă în sens științific, a lunii o precedă cu mult pe aceea a soarelui. „Contemplabilitatea” ei i-a îngăduit lumii să deslușească în contururile suprafeței sale cele mai năstrușnice personaje și simboluri: „un om cu un felinar și cu o tufă în spate” (Shakespeare), un vînător însoțit de un cîine, o broască, o țestoasă, un iepure pisînd orez (chinezii), chipul unei tinere fete (elenii), chipul Fecioarei Maria (creștinii) ș.a.m.d. Un navigator spaniol din secolul la XVIII-lea susținea că vede pe lună un puț care o traversa dintr-o parte în alta, și chiar savanții s-au întrebat la un moment dat dacă luna nu e străbătută de un tunel, de la un cap la altul. Nici un obiect (atît de îndepărtat) nu a fost privit cu atîta intensitate ca luna și nu a suscitat într-o asemenea măsură imaginația observatorilor săi. „Luna e plasticitatea însăși”, spunea Guy Fradin, un astrolog francez din secolul trecut.

Luna nu e singură. Ea are o mulțime de neamuri, chiar dacă mai puțin vizibile și prestigioase. În sistemul nostru solar s-au numărat pînă în anul 2008 nu mai puțin de 166 de luni (H.-U. Keller, H.-H. Voigt), iar numărul lunilor descoperite e în creștere. Cea mai mică lună, Dia, are un diametru de doi kilometri, iar cea mai mare, Ganymed, de 5.265 de kilometri – ambii sateliți aparținînd lui Jupiter.

Pentru ca întrebarea legată de genul lunii să fie și mai dificilă, în unele mituri luna își schimbă sexul pe măsură ce trece prin fazele sale. Limba română ilustrează foarte bine această versatilitate: astrul e „lună (plină)”, dar și „crai nou”. Pe scurt, e luna fată sau băiat? Cine-i mai „tare”, soarele sau luna? Nu-i clar. Dar luna e, fără îndoială, un astru dilematic. (Matei Pleșu)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Sentință exemplară în cazul unui șofer care a dat intenționat cu mașina de lux peste mai mulți polițiști
Doi polițiști din Argeș au fost loviţi, cu intenție, de un șofer care s-a urcat la volan deși avea permisul de conducere suspendat. Bărbatul a pus în pericol viața agenților și a celor trei copii minori ai săi, aflați în mașină în momentul producerii incidentului.
image
image
A murit procurorul român cu cea mai mare vechime în magistratură. Încă era în activitate
Pavel Palcu, procurorul arădean cu cea mai mare vechime în magistratură din România a murit, astăzi, 15 aprilie, într-un centru de recuperare medicală din Bucureşti.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.