Crăciunul pandemic

Publicat în Dilema Veche nr. 101 din 22 Dec 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Săptămîna trecută am primit cadou o brichetă. Are capul lui Moş Crăciun, iar corpul este în formă de brad. Ca să o aprinzi, trebuie să apeşi pe moţul căciulii lui Moş Crăciun, iar după ce se aprinde, pe brăduţul-corp apar alternativ mici luminiţe care dau impresia globurilor diferit colorate din brad. Ieri am văzut un panou publicitar mare al firmei Connex. Pe el scria aşa: "Noi lucrăm pentru Moş Crăciun!" şi urmau nişte reduceri de preţuri. Luate lucrurile cum apar, ar însemna că firma Connex este angajată de Moş Crăciun. Firma este doar un intermediar. Tot zilele trecute am văzut pe Calea Dorobanţi un mic magazin, modest şi cam prăfuit, cu lucruri de îmbrăcăminte. În vitrină, două rochii Moş Crăciun erau expuse. Una, doar cu bretele, era roşu aprins, evident, şi, la poale, era tivită cu o blăniţă albă, artificială. Lîngă ea, o altă rochie, mai puţin minimalistă, tot roşie şi cu un model obişnuit. Am înţeles că femeilor li se recomandă să se îmbrace à la Moş Crăciun şi deja am văzut la Focus Observator că ideea a fost preluată, ştiristele apărînd în crăciuniţe, în grup, un mic grup de crăciuniţe vesele nevoie mare. În magazinul "sătesc" din Buşteni, împărţit haotic în spaţii comerciale ticsite cu mărfuri urîte, relicvă a magazinului voit modern dinainte de 1990, la intrare se află un Moş Crăciun, alimentat electric sau cu baterii, de mărimea lui Adrian Minune. O marionetă, prost confecţionată, îmbrăcată într-un costum tradiţional, dintr-o mătase lucioasă, roşie, de calitate îndoielnică. Doar un copil mic nu ar putea sesiza kitsch-ul. Din viscerele acestui Moş Crăciun se auzea melodia clasică, iar el, Moş Crăciun, se mişca ca un copil autist, cu cadenţa unui paraplegic. Şi totuşi, uimiţi, încîntaţi, vrăjiţi, copiii care intrau se opreau în faţa lui. Pe Moş Crăciun, scris pe un cartonaş, era preţul "Peste trei milioane de lei vechi". Aud că asemenea Moşi Crăciun se află în hipermarketuri şi în holurile unor bănci. Oare ce gîndeşte un copil astăzi? Că Moş Crăciun este peste tot, oriunde, sau că lumea dispune de o armată de Moşi Crăciun, mobilizaţi o lună întreagă să ne apară la tot pasul, pe străzi, în magazine şi pe ecranul televizorului. Ce mecanisme psihologice se activează în minţile copiilor care se confruntă cu multiplicarea, cu multiplele lor întîlniri, atîta vreme cît el vine şi la slujba mamei, şi la slujba tatălui - adesea mult înaintea Crăciunului - şi, în sfîrşit, acasă? Sau poate că noi, adulţii, profităm de inocenţa lor, de raportul lor copilăresc cu timpul, lăsîndu-i să creadă că Moş Crăciun se deplasează altfel decît omul, apare şi dispare, după altă logică? Moş Crăciun este unic şi venea o singură dată, El nu se arăta decît o dată - dacă se putea - şi fiecare copil intra într-un raport intim, personal, cu el. Apariţia lui era aşteptată îndelung, el era doar pomenit de părinţi ca strategie pedagogică, pregătind surpriza. Copilul trăia într-o anticipaţie, dozîndu-şi aşteptarea înfrigurată de emoţii, încercînd să-l îmbuneze cu o cuminţenie de ultima oră, exploatată de părinţi. De la imaginar la clonare şi magia colectivă Consumerismul este frate cu mimetismul. Mersul cu familia la Mall sau Cora sau Selgros etc., face din copil un viitor consumerist. Moş Crăciun lucrează şi pentru copii, iar copiii nu mai aşteaptă nimic, îşi iau din rafturi ce le place. Corect s-ar spune că Moş Crăciun nu aduce cadouri, ci răsplăteşte cuminţenia copiilor, aducîndu-le dulciuri şi jucării. Categoria obiectelor-răsplată s-a extins dincolo de dulciuri şi jucării, iar adulţii primesc şi ei tot felul de cadouri, încît relaţia între Moş Crăciun şi copil nu mai este de mult una privilegiată. Misterul a dispărut. Moş Crăciun are o vizibilitate socială atît de mare, imaginaţia este castrată, iar imaginarul infantil nu mai trebuie să aproximeze surprize. Miracolul este tangibil, magia vine din spectacol, din afară, din sclipiri, lumini, culori. Toată lumea este un pom de Crăciun şi toţi oamenii sînt clienţii Moşului. Societatea de vitrină pregăteşte pentru Crăciun vitrine speciale, în care marfa-ofertă este pusă în scenă - aşa cum arăta Pascal Bruckner - "după reguli teatrale sofisticate care garantează Ťvaloarea sa adăugată»". Dincolo de seducţiile comerciale, mai trebuie ceva, magia. Nu este nimic strict marfă, nu este nimic care să nu aibă rezonanţe psihice. Acumularea materială, apetitul pentru obiecte nu se vede atît de evident ca în perioadele de sărbători, cînd magazinele devin locul de viaţă pentru majoritatea oamenilor, locul lor de întîlnire, de plăceri şi des-frînare de încîntare, în care narcisismul şi hedonismul au ca simptom adăugat febra. Fără complicitatea noastră, ele n-ar exista, Imaginarul care domină lumea de astăzi este un imaginar-marfă în care fiecare individ se preferă pe sine, lumea fiindu-i disponibilă oricînd şi oriunde, la picioarele lui. Copilul învaţă de mic, acum, că el este un individ-doritor, că el se mişcă într-o lume a dorinţelor. Dacă se spune că sîntem ceea ce mîncăm, ceea ce bem etc., cel mai intim adevăr despre noi este că sîntem ceea ce dorim, indiferent dacă universul dorinţelor noastre este populat de persoane, obiecte, experienţe, stiluri de viaţă, cu toate expresiile pe care acestea le îmbracă. Confortul psihologic şi imediateţea realizării dorinţelor noastre nu lasă loc decît pentru dreptul la plăcere. Societatea se organizează în jurul dorinţelor noastre şi răspunde dorinţelor noastre "personalizate". Pentru orice dorinţă de copil sau de adult, de femeie sau de bărbat etc., cineva gîndeşte, creează, se specializează. Pentru fiecare "target comercial" cineva îşi pregăteşte suliţa. Lumea serviciilor în slujba ta sau a mea se extinde mereu. Totul de vînzare, de închiriere, de... Mare mi-a fost mirarea, în comunism, cînd aflasem că un român, plecat în Germania, cîştiga bine iarna făcînd pe Moş Crăciun. Şi de ce cîştiga atît de bine? Pentru că accepta orele pe care mulţi le refuzau, miezul nopţii. Acel timp era cel mai bine plătit, pentru că cerea un sacrificiu personal. Cerea să nu fi acasă de Crăciun, noaptea. Cine avea bani mai puţini angaja un Moş Crăciun care venea mai devreme. Şi, iată că şi la noi oferta de acest tip are loc şi se şi cîştigă bine. Agenţii de comercializare a Crăciunului deja există, cu listă de preţuri cu tot. În ziarele noastre, unde oferta de "crăciunizare" a oricărei situaţii, oricărui obiect sau om, toţi trebuie să arboreze haina lui Moş Crăciun. Pînă şi prostituatele şi-au adaptat oferta. Ele sînt acum crăciuniţe. A fi crăciuniţă este universalul care îmbracă forme particulare: vînzătoare, ştiristă, prostituată, picoliţă etc. Aceleaşi adaptări au apărut şi la domnii care-şi oferă serviciile sexuale, cu o mare diferenţă: ei nu sînt în nici un caz moşi. Optimismul comercial şi programarea aspiraţiilor Crăciunul este, fără îndoială, un eveniment. Scos din spaţiul privat, el a devenit un eveniment public, un spectacol, un "spectacol de spectacol". Şi ce e rău în asta, poţi fi întrebat de mulţi? Şi ce dacă durează o lună? Şi ce dacă contagiunea socială face ca mimetismul să troneze în lumea dorinţelor? Cînd strada devine casă şi anturajul tinerilor ţine loc de familie, totul se explică.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

Retezat  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (3) JPG
Secretele Retezatului. Teritoriul din inima munților interzis complet turiștilor încă din anii ´50
Un teritoriu de aproape 2.000 de hectare din Parcul Național Retezat a rămas complet interzis turiștilor, însă din anii ´50, când autoritățile au decis să rămână neatins.
Dr. Marian Gașpar FOTO arhivă
Averea doctorului Gașpar, suspectat de corupție: venit de 4.000 de euro și 170.000 de euro în cont
Ofițerii DGA au descins luni, 26 septembrie, la Institutul de Boli Cardiovasculare din Timișoara, și l-au reținut pe cunoscutul medic chirurg Marian Gașpar, suspectat că a luat mită de la un pacient.
Vladimir Putin FOTO EPA-EFE
Putin, discurs în fața parlamentului rus. Ar urma să anunțe oficial alipirea teritoriilor ucrainene
Vladimir Putin se va adresa vineri, 30 septembrie, ambelor camere ale parlamentul rus iar, Ministerul britanic al Apărării notează că discursul ar putea fi folosit pentru a se anunța în mod oficial aderarea la Rusia a teritoriilor ucrainene ocupate.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.