Crăciunul la britanici

It’s Christmas, It’s Christmas! – sună foarte diferit în comparaţie cu evlaviosul nostru A venit Crăciunul! Sonor vorbind, este ca diferenţa între un cristalin – clicheti-clic clicheti-clic şi un (nasal) liturgic – Dooooaaammmmneee!

Expresia It’s Christmas strînge în ea alintul copiilor ce nu mai au răbdare şi trag cu lăcomie de poleiala mătăsoasă care înveleşte cadourile. Iar uneori este o aluzie la o bunăstare sexuală – cînd cineva te face fericit, cînd nu poţi să te opreşti din hlizeală şi zîmbeşti prosteşte toată ziua – asta se numeşte Christmas every day! Crăciun în fiecare zi? Cum adică, una după alta... după alta... asta-i o lună de miere în toată regula. Dar asta-i blasfemie, noi nu am îndrăzni să duplicăm o perioadă de timp sfîntă, pentru care ne pregătim din timp... sufleteşte. Crăciunul.

Totuşi, nu aş spune că, de Crăciun, britanicii suferă o totală despuiere spirituală, chiar dacă se consumă mîncare, băutură şi se cumpără cadouri în exces (cadouri de care mulţi, pe urmă, scapă vînzîndu-le pe Internet sau lăsîndu-le la poarta magazinelor de mîna a doua – the charity shops). 

Chiar şi în această perioadă de nesiguranţă pecuniară, cînd mantra cea disperată este cumpăraţi! cumpăraţi!, britanicii dau dovadă de spirit creştin. Se gîndesc la ceilalţi, neuitîndu-se pe ei înşişi. Ei sînt creştini în felul lor, de liber schimbişti: deşi grav strîmtoraţi, continuă să se ducă prin magazine la cumpărături (de Crăciun) şi o fac pentru că, astfel, speră să scoată economia la liman. Au o încredere de nezdruncinat în spiritul mecanic al economiei: ca să porneşti motorul unei maşini trebuie să dai la manivelă. Fiecare rotaţie de manivelă este ca o sumă de bani care se duce în vortexul comercial şi, în cele din urmă, profitul reverberează peste mai multe sectoare şi, hocus-pocus, pornirea motorului economiei e aproape sigură. Sau cel puţin aşa a funcţionat pînă acum. Oare de cîte rotaţii e nevoie de această dată, de cîte salarii jertfite pentru bunul comun? Dar dacă trucul cu manivela nu mai merge? Ho-ho-ho, ce-i felul ăsta ne-festiv de a vorbi! Crăciunul este pentru a sărbători, nu pentru a cobi; efortul lor este aproape eroic.

Dar unde este misterul Crăciunului la britanici, vă întrebaţi voi, creştinii (mai) buni? 

Well, e mai greu cînd clima nu te îmbie. Nu prea există zăpadă, nu zăpada cu care să co-exişti sau la care să tînjeşti. În acelaşi timp, în oraşe se practică un fel de magie neagră – casele de pariuri cîştigă foarte bine fiindcă unul dintre pariurile cele mai populare din perioada de sărbători este „Va ninge de Crăciun sau nu?“. Mulţi îşi pierd banii mizînd că va ninge, ceea ce înseamnă că mai sînt oameni care speră, poate sentimental, să vadă un Crăciun Alb, adică înzăpezit.

Materialul favorit pentru a crea mister de Sărbători mai este clicheti-clic – beteala şi globurile şi tot ce luceşte sau luminează. În vîrful bradului ei pun o zînă care este, de fapt, îngerul care a anunţat-o pe Fecioara Maria că va avea sămînţă sacră. Dar cine îşi mai aduce aminte de această poveste? Nu mulţi, şi asta va aduce oprobriul celor religioşi, dar înainte de a-i excomunica le mai dau o şansă celor de pe insulă: spiritul creştinesc domină masa de Crăciun. 

Familiile se strîng şi-şi adună bunicii, rudele în vîrstă, pe toţi cei care, altfel, ar fi rămas singuri. Prietenii care nu au familii vin şi ei tot la tine. Nimeni nu e lăsat singur – asta se ştie – de Crăciun. Pentru a sărbători Crăciunul, bătrîneii ies din azile şi rudele îi primesc cu bucuria de anul trecut, oamenilor bolnavi psihic li se dă drumul acasă şi în închisorile cu regim mai relaxat le e permis să plece tuturor celor care au unde să tragă.  Un cămin şi o inimă caldă pentru fiecare. Odată aşezaţi la masă, mănîncă din plin şi beau fără socoteală. De pocnitori trebuie să tragi cu vecinul de masă, ca să le faci să duduie. Au şi hîrtiuţe înăuntru cu glume uşurele (ca să le priceapă oricine), dar şi un sul de poleială care, desfăşurat, se poate pune pe cap – o coroană de împărat! Îţi spui, aha, fiecare englez e rege în casa sa, masa e plină de încoronaţi şi încoronate şi e clar că, dată fiind băutura care curge ca-n poveşti, nu le este teamă că arată penibil. Creştinii recunosc, instantaneu, aluzia religioasă, dar, cu atîta clicheti-clic, magii ăştia sînt rău machiţi.

Ştefania Hîrtopanu locuieşte la Londra, unde predă limba română.