Crăciun în familie

Publicat în Dilema Veche nr. 725 din 11-17 ianuarie 2018
Crăciun în familie jpeg

Eu am 12 ani, iar soră-mea, Diana, 22. Spăl faianța din baia mare cu tix, insist mai ales pe chitul dintre plăci cu periuța de dinți, tata spală baia mică, pentru că – a promis el – o să facă și bucătăria, dar în bucătărie nu intră nimeni, acolo gătește mama mormane de carne și ascultă Radio Trinitas. Soră-mea moșmondește ceva la noi în cameră și sînt convinsă că se sustrage de la treburi, mereu încearcă să mă fraierească: crede că dacă sînt mai mică, sînt și mai proastă. Dar eu n-o să spăl geamurile din sufragerie, pentru că ieri am șters singură toate cristalurile și bibelourile din vitrină și mi-a ajuns.

Îmi e foame. Cu o săptămînă înainte de Crăciun toată familia ține post, așa a hotărît mama, care ne obligă să ne spovedim și să ne împărtășim de cînd eram mici. Acum doi ani nu-mi puneam întrebări, dar de cînd Cristina mi-a dat să citesc Cioran și Nietzsche, n-am nici un chef să merg la biserică și să mă întrebe un preot unsuros, cum a fost ăla de anul trecut, dacă mă ating singură ca să-mi provoc plăcere.

Pe mama n-o contrazici dacă vrei să trăiești într-o liniște relativă, așa că și eu, și soră-mea, și tata ținem post. N-am mîncat azi decît niște iahnie de fasole, aceeași din care am mîncat și ieri, și alaltăieri. Eu și tata am vrut să prăjim cartofi la prînz, dar mama ne-a zis să nu îndrăznim să intrăm în bucătărie, că nu mai e nici un foc liber. În cuptor e friptura, iar pe aragaz fierb sarmalele, supa și piftia. Crăciunul ăsta sper că n-o să toc tot eu legumele și carnea pentru salata de boeuf, chiar dacă o să mă cert cu soră-mea și n-o să mai vorbim două săptămîni.

Ieri am mîncat la Cristinuța sarmale și prăjituri cu lămîie; mama ei a terminat curățenia acum o săptămînă, nimeni nu ține post și nu merge la biserică, iar tatăl ei ascultă Pink Floyd. Părinții nu ți-i alegi, așa-mi zice tata tot timpul cînd mă plîng. Și soră-mea mănîncă pe la prietenele ei, pentru că nici ea nu s-a atins aseară de mîncarea de varză. Sînt curioasă dacă tata ține post de-adevăratelea sau se preface, la fel ca noi, ca să n-aibă scandal cu mama.

Mai sînt multe de făcut. Trebuie să spăl cada, tata o să dea cu aspiratorul în sufragerie, soră-mea, la noi în cameră, nimeni n-a făcut curat încă pe balcoane, geamurile sînt murdare, mama e în bucătărie și se luptă nervoasă cu o cantitate de mîncare din care ar putea să sature tot blocul. Vecina de la unu a adus cozonacii pe care i-a făcut pentru noi, iar acum îmi ghiorțăie mațele de foame și mai tare. Dacă m-ar întreba cineva a ce miroase Crăciunul copilăriei mele, i-aș răspunde: a cozonaci și a bășini. Așa miroase înainte de Crăciun apartamentul unei familii de patru persoane care mănîncă de o săptămînă numai fasole și varză.

Mai am o bucată mare de faianță de spălat și continui să frec resemnată. De pe hol se aud țipete: de data asta, se ceartă mama cu soră-mea. Scandalul cu tata s-a terminat acum o oră și a fost urmat de o tăcere tensionată, pe care o iubesc. E liniște, chiar dacă reproșurile mocnesc în gesturi, și eu iubesc liniștea. Mama plînge și țipă în același timp – mi-am dat seama de aseară c-o să cedeze. Noi ne am dus la culcare la 12 noaptea și mama a rămas în bucătărie să facă sarmalele, deși alaltăieri a fost de gardă și toată săptămîna s-a întors tîrziu de la spital. Nu aud prea bine ce strigă, dar presupun: soră-mea vrea să se întîlnească cu Sorin, iubitul ei, și mama vrea să rămînă acasă, s-o ajute la gătit.

În dimineața de Crăciun, toată lumea merge la biserică, obligatoriu. Mama ne trezește pe la opt, deși iar ne-am culcat tîrziu azi-noapte, după ce eu și soră-mea am terminat de tocat legumele pentru salata de boeuf. Împreună, pentru că eu m-am pus pe plîns c-am lucrat mai mult decît Diana, care a ieșit toată săptămîna în oraș cu Sorin. Așa că aseară n-a mai ieșit nicăieri, a stat acasă și a tăiat în pătrățele cartofii, țelina și morcovii. În dimineața asta ne urăște la fel de tare și pe mine, și pe mama.

Mama e nervoasă, n-o să ajungem la biserică înainte să se citească Evanghelia, eu port tricoul cu Nirvana și bocancii jegoși pe care n-am avut bunul-simț să i șterg de noroi înainte, Diana s-a îmbrăcat în blugii decolorați, care-i intră în cur, mama țipă la ea și tata e jos, în fața blocului, pentru că nu mai suportă să stea îmbrăcat în costum, pe hol, și să se uite la noi cum strigăm una la alta.

În biserică e frig, ca de fiecare Crăciun, și urmează două ore de stat în picioare. Dacă mă așez – am încercat –, vine imediat o femeie să mă ridice, că doar sînt tînără, iar pe scaune stau cei bătrîni și bolnavi. Cînt în gînd vreo trei melodii de la Nirvana, fac un top cu cei mai enervanți copii din biserică, ies în curte și mă plimb, mă întorc, număr femeile cu batic și pe cele fără batic, îmi fac cruci în sincron cu mama, număr becurile din candelabru. Două ore trec în patru ore și ne întoarcem în sfîrșit acasă ca să mîncăm și să ne desfacem cadourile.

De Crăciun primim lucruri practice, nu răsfățuri. Haine, caiete, cărți și cîteva dulciuri. Ne așezăm să mîncăm în sufragerie, în fața televizorului. Tata studiază programul și alege un film prost, care nu ne place nici uneia, dar tot e mai bine decît să ne uităm la slujba de Crăciun, așa cum vrea mama. Soră-mea e bosumflată, nu vorbește nici cu mine, nici cu mama. Mama e supărată pe tata de alaltăieri, de cînd s-au certat, iar tata e supărat pe ea, că e mereu nemulțumită. Îmi place cînd sînt supărați unul pe altul, pentru că nu și mai amintește nimeni de notele mele proaste, de corijența la mate și de media pe care Bobașu vrea să mi-o scadă la purtare. Mîncăm jumări, piftie, caltaboși, slănină, șorici, tobă, cîrnați, salată de boeuf, supă, friptură, sarmale, prăjituri, cozonaci pînă ni se apleacă, apoi mergem să ne culcăm fiecare la el în cameră. 

Elena Stancu este jurnalistă. Cea mai recentă carte publicată, semnată împreună cu Cosmin Bumbuț, este Acasă, pe drum. 4 ani teleleu, Editura Humanitas, 2017.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Vot plenara Parlamentul European FOTO EPP Facebook
Parlamentul European cere suplimentarea bugetului cu 300 de milioane de euro
Parlamentul European solicită suplimentarea bugetului european de anul viitor cu 300 de milioane de euro pentru combaterea prețurilor la energie, incluzând fonduri pentru aderarea României la Schengen
Marian Petria FOTO arhiva personala (3) jpg
Marian Petria, paralimpic de Cartea Recordurilor. A învins soarta și a devenit campion
Marian Petria s-a născut cu grave deficiențe fizice, dar și-a învins handicapul și a obținut 50 de medalii în atletism. A urmat liceul scriindu-și lecțiile cu nasul și a luat Bacalaureatul din prima.
tiruri 2 jpg
Două tiruri s-au ciocnit pe DN25. Unul dintre șoferi a rămas încarcerat, fiind grav rănit
Un accident rutier grav a avut loc sâmbătă noapte, pe DN 25, în județul Galați. Două tiruri s-au ciocnit frontal, iar în urma impactului puternic un șofer a rămas încarcerat, fiind grav rănit.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.