Corpul neîndoielnic

30 aprilie 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Într-un dosar despre corp din Lire (septembrie 2001), urmat nu doar de nenumărate colocvii docte, interdisciplinare şi (pe alocuri) ideologizate, corporalitatea în artă era văzută, cu exasperare, ca fiind un simptom de angoasă al unei epoci fără transcendenţă şi fără umanism. Pus în legătură mai ales cu literatura erotizantă (tocmai apăruseră cărţi precum La vie sexuelle de Catherine M. de Catherine Millet, Plateforme de Houellebecq, Pornocratie de Catherine Breillat, Putain de Nelly Arcan, Le slip de Alain Sevestre ş.a.), corpul eroic al existenţialismului, fenomenologiei şi psihologiei abisale devenise o maşinărie depersonalizată, normativă şi biologică. De atunci lucrurile au evoluat, nenumăratele ipostaze ale corpului crud, organic, mecanic, modificat genetic dînd prilejul nu numai la ironii, dar şi unor teoretizări neaşteptate pentru "detractorii corpului". Astfel, pentru Paul Ardenne, în volumul L’image corps: figures de l’humain dans l’art du siecle XX , felul în care este redat corpul în artele secolului al XX-lea este direct influenţat de mutaţiile majore ale istoriei, printre care: "abandonul aproape definitiv al noţiunii corporale de esenţă divină, corpus; intensificarea unui soi de materialism care adînceşte ideea omului-maşină, baza unei relaţii mai degrabă tehnice decît etice cu corpul; o criză profundă a vechiului umanism direct răspunzătoare de tragedii ale istoriei...". Chiar formele de reprezentare artistică a corpului în secolul nostru - corp brutalizat, dezumanizat, fragmentar - sînt văzute ca fiind urmarea acestei dispariţii a subiectului, în spatele unui body biz superficial şi mecanic. Ceea ce fusese pînă nu demult, în afişarea corporalului, o formă de tatonare a identităţii şi a profunzimilor eului, ajunge, la început de secol XXI, să însemne în primul rînd sex, carne şi carcasă. Corp şi erotism literar La noi, corporalizarea de acest gen nu a reuşit să treacă graniţa studiului de caz, al mizerabilismului, al erotismului fiziologic. În perioada interbelică exista acel soi de literatură light (M. Sorbul, G.M. Zamfirescu, I. Peltz, Mihail Celarianu) care făcea oficiile erotismului literar. Pe de altă parte, tot între războaie, erotismul îşi făcea loc în operele canonice. E cazul lui Camil Petrescu ( Patul lui Procust ), M. Eliade ( Maitreyi ), Geo Bogza ( Jurnal de sex ) declanşînd procese de intenţii şi chiar procese de moralitate, cum a fost cel din seara zilei de 12 decembrie 1932, cînd s-a judecat, la Bucureşti, cartea tradusă a lui D.H. Lawrence, Amantul doamnei Chatterley . Există în literatura română actuală o mare aplecare către cazurile patologic-sexuale, către excesul senzual şi pentru amorurile maladive, dar astea nu fac o literatură erotică, ca cea franceză, de pildă, cea spaniolă sau ca literaturile orientale, cu ale lor ars amandi. Noua literatură cu pretext erotic este o formă de dezinhibare autoficţională. Autorii, majoritatea sub 30 de ani, îşi povestesc viaţa, se autoficţionalizează. Iată de ce, nu întîmplător, avem multe experienţe priapice şi nimfomaniace, dar nu erotism literar. Ioana Bradea, Ioana Băeţica, Ionuţ Chiva nu scriu literatură erotică, iar corpurile ce le populează cărţile sînt indistincte şi asemănătoare. La Claudia Golea, cea care "ar scrie un roman întreg cu vaginul", sau la A. Vakulovski, din Pizdeţ , sexualizarea e dominantă. Acuplările nemăsurate, vagabondajul sexual nu au însă nimic în comun cu erotismul şi cu "corpul trăit". Erotismul literar presupune un limbaj, un spaţiu şi un set de fantasme de care literatura română, cu cîteva excepţii exotice, s-a dispensat. Corpul literar românesc Totuşi, se spune despre corp că este "neîndoielnic", obiectiv, evident. Că avem sau sîntem un corp cu senzaţii, afecte, pasiuni şi gînduri. Că nu putem trăi (continuu) în afara propriului corp, bun sau rău, frumos sau urît, excesiv sau inconsistent. Că ştim sau ar trebui să ştim cum stau lucrurile dincoace şi dincolo de el, adică de noi. Cu toate astea, puţine subiecte se bagatelizează mai repede de îndată ce ies din domeniul arondat. Cînd îl scoatem din anatomie şi fiziologie, din erotica mai mult sau mai puţin literară, din zona alunecoasă a studiilor de gen - "corpul neîndoielnic", cum îl numea Barthes, pare a se pierde în reprezentări, metafore şi interpretări străine de substanţa lui. Corpul pictat, fotografiat sau scris nu este nici corpul fizic obiectiv, nici "corpul trăit", ci mai degrabă un corp instituit simbolic şi cultural, determinat şi dresat în funcţie de mode şi modele, de curente şi tendinţe dominante. Corpul ar fi astfel locul comun, dar şi punctul de tensiune de la care se porneşte şi la care se ajunge, ca la unica realitate indiscutabilă. Nu întîmplător cele mai semnificative cărţi scrise la noi în ultimele decenii au, ca metaforă centrală, corpul şi avatarurile lui. Şi nu mă gîndesc la literatura erotizantă, bună sau proastă, care şi-a ocupat, în ultimii ani, nişa. Mă gîndesc la cărţi precum Femeia în roşu de Adriana Babeţi, Mircea Nedelciu şi Mircea Mihăieş; la Orbitor de Mircea Cărtărescu; la Coaja lucrurilor de Adrian Oţoiu; la Bietele corpuri de Sonia Larian; la Pupa russa de Gheorghe Crăciun; la Exuvii de Simona Popescu; ş.a. E vorba despre o literatură ce nu poate fi discutată în afara istoriei simbolice şi reprezentative a corpului. Dosarul nostru dilematic nu face decît să schiţeze cîteva dintre cele mai vizibile reprezentări ale corporalităţii contemporane în arte plastice, film, dans, literatură. Chiar dacă - aşa cum s-a tot spus - reinventarea corpului în zilele noastre nu pare adesea decît un corelat obiectiv al vidului. ( S. S. )

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Alimente sățioase și care nu îți pun în primejdie silueta. Medic: „Fericiți și cu burta plină…chiar se poate!”
Medicul nutriționist Mihaela Bilic a dezvăluit duminică, 19 mai, într-o postare publicată pe Facebook, care sunt alimentele care te mențin sătul pentru mai mult timp și cu puține calorii.
image
Ce taxe turistice se percep în marile orașe din Europa. Atena bate recordurile
Un număr tot mai mare de orașe din Europa impun sau măresc costul taxelor turistice pentru vizitatori, la un nivel mai mare decât cele propuse în toamna anului trecut.
image
Cum a fost convinsă o tânără să renunțe la școală și la familie pentru a se prostitua. „Era o mașină de făcut bani”
O tânără din comuna Bâlteni, județul Gorj, a trăit un adevărat coșmar timp de doi ani de zile alături de un tânăr de care s-a îndrăgostit

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi