Copiii de la țară

Andra DUMITRESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 310 din 21-27 ianuarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Despre condiţiile în care se desfăşoară învăţămîntul în mediul rural, despre diferenţele care au existat şi există între acesta şi cel din mediul urban, auzisem multe, dar am avut ocazia să le descopăr pe viu, o dată cu stabilirea mea într-un sat.

Integrarea unui individ într-o nouă comunitate înseamnă comunicare, socializare, implicare activă în viaţa socială... aşa, în timp, am aflat, printre multe alte lucruri, care mi se păreau ciudate, că în învăţămîntul local se aplică cu succes principiul segregării, adică există o şcoală pentru copiii românilor, alta pentru copiii maghiarilor şi a treia pentru copiii ţiganilor – de ce aşa? Încă nu am aflat... aşa e aici şi cred că va mai fi, deoarece părinţii copiilor nici nu se gîndesc la o singură şcoală unde să înveţe toţi copiii. La ce duce această separare? În primul rînd la ură, care se manifestă sub diverse forme, fiind cultivată cu grijă şi în mediul familial. Cu uimire am aflat că majoritatea cadrelor didactice fac naveta, deci implicarea lor în programele extraşcolare e redusă, iar în vacanţă pe porţile şcolilor sînt lacăte mari, în timp ce în spatele porţilor zac calculatoarele nefolosite...

Un alt mic amănunt: aici în sat – aflat la 12 km de oraş – în urmă cu şapte ani, erau doar 24 de telefoane fixe, iar mobilele nu aveau acoperire. Chiar dacă în 2004 s-au instalat peste 60 de telefoane, asta nu a însemnat că cei mai cu stare au făcut un sacrificiu pentru copiii lor, cumpărîndu-le calculatoare. „Nu au nevoie, au pămînt, au de lucru, nu le trebuie“ – e drept că unii şi-au schimbat modul de gîndire şi numărul copiilor care au calculatoare acasă a crescut, dar am vorbit de cei cu stare. Vreţi să aflaţi cîţi copii de ţigan au calculatoare acasă? Mai bine nu... Deci, pornind de la informaţie şi comunicare, diferenţele sînt flagrante...

În sat nu există o bibliotecă publică şi la citit cărţi, degeaba sînt îndemnaţi; am împrumutat şi eu unui copil Poveştile scrise de Fraţii Grimm – mi-a adus înapoi jumătate din carte... cu restul făcuse focul.

Vara, de mici, copiii sînt puşi la treabă în gospodării. Pe măsură ce cresc, responsabilităţile se măresc; în general fetele au mai multă treabă, fraţii sau surorile mai mici sînt în grija lor, grijă care-nseamnă să nu-i piardă şi să nu-i bată alţii. Atît învaţă cei mici de la cei mari în timpul vacanţelor şi nimeni altcineva nu se ocupă de ei... şi cresc aşa pînă ajung să meargă la şcoală.

La grădiniţă, aceşti copii care sînt lăsaţi în grija altor copii, cu toate eforturile educatoarelor, nu reuşesc să acumuleze ceea ce trebuia să ştie de acasă. Excepţiile sînt rare, pentru că puţini părinţi au timp să se ocupe de propriii copii, au lucruri mai importante de făcut, inclusiv să meargă la birt sau să discute despre caprele vecinilor.

Nu ştiu în cîte sate din România există locuri de joacă pentru copii, ştranduri amenajate, muzee, cinematografe, biblioteci, cursuri de dans, engleză sau franceză, grădini zoologice – toate organizate fără taxe, pe perioada vacanţei, dar îmi imaginez că nu foarte multe.

În cîte sate se organizează sărbătorirea Zilei Copilului... Aici în sat sînt peste 600 de copii, dar în general oamenii se poartă de parcă nu ar şti de existenţa lor şi cu siguranţă şi ei au nevoie de dragoste, atenţie – pentru că sînt tot copii...

Trebuie să menţionez efortul pe care-l fac dascălii cu copii care au CES – Coeficient de Educaţie Special: după ce sînt testaţi de un psiholog, cei care au un IQ scăzut vor avea programe speciale de învăţat la română şi matematică; pînă termină opt clase, obligatoriu vor fi trecuţi clasa şi vor fi direcţionaţi spre şcolile unde se învaţă o meserie. Aici numărul acestor copii e mare – de ce? Simplu: sînt copii cu părinţi adolescenţi sau alcoolici, atît ştiu să facă şi nimeni nu-i învaţă altceva.

În concluzie, dacă acestea sînt condiţiile din mediul rural, copiii care pleacă la şcoală în oraş au mult de recuperat... Cei mai ambiţioşi rezistă, mai ales dacă sînt susţinuţi atît financiar, cît şi spiritual de părinţi, aceştia fiind excepţiile, dar majoritatea, mai ales cei care provin din familii sărace, renunţă şi devin masa de manevră mult necesară pentru muncă fizică prost plătită, iar fetele fac copii – copii cu copii... şi cine pierde? Societatea? Ei? Noi?

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.