Conversaţie vs comunicare

Jonathan FRANZEN
Publicat în Dilema Veche nr. 835 din 20 - 26 februarie 2020
Conversaţie vs comunicare jpeg

Cartea lui Sherry Turkle, Reclaiming Conversation (Recuperarea conversației), este o chemare fățișă la luptă: supunerea noastră extatică în fața tehnologiei digitale duce la o atrofiere a unor caracteristici umane precum empatia şi autoreflecţia şi a venit vremea să ne impunem din nou, să ne purtăm ca nişte adulţi şi să așezăm tehnologia la locul cuvenit. Oamenii pe care-i intervievează au adoptat noile tehnologii pentru a deține mai mult control, dar au ajuns să se simtă ei înșiși sub controlul acestora. Sinele simpatic, idealizat, pe care şi le-au creat prin intermediul rețelelor sociale, le izolează încă și mai mult sinele adevărat. Comunică la nesfîrşit, dar le e teamă de conversaţiile faţă în faţă. Îşi fac griji, adesea nostalgic, că le scapă ceva esențial.

Conversaţia este principiul organizator utilizat de Turkle, pentru că o bună parte din ceea ce reprezintă umanitatea este ameninţată atunci cînd o înlocuim cu comunicarea electronică. De exemplu, conversaţia presupune solitudine, pentru că doar în solitudine învăţăm să gîndim cu mintea proprie şi să ne dezvoltăm un simţ stabil al sinelui, esenţial pentru a-i accepta pe ceilalţi aşa cum sînt. (Dacă nu reuşim să ne dezlipim de smartphone-urile noastre, îi consumăm pe ceilalţi „în bucăţele, ca şi cum i-am folosi ca piese de rezervă pentru susţinerea sinelui nostru fragil“.) Prin atenţia acordată de părinți copiilor în conversaţii, copiii dobîndesc senzația unei conexiuni de durată şi obiceiul de a vorbi despre sentimentele lor, nu doar de a le simula. Atunci cînd vorbeşti cu cineva în persoană, eşti silit să-i recunoşti întreaga realitate umană și așa apare empatia. Iar conversaţia prezintă riscul plictiselii, stare de care smartphone-ul ne-a învăţat să ne temem cel mai mult, dar care este totodată și starea în care se dezvoltă răbdarea şi imaginaţia.

Turkle examinează fiecare aspect al conversaţiei – cu sinele în solitudine, cu familia şi prietenii, cu profesorii şi iubiții, cu colegii şi clienţii, cu comunitatea mai largă – şi comentează eroziunea electronică a fiecăruia. Facebook, Tinder, cursurile interactive online, expedierea compulsivă de mesaje, tirania e-mail-ului de serviciu şi activismul social online superficial, toate sînt evaluate. Dar cea mai emoţionantă şi mai reprezentativă secţiune a cărţii priveşte moartea conversaţiei în familie. După părerea tinerilor intervievaţi de Turkle, cercul vicios funcţionează astfel: „Părinţii le cumpără copiilor telefoane. Copiii nu-și mai pot face părinţii să se desprindă de telefoanele lor, aşa că îşi caută refugiu în propriile telefoane“. Părinţii se tem să nu rămînă înapoiați tehnologic față de copiii lor, că discuţiile cu copiii mici cer răbdare şi exerciţiu și că e mai uşor să-ţi demonstrezi dragostea părintească făcînd o grămadă de fotografii şi punîndu-le pe Facebook.

Deşi Reclaiming Conversation se referă la politicile intimităţii şi la roboţii care uşurează munca, Turkle remarcă faptul că Steve Jobs interzicea tabletele şi smartphone-urile la cină şi-şi încuraja familia să vorbească despre cărţi şi istorie. Şi e drept că o familie care se descurcă suficient de bine încît să cumpere și să citească noua ei carte poate învăța să-şi limiteze expunerea la tehnologie şi să se descurce încă şi mai bine. Dar ce se întîmplă cu masa largă de oameni prea stresați sau prea singuri ca să reziste atracţiei tehnologiei, prea extenuați de muncă sau prea săraci ca să scape din cercurile vicioase?

Tehnologiile noastre digitale nu sînt neutre din punct de vedere politic. Tînărul care nu poate sau nu vrea să fie singur, să stea la discuții cu familia, să iasă în oraș cu prietenii, să asiste la o prelegere sau să își facă slujba fără să-şi monitorizeze permanent smartphone-ul este o emblemă a aderenței de lipitoare a economiei noastre politice la propriile noastre corpuri. Tehnologia digitală este un capitalism în hyperdrive, care-şi injectează logica consumului şi reclamei, a monetizării şi eficienţei, în fiecare minut în care sîntem treji. Este tentant să corelăm ascensiunea „democraţiei digitale“ cu creşterea bruscă a cotelor de inegalitate a veniturilor, să vedem în asta mai mult decît un paradox.

Dar poate că erodarea valorilor umane este un preţ pe care majoritatea oamenilor sînt dispuşi să-l plătească pentru confortul „gratuit“ oferit de Google, pentru plăcerile Facebook-ului şi pentru compania demnă de încredere a iPhone-urilor. Apelul lansat de Reclaiming Conversation constă în evocarea unor vremuri – nu foarte îndepărtate – cînd conversaţia, intimitatea şi dezbaterea nuanţată nu erau nişte articole de lux dintr-un butic.

(fragment din volumul Sfîrşitul sfîrşitului lumii, traducere de Daniela Rogobete, Editura Polirom, 2019)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Rezultatul protestelor împotriva turiștilor: stațiunile spaniole se golesc
Spaniolii furioși din cauza turismului în masă au primit exact ceea ce au cerut, deoarece Magaluf , unul dintre cele mai importante locuri de vacanță din Mallorca, este pe jumătate gol. De fapt, arată ca un oraş fantomă.
image
Alimentele pe care experții în siguranță alimentară nu le-ar mânca niciodată de la bufetul de mic dejun al unui hotel
Cu toţii suntem de acord că, în vacanţă, unul dintre avantajele de a sta la un hotel este bufetul de mic dejun inclus în pachetul achiziţionat. În acelaşi timp, ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem în cameră din cauza vreunei boli digestive.
image
Caravană electorală, atacată cu bâtele într-o comună din județul Buzău VIDEO
Lupta politică se duce și cu ciomagul, pe alocuri. O demonstrează filmarea realizată de membrii unei caravane electorale din comuna buzoiană Calvini, în care se vede cum sunt alergați și amenințați cu bâtele de un grup de săteni.

HIstoria.ro

image
Efectele surprinzătoare ale prezenței ofițerilor ruși în Bucureștiul anului 1877
În cadrul Războiului ruso-turc din 1877, după declararea de Război Imperiului Otoman, trupele ruse intră în România, în drum spre Turcia. Ca urmarea a acestui fapt, Bucureștii lui 1877 sînt luați cu asalt de ofiţerii ruși, gata să-și cheltuiască banii nebunește.
image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.