Contează <i>cine</i> cere şi <i>cum</i> cere
Cred că orice activitate în materie de responsabilitate socială trebuie să fie transparentă, astfel încît să se ştie care este motivaţia noastră. Aşa încît eu am grijă întotdeauna să comunic despre ceea ce facem. Sînt lucruri faţă de care o companie ca Microsoft se simte responsabilă: vrem, de pildă, ca programele produse de noi să fie folosite pentru bine, nu pentru rău, aşa încît ne implicăm în educarea oamenilor, îi învăţăm să folosească tehnologia, îi învăţăm pe copii cum să se ferească de pericolele online. Organizăm şi un alt tip de acţiuni: cele aspiraţionale. Fiecare filială Microsoft le face creativ şi încearcă să le localizeze. Cînd vorbim despre educaţie, trebuie să ne întrebăm dacă ea este doar rolul şcolii. Familia şi comunitatea nu trebuie să contribuie şi ele la procesul educativ? Eu nu pot, ca reprezentant al Microsoft, să le cer şcolilor să urmeze un anumit curriculum la clasă. Dar putem să organizăm nişte centre de acces la tehnologia informaţiilor pentru comunităţile locale - am făcut acest lucru împreună cu Primăriile şi ong-urile din cîteva localităţi. În legătură cu mecenatul, s-a spus că nu poţi fi mecena dacă nu eşti cunoscător. Mi se pare însă că un om nu poate fi cunoscător în toate domeniile culturii. Contează însă cine cere şi cum cere. Sînt convinsă că orice om care are un proiect şi crede în el merită sprijinit - de altfel, aceasta este viziunea Microsoft, că toţi oamenii au potenţial. Dar eu nu am criterii pentru a decide că o expoziţie e interesantă ori că o restaurare de documente vechi e importantă. Numai specialiştii au astfel de criterii. Pe de altă parte, cred că organizaţiile non-guvernamentale sînt cele care trebuie să-şi asume rolul de moderator între cei care finanţează proiectele şi comunităţile cărora aceste proiecte le sînt destinate.
