Contactul justiţiei ruseşti cu "oligarhii"

Publicat în Dilema Veche nr. 332 din 24-30 iunie 2010
Contactul justiţiei ruseşti cu "oligarhii" jpeg

- interviu cu Denis CENUŞĂ -

Care este relaţia dintre politică şi justiţie în Rusia? 

Reformarea justiţiei este un obiectiv asumat de preşedintele rus, Dmitri Medvedev, îndată după alegerile prezidenţiale de la 2 martie 2008. Funcţionalitatea şi aplicabilitatea necondiţionată a literei legii este unul dintre laitmotivele principale ale demersurilor făcute pînă acum de Medvedev, atît pe plan intern, cît şi extern. Pe 20 iunie, preşedintele rus a subliniat importanţa dezvoltării unui sistem juridic eficient, deschis şi independent faţă de alte puteri în stat, după ce pe 21 mai, la iniţiativa sa, au fost puse bazele Comisiei pentru combaterea corupţiei, pe lîngă preşedinţia rusă. Acţiunile date nu sînt nici pe departe direcţionate către eradicarea corupţiei în interiorul eşaloanelor de vîrf ale statului, ci sînt elaborate pentru funcţionarii publici de ranguri inferioare. Declaraţia făcută de Medvedev privind necesitatea separării justiţiei de alte puteri descrie situaţia de ingerinţă păstrată din perioada preşedinţiei lui Putin. În acel timp, prin intermediul justiţiei obediente, au fost „puse la zid“ acele cercuri de antreprenori care se opuneau puterii centrale. Hodorkovski şi partenerul lui de afaceri, Platon Lebedev, sînt principalele victime ale politicilor de „segregare“ şi „răfuială“ politică aplicate de regimul lui Putin. 

În condiţiile de criză, dar şi din nevoia de investiţii străine, Medvedev pune şi mai mult accentul pe schimbarea reputaţiei Rusiei şi apropierea ei de condiţiile din Occident, la capitolul stat de drept, justiţie şi combaterea corupţiei. Cele trei obiective sînt cuprinse cu precădere în „Parteneriatul pentru Modernizare“, semnat la summit-ul UE-Rusia, desfăşurat la începutul lunii iunie. Cu intenţia de a spori atractivitatea economiei ruseşti pentru investiţii occidentale, Medvedev încearcă să introducă garanţii legale pentru antreprenorii ruşi implicaţi în procese pe motive economice. Modificările în codul de procedură penală din Rusia rămîn în continuare confuze, condiţionate şi selectiv aplicabile. Or, în mod intenţionat, Hodorkovski şi Lebedev sînt excluşi din lista potenţialilor beneficiari ai amendamentelor lui Medvedev, fiind trataţi drept „comercianţi“, deşi ambii au făcut parte din categoria antreprenorilor. În continuare, judecata asupra celor două personaje are loc în circumstanţe neconforme prescripţiilor lui Medvedev, caracteristice acuzaţilor de crime extrem de grave. Potrivit redactării propuse de liderul rus, persoanele acuzate de infracţiuni de ordin economic se pot afla în detenţie doar atunci cînd nu sînt identificate numele bănuiţilor, sau aceştia încearcă să se eschiveze de la procesul de urmărire penală, sau încalcă condiţiile de arest preventiv etc. Ignorînd noul specific al legislaţiei, diferitele componente ale justiţiei ruse rămîn implacabile, exercitînd un abuz şi deservind interesele sus-puşilor care nu pot renunţa la propaganda despre lupta cu „oligarhia“ rusească.

Hodorkovski spune în corespondenţa sa că n-a făcut nimic ilegal, ci pur şi simplu a exploatat „spaţiile albe“ din sistemul legislativ, aşa cum au făcut şi alţi „oligarhi“. Este plauzibilă o asemenea explicaţie? 

Argumentele lui Hodorkovski rezultă din faptul că autorităţile încearcă să aplice retroactiv normele legale privind evaziunea fiscală, adoptate după 2001. Această explicaţie figurează în cazul „Yukos vs Federaţia Rusă“, examinat din anul 2004 de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Or, Hodorkovski şi Lebedev au subliniat că autorităţile ruse apelează la mecanismele „justiţiei selective“. Reprezentanţii fostei companii petroliere a lui Hodorkovski atacă statul rus pentru încălcarea a trei articole ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului: art. 6 privind dreptul la proces de judecată echitabil; art. 1 cu privire la obligativitatea respectării drepturilor omului şi art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv. Faptul că s-a ajuns la Curtea de la Strasbourg dovedeşte contextul juridic lacunar în care au fost judecaţi şefii companiei petroliere. Amintim că, în 2007, la CEDO, în cazul împotriva Rusiei, Platon Lebedev a cîştigat. În continuare, cei doi se judecă în instanţa europeană de judecată, care evită să se pronunţe tranşant în cazul Moscovei. Deşi le-a mai rămas aproximativ un an de ispăşire a perioadei de detenţie de opt ani, cei doi antreprenori sînt incluşi într-un nou proces pentru faptul că ar fi sustras volume imense de ţiţei în valoare de 890 de miliarde ruble ruseşti. Sînt voci potrivit cărora autorităţile „fabrică“ noi dosare împotriva celor doi deţinuţi pentru a-i ţine cît mai mult timp după gratii, dorind astfel să elimine subiectul de pe agenda publică şi să găsească o soluţie definitivă pentru cei doi oligarhi. Stoparea acţiunilor de judecată poate conduce la potenţiala întărire a opoziţiei politice, în prezent ciopîrţite şi prigonite de autorităţile ruse. În opinia lui Tom Lanthos, avocatul lui Mihail Hodorkovski, clientul său „este primul om de afaceri din Rusia care a creat o companie transparentă, conform standardelor internaţionale“, dar a fost înlăturat de Putin pentru că reprezenta un rival puternic. Într-adevăr, întemniţarea sa a fost decisă după ce omul de afaceri a început deschis să finanţeze postul de televiziune rusesc NTV la începutul anilor 2000 şi să se pregătească de lansarea în politică. 

Şi în cazul lui Hodorkovski şi în alte arestări ale unor persoane cunoscute (oameni de afaceri, jurnalişti etc.) s-au semnalat încălcări ale drepturilor omului. Mulţi lideri de opinie şi comentatori occidentali deplîng lipsa de reacţie a guvernelor occidentale (faţă de perioada Războiului Rece, cînd Occidentul era foarte activ pe acest plan). Cum se explică acest fenomen? Doar prin „robinetul de gaze“ aflat la îndemîna lui Putin şi Medvedev? 

În luna iulie 2009, preşedintele american, la întrevederea cu omologul său rus, a ridicat problema „inexplicabilei“ detenţii a lui Hodorkovski. Totodată, începînd cu anul 2004, cazurile celor doi directori ai Yukos sînt analizate de judecătorii de la CEDO. Interminabilele procese au atras atenţia întregii comunităţi internaţionale. Iar în condiţiile diverselor mărturii pe care urmează să le rostească în faţa instanţei ruse partenerii externi ai fostei companii petroliere Yukos, discuţiile pe marginea lor vor internaţionaliza şi mai mult aceste cazuri. Lipsa de acţiuni concrete şi puternice din partea occidentalilor se datorează apropierii fragile de Rusia realizată de SUA şi UE, după situaţia tensionată din Georgia şi în contextul intensificării cooperării internaţionale şi bilaterale (problematica armelor nucleare, Iranul, Coreea de Nord, Orientul Apropiat etc.). Nici măcar europenii, în baza pîrghiilor aflate la dispoziţia Consiliului Europei (CEDO) nu reuşesc să influenţeze deciziile de la Moscova în privinţa dosarului Yukos. În primul rînd, cazul lui Hodorkovski este unul intern şi extrem de politizat, ceea ce contravine principiului de neimixtiune a statelor membre ale UE în afacerile interne ale statelor terţe. Mai mult, Rusia s-a oferit să contribuie la reformarea CEDO, pînă acum blocată din cauza Moscovei. Totodată, indiferent de faptul că sînt înregistrate regrese în domeniul drepturilor şi libertăţilor omului, Uniunea Europeană continuă să avanseze în relaţiile cu Rusia, oferind asistenţă necondiţionată părţii ruse în realizarea unor proiecte economice strategice.

Ce fel de regim politic are acum Rusia? Cum poate fi definit şi caracterizat? 

Reacţia împotriva mediului de afaceri incomod începută sub conducerea lui Putin este esenţială pentru menţinerea „democraţiei suverane“, care se bazează inclusiv pe eliminarea actorilor economici incontrolabili, cu declararea lor drept inamici interni ai poporului. În practică, statul rus foloseşte şantajul şi presiunile politice asupra mediului de afaceri autohton pentru implementarea diverselor proiecte economice şi sociale, în situaţia insuficienţei de resurse sau de capacităţi administrative personale. 

Sondajele arată că mulţi cetăţeni ai Rusiei nu cred că democraţia le aduce avantaje şi nici nu înţeleg necesitatea unei justiţii independente. Există cu adevărat o opinie publică în Rusia? 

Opinia publică din Rusia este dedublată. Pe de o parte, aceasta nu este satisfăcută de calitatea actului de guvernare, dar nu face nimic pentru a o schimba. Problema constă în gîndirea paternalistă, înrădăcinată preponderent în perioada sovietică, perpetuată de stagnarea democraţiei din ultimii zece ani, ceea ce asigură un nivel de autoritate necesar pentru supravieţuirea regimurilor „pseudo-democratice“ din Rusia. Prin aceasta se explică şi „nihilismul juridic“ alarmant resimţit în societatea rusească, care împiedică maturizarea relaţiilor dintre guvernaţi şi conducători. Lipsa de atitudine faţă de cazul lui Hodorkovski din partea opiniei publice largi demonstrează nivelul scăzut de cunoaştere a drepturilor individuale la nivel comunitar, ceea ce anulează sau diminuează rostul intervenţiilor civice ale cetăţenilor. Fără o democratizare autentică nu este posibilă schimbarea profilului comunităţii ruseşti, din obiect într-un subiect plenipotenţiar al interacţiunilor socio-politice. Ca urmare, în locul unei opinii publice conştiente şi reactive, putem observa o manifestare comunitară credulă şi tardivă, manipulată după bunul plac al guvernanţilor ruşi.

Denis CENUȘĂ este politolog, redactor-șef/coordonator al portalului www.europa.md, lansat la 5 iunie 2006 în cadrul programului Inițiative europene al Fundației Soros-Moldova. Detalii pe blogul său.

a consemnat Mircea VASILESCU

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.