Consumul exclusivist

Consumul poate fi un indice al apartenenţei sociale, se ştie. Consumul produselor catalogate drept "de lux" este simptomatic pentru categoria socială a oamenilor cu venituri peste medie, pentru "clasa superioară". Atît parfumurile, de un anumit nivel, cît şi ceasurile de marcă se încadrează în categoria sus-amintită. De aceea, am stat de vorbă cu doi întreprinzători români ce se ocupă de comercializarea acestor două tipuri de produse, despre marfa lor: dacă are căutare pe piaţa naţională, dacă cei care le achiziţionează fac parte, în opinia lor, din "clasa superioară" şi dacă ei înşişi se consideră circumscrişi aceluiaşi segment al societăţii. Madeleine FLORESCU Mirosuri exclusive Am 33 de ani; la 14 ani am plecat împreună cu părinţii şi ne-am stabilit în SUA. Nu a fost după mine, dar consider că e foarte bine ce mi s-a întîmplat. Acolo am locuit 14 ani, dintre care 13 i-am petrecut în industria cosmetică şi a parfumeriei de lux. Mi-am luat job-uri, chiar din liceu, în acest domeniu. Departamentele de cosmetice îmi aminteau cel mai mult de Europa, pentru că doamnele erau frumoase, aranjate, nu precum americancele în general... Am intrat apoi la New York University International Business, dar mi s-a părut mult prea tehnic şi nespecializat; după un timp m-am mutat la Fashion Institute of Technology. M-am şcolit mai mult pe partea de cifre. Să recunoaştem că în spatele modei şi al parfumeriei se află o mare afacere. În paralel, mi-am continuat munca în domeniu. Pînă cînd o companie japoneză de produse de lux a avut nevoie de un business manager; nimeni nu voia să se ducă pentru că lansau o cutie cu cremă foarte mică şi foarte scumpă - acum e ceva obişnuit... Am stat mulţi ani la ei, aproape că m-am identificat cu modul lor de lucru, nu m-aş mai fi adaptat la o companie americană. Aveam şi oarece nemulţumiri în ceea ce priveşte programul, vacanţele prea scurte, faţă de Europa, iar, pe de altă parte, vizitele mele în România erau încurajatoare, mi se părea că aici lucrurile se schimbau în bine... Aşa că mi-am dat doi ani să stau în România, să văd dacă pot face ceva. Produsele. Zis şi făcut. Am venit şi am început ca fiecare antreprenor pe aici: mi-am făcut o firmă, mi-am găsit o nişă, am debutat cu consultanţă pe PR, marketing... După cîtva timp, mi-am dat seama cam pe unde aş putea să operez eu, cu ce ştiu. Îmi lipseau parfumurile cu care eram obişnuită acolo-mărci cu tradiţie. Aşa că m-am gîndit să le aduc în Rom