Consumul care ne consumă
Dintr-o economie centralizată, în care totul părea controlat, deşi nu era, în care nici măcar puţinele produse care se găseau nu erau sigure şi puteau dăuna cumpărătorilor, fără să se afle ceva, românii au fost aruncaţi într-o altă extremă. O piaţă sălbatică, nestăpînită, în care adesea au pătruns lucruri de proastă calitate sau pur şi simplu periculoase. Varietatea bunurilor de consum a depăşit puterea de informare a omului obişnuit, intrat într-un fel de junglă, fără nici un fel de ghid. O situaţie care s-a îmbunătăţit, dar foarte încet. Astăzi, se poate spune că pe lîngă diversitate, majoritatea produselor sînt mult mai sigure şi de calitate mult mai bună decît înainte (în ciuda nostalgiilor unora). Există însă o mare sensibilitate: deşi mai pregătită în faţa etichetelor sau a contractelor de cumpărare propriu-zise, opinia publică e vulnerabilă şi intră uşor în panică în faţa campaniilor şi manipulărilor comerciale. Un neajuns... de tip mai occidental, ce-i drept. Politici şi dioxină N-au trecut mai mult de cîteva săptămîni de cînd spaima colectivă luase numele de Danone. În cunoscutul iaurt franţuzesc ar fi fost, cică, o substanţă extrem de periculoasă, şi anume, dioxina. Asociată de presă în mod cît se poate de sugestiv cu figura preşedintelui Ucrainei, Victor Iuşcenko, pe care se pot observa urmele unei otrăviri cu această substanţă. După ce a retras mai multe loturi din acest produs, Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a anunţat că în urma analizelor s-a constatat că valoarea dioxinei din iaurturi se încadrează în limitele normale (0,22 picograme la gramul de grăsime, faţă de 3 picograme care este limita maxim admisă). Reprezentanţii firmei au spus că asemenea suspiciuni sînt frecvente şi că n-au informat publicul atunci cînd le-au avut, pentru că analizele făcute în laboratoarele proprii au arătat că alarma era falsă. Suspectă de prea multă dioxină era aşa-numita gumă guar, folosită ca aditiv. În plin scandal, patronatele autohtone din industria laptelui, concurente cu Danone, au ţinut să spună că fabricile româneşti nu utilizează guma guar la fabricarea iaurturilor (cei de la Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor atrag atenţia în acelaşi timp că guma guar se găseşte în multe alte produse alimentare). Cei de la Danone au spus la rîndul lor că suspiciunea, răspîndită public, i-a costat o scădere a vînzărilor cu zece procente. Păcatele chinezilor Tot recent, a izbucnit un mare scandal legat de jucăriile chinezeşti, după ce compania americană Mattel a retras de pe piaţă peste 800 de mii de jucării, între care şi păpuşile Barbie, pentru că vopseaua lor ar fi conţinut plumb peste limita admisă. Imediat, comisarul european responsabil cu protecţia consumatorului, Meglena Kuneva, a anunţat verificarea siguranţei jucăriilor în toată Uniunea Europeană. S-a verificat şi în România, dar nu s-au găsit jucării din loturile potenţial periculoase. La control au fost însă luate şi hainele fabricate în China pentru că a venit informaţia că au fost descoperite textile chinezeşti (din lînă şi bumbac) cu conţinut ridicat de formaldehidă... în Noua Zeelandă. Formaldehida e o substanţă care poate provoca iritarea ochilor, nasului, gîtului sau pielii. Despre standardele de calitate ale produselor chinezeşti se discută pe plan mondial, în special după recentele avertizări venite din partea Statelor Unite. (Tema a fost tratată chiar la nivelul cel mai înalt, la Sydney, între preşedinţii George W. Bush şi Hu Jintao.) În ultimele cîteva decenii, autorităţile române n-au mai făcut controale orientate exclusiv asupra produselor chinezeşti, deşi piaţa românească a fost mereu plină de ele. Alarme false Dar, dacă reverberaţiile politicii americane se simt în această chestiune pînă la Bucureşti, moda americană a culturilor de plante modificate genetic provoacă reacţii de respingere. În această chestiune, România urmează politica Uniunii Europene, care descurajează cultivarea unor asemenea soiuri. La o recentă reclamaţie din partea organizaţiei ecologiste Greenpeace, potrivit căreia în Insula Mare a Brăilei ar fi existat culturi de porumb şi soia modificate genetic, care puteau "ajunge în farfuriile românilor", autorităţile au sărit, cu mic cu mare, să verifice. N-au găsit decît mici suprafeţe pe care era într-adevăr porumb modificat genetic, dar experimental şi cu autorizaţii perfect legale. Nici urmă, în schimb, de soia modificată genetic, pentru care activiştii Greenpeace spuneau că au chiar un sediu GPS, unde poate fi găsită. Organizaţia duce o campanie sonoră împotriva organismelor modificate genetic, despre care spune că există în mod sigur pe undeva prin România, cultivate ilegal, dar pînă acum n-a reuşit să le depisteze. După cum nu s-a reuşit nici dovedirea ştiinţifică, fără tăgadă, a nocivităţii pentru om a acestor culturi (ceea ce nu înseamnă neapărat că sînt bune). A fost sau n-a fost - ori despre fluturarea gripei aviare - E încă proaspătă în mintea tuturor agitaţia de anul trecut, cînd mai bine de o sută de localităţi au fost în carantină. Jandarmii i-au închis pe oameni în propriile sate şi chiar oraşe, pînă cînd Comisia Europeană a atras atenţia că ar trebui oprită mai degrabă circulaţia păsărilor, decît cea a oamenilor. Numărul păsărilor sacrificate s-a ridicat la sute de mii, iar pagubele directe, la zeci de milioane de euro. Nu toată lumea a pierdut. Vreo 12 milioane de euro au intrat în conturile unei firme de dezinfectare din Iaşi, selectată fără licitaţie, în urgenţa împrejurărilor. Lumea n-a uitat nici cum erau stropite roţile maşinilor de către indivizi cu halate şi măşti albe, nici că atunci cînd alerta se încheiase deja de mult, la frontiere, o firmă privată percepea încă bani pentru dezinfectare. Unii specialişti au explicat ulterior şi că virusul gripei aviare nu rezistă pe roţile maşinilor, fie ele dezinfectate sau nu. Reprezentantul local al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Victor Olşavszky, a declarat că evoluţia bolii în România a fost fără precedent în lume: "Modul în care s-a extins, brusc şi rapid, pe o arie geografică destul de întinsă (...), în celelalte ţări unde am văzut acest fenomen al epidemiei de gripă aviară, nu s-a mai produs". Exporturile au fost oprite o vreme, iar lumea n-a mai cumpărat carne de pasăre, cu sentimentul că uneori calamităţile determină sacrificii. Mai zilele trecute însă, ministrul Agriculturii, Decebal Traian Remeş, a declarat: "În Ministerul Agriculturii nu avem o dovadă medicală, un buletin de analiză care să certifice fără tăgadă existenţa gripei aviare. Neavînd acest document, nu pot să trec şi să-i despăgubesc pe cei care au suferit pagube ca urmare a acţiunilor unor autorităţi lacome să facă, pe apă chioară, bani frumoşi". În replică, fostul ministru Gheorghe Flutur a continuat să susţină că a existat gripă aviară şi că nu ne putem juca cu buletinele de analize internaţionale. El a spus că Remeş dă dovadă de rea-credinţă. "Ceea ce spune este o ipocrizie. Are doar scopul de a da în mine." Vitamina C sau apa chioară? De curînd s-a descoperit (de către nişte cercetători britanici) că vitamina C nu ar avea aproape nici un fel de efect preventiv sau terapeutic împotriva răcelilor (exceptîndu-i pe sportivi şi soldaţi?!). Prezentarea studiului, care ar fi fost făcut pe parcursul mai multor decenii, aproape că nu mai lasă loc îndoielilor. Unele întrebări nu pot fi însă oprite. De ce atîtea generaţii au înghiţit zeci sau sute de milioane de pastile de vitamina C, sperînd că scapă de răceală sau gripă? Ce se întîmplă dacă apare un alt studiu care va repune în drepturi biata pastilă? Cîte alte medicamente înghiţim acum degeaba, doar pentru că nu li s-a dovedit încă ineficienţa? Ştim că aspirina a trecut şi ea prin diverse stadii de graţie şi dizgraţie. Ştim că piramidonul a fost interzis după o îndelungată folosinţă publică. Şi cu cît ştim mai multe, cu atît ne dăm seama că nu ştim nimic. Multe spaime existente în conştiinţa colectivă nu au primit încă o confirmare oficială sau ştiinţifică. Una este pur şi simplu apa de la robinet. Pe măsură ce ţara se dezvoltă, creşte şi numărul celor care nu mai beau decît apă îmbuteliată. Cei mai mulţi cred că apa de la reţea face rău. În cazuri izolate chiar aşa şi este. Nu există însă dovada că, în general, apa de la robinet n-ar fi potabilă. Şi ar fi o adevărată grozăvie dacă într-adevăr n-ar fi bună de băut. Cînd vine lupul? De gripă aviară n-a murit pînă acum nimeni în Europa. Se pare însă că ar fi murit de encefalopatie spongiformă, adică de boala vacii nebune, maladia care a provocat o mare agitaţie, rămasă, în deceniul trecut, într-o confuză uitare. Dar de pliculeţele cu antrax vă mai amintiţi? Se spunea că teroriştii ar încerca să provoace în Occident o epidemie de antrax, în condiţiile în care existau boli mult mai adecvate unei asemenea intenţii. Orice praf alb era suspect. Românii nu s-au prea speriat atunci pentru că, la noi, antraxul apare periodic pe cale naturală şi se ştie că pericolul e limitat. Serviciile de securitate din Occident au fost însă într-o mare alertă, sau cel puţin aşa au părut a fi. De bună seamă, există o mulţime de pericole reale care ne pîndesc în calitatea noastră inevitabilă de consumatori. De unele n-avem habar, de altele am auzit, dar nu ne e clar în ce măsură sînt adevărate. Să ignorăm asemenea alarme, riscînd să ne îmbolnăvim, sau să le luăm în seamă pe toate, riscînd să înnebunim? Cum putem discerne şi pe cine să credem dintre cei care strigă că vine lupul? ( A. M. )
