Consum şi snobism

Vlad CĂTUNĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 414 din 19 - 25 ianuarie 2012
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Fenomenul snobism este favorizat de dinamica societăţii. Cultura mobilităţii sociale, spre deosebire de societăţile bazate pe ierarhie, permite individului să îşi schimbe în permanenţă locul. Cadrul consumerismului facilitează la rîndu-i snobismul, căci obiectele şi serviciile reprezintă, printre altele, semnele status-ului. Cu ele poţi să faci slalomuri prin societate, cu ele poţi să te distingi, să te diferenţiezi. La fel cum, cu ajutorul obiectelor, îţi creezi o identitate, te afiliezi unor grupuri.

Daca afilierea e făcută fără fond, vorbim din nou de snobism, de o nepotrivire în context şi în relaţionare cu ceilalţi. Snobul autentic se găseşte într-un proces continuu de afişare, etalîndu-şi bunurile, preocupările rafinat artistice şi sistemul de relaţionare. Adoptă o ţinuta superioară, dar fără să înţeleagă neapărat de ce. În termenii lui Bourdieu, am vorbi de etalarea capitalului material, social şi cultural. Nimeni nu scapă de snobism. În societatea consumeristă, fiecare suferă de forme mai uşoare sau permanente de infatuare. Snobul controlează sistemul de diferenţiere şi se afiliază sau impune embargou, asta după ce evaluează contextul în care se găseşte: după maşini, haine, practici, activităţi culturale, sistem de relaţionare etc. 

Snobismul, ca şi clasa socială, este determinat de nivelul resurselor economice, culturale şi sociale. Pentru a avea succes, snobul se îndreaptă spre consum şi spre formele alternative ale acestuia. În continuare am să mă refer la pseudosnobii întîlniţi în tîrgurile de vechituri sau în magazinele second-hand şi despre cei care frecventează happening-uri (expoziţii, vernisaje, seminarii). Pe scurt şi surprinzînd doar o mică parte din cadrul complex al fenomenului. Pe snobul de vechituri îl prinzi în plasă dacă îi vorbeşti de vechime, originalitate, unicitate şi despre asocieri. Obiectul achiziţionat are un rol precis – să aducă prestigiu, să nască discuţii, să sublinieze discursul anticonsumerist. Acest discurs, ca şi în cazul unora dintre consumatorii  de haine second-hand, se formează în jurul antistandardizării, însă e un discurs care poate fi tradus uşor în pretenţia pentru unicitate, de individualizare şi diferenţiere. Nevoia de exprimare prin diferenţiere este atinsă printr-o formă de consum atent urmărită şi analizată de practicant.

Cumpărătorul snob de vechituri nu merge la capătul Bulevardului Timişoara, în tîrgul Valea Cascadelor. Le preferă pe cele de pe Aviatorilor, Kiseleff, pe cele organizate la Muzeul de Istorie Bucureşti. Aici, deşi plăteşte un preţ de cîteva ori mai mare, atmosfera e de burghezie, obiectele sînt de soi, oamenii sînt aleşi. Tîrgurile sezoniere de vechituri reprezintă cadrul perfect de desfăşurare a snobilor. Printre intelectuali, colecţionari, negustori de artă, ţigani, pensionari şi bişniţari.  

Dacă ce e sofisticat şi reflexiv (gramofon, bijuterii, ceasuri, fotografii de colecţie) este pus în valoare de elite, pămîntescul şi firescul întîlnite în tîrg (ochelari, ventuze, chei, aparatul de fotografiat) sînt revendicate de noua generaţie de snobi. Generaţia de hipsteri reuşeşte, printr-o sacoşă de obiecte şi un concept, să transforme  realitatea tîrgului în evenimentul săptămînii. Dincolo de promovarea cunoaşterii,  happening-ul reprezintă un bun prilej de admirare şi imitare fără discernămînt a modei, a practicilor şi obiceiurilor din „sferele  înalte“. Iar imitarea – cum spune Proust – pe termen lung duce la inhibarea originalităţii şi sterilizarea inspiraţiei.

Evenimentele, vernisajele, expoziţiile, seminariile, conferinţele însoţite de o diversitate de status-uri reprezintă cadre unde fenomenul de etalare şi practicare a snobismului atinge cote îngrijorătoare. Dacă îţi strecori urechea în discuţii, dacă eşti atent la vestimentaţie şi accesorii,  dacă observi dinamica întîlnirilor, tragi concluzia că snobismul e parte integrantă a paradigmei în care trăim.

Dar aceasta este doar o pagină observată din nemărginita lume a snobilor. În utopia socialismului, snobismul nu ar exista. Consumerismul, principalul catalizator al snobismului, recomandăm să fie ţinut în frîie iar sloganul postmodernismului – „oricine poate fi cine vrea“ – să fie moderat. Snobismul vorbeşte despre o lume fragmentată, artificială, orientată către imagine.

Vlad Cătună este cercetător în cadrul Asociaţiei „Make a Point“.

Foto: Andrei PUNGOVSCHI

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât de mult ne influențează emoțiile destinul. Psiholog: „Cine le stăpânește, își controlează cu adevărat viața”
Nu punem mare preț pe forța emoțiilor, considerând că, de fapt, gândurile și programele mentale sunt cele care ne controlează destinul. Acest lucru este adevărat doar într-o anumită măsură, pentru că stările pe care le experimentăm zilnic au un rol determinant în viața personală și profesională.
image
Cel mai mare inamic al speciei umane. Are numai 6 mm, dar ucide anual aproape un milion de oameni
Cel mai mare inamic al umanității este de fapt o insectă banală, pe care o întâlnim inclusiv în România. Țânțarul este responsabil de moartea a 830.000 de oameni anual, iar specialiștii consideră că această insectă prin efectele produse a schimbat efectiv istoria umanității.
image
Tânăra care a făcut un scop în viață din a-i ajuta pe alții. Bistro-ul ei social, loc de întâlnire al celor ce vor să ajute
Când dorința de a face bine întâlnește inteligența umană, iese un bistro social. O tânără din Baia Mare a pus bazele unei astfel de afaceri tocmai din dorința de a face bine. Despre inteligența ei ne-a convins în momentul în care a început să vorbească despre această afacere, făcută pentru a ajuta

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.