Confesiunile unui copil Disney

Ana-Maria NICULESCU-MIZIL
Publicat în Dilema Veche nr. 623 din 28 ianuarie - 3 februarie 2016
Confesiunile unui copil Disney jpeg

Nu am îmbrăcat (încă?) rochia Frumoasei Adormite. Nu am încălțat pantoful Cenușăresei. Nici nu am ajutat-o pe Anna din Frozen să nască, deși am descărcat pe tabletă jocul-aplicație Anna Giving Birth. Din motive științifice, se înțelege. Presupun că tot din motive știin­țifice, medicale mai precis, Anna nu are opțiunea de a naște natural, ci prin cezariană. Așa cum observă Daniel Kibblesmith de la BuzzFeed, în joc „îi administrezi unei prințese Disney o injecție hipodermică de pe telefonul tău mobil“. Bisturiul și electrocardiograma sînt alternate cu sfere ­mici, incandescente și baghete cu puteri supranaturale, făcînd din această naștere un melanj eclectic între știință și magie, așa cum doar cezariana unei prințese Disney ar putea fi.

Sursele online relevă că jocul s-ar adresa copiilor, în special fetelor, care au peste zece ani, deși aplicația nu menționează o limită inferioară sau superioară de vîrstă. De aici derivă o întrebare formulată în aceeași măsură de teoreticieni, jurnaliști și părinți, legată nu de aplicația-joc în particular, ci mai degrabă de cultura contemporană a copiilor. Sigur că e vorba despre accepțiunea sociologică a conceptului de „cultură“. Ea se referă la un ansamblu de valori, atitudini, comportamente și practici sociale. Jucăriile precum mult disputata Barbie, jocurile digitale cu monștri și împușcături, animațiile asemenea clasicului Tom și Jerry suscită adesea întrebări legate de influența pe care aceste tipuri de produse media o exercită asupra copiilor-consumatori. Influența este, însă, genul de necunoscută care ridică părul pe șira spinării oricărui sociolog. Măsurarea influenței e dificilă, căci intră în joc mulți factori. Darămite atunci cînd vorbim despre influența pe termen lung în cazul unor copii aflați în perioada socializării primare, adică în așa-numiții „șapte ani de-acasă“. În această etapă de dezvoltare se asimilează noțiunile de bine și rău, adică fundamentul viitoarei conduite morale. În socializarea primară, copilul e centrat pe dimensiunea ideală a realității, pe cum trebuie să fie lucrurile, nu pe cum sînt.

Vor fi fetițele de astăzi, care o asistă virtual pe Anna din Frozen la naștere, gravidele care vor pleda mîine pentru cezariană? Vor fi ele viitoarele asistente medicale și moașe? Vor crede ele că viața e un amestec ciudat de tehnologie și magie? Acestea sînt întrebările, cele la care nu voi răspunde. Voi păstra distanța salutară față de noțiunea de influență, fără a mă îndepărta de ea mai mult decît zice buna-cuviință, pentru că ea este cheia de boltă a discuției de față și a controversei care planează asupra Disney. Cine este omul Walt Disney? Fără îndoială, un geniu. Ce este astăzi Walt Disney? Mickey Mouse? Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici, Pinocchio, Fantasia, Dumbo? Walt Disney World? Imediat. Florida sau Paris? Mai nou, și Shanghai. Toate acestea și mult mai mult. De pildă, Disney Publishing Worldwide se implică activ ca agent educațional, fondînd peste 40 de centre Disney de învățare a limbii engleze pe teritoriul chinez. Centrală pentru viziunea Disney, noțiunea de divertisment familial e extinsă înspre cea de loisir sau de leisure. Disney pune acum la dispoziția publicurilor sale o linie de croaziere, un club de vacanță și servicii de planning al concediului pentru familii. Compania dezvoltă nu mai puțin de cinci domenii de activitate comercială: producție muzicală, cinematografică și scenică; distribuție media; parcuri de distracție și stațiuni; produse de consum și servicii educaționale. De interes pentru noi e doar primul, respectiv filmele artistice de lungmetraj, mai cu seamă cele de animație. Totuși, am considerat ca fiind necesară o succintă trecere în revistă a domeniilor în care Disney își desfășoară activitatea pentru a putea evalua dimensiunile și polivalența a ceea ce am putea numi „fenomenul Disney“.

Disney face de cîțiva ani buni subiectul unor discuții fervente cu privire la reprezentările despre feminitate, despre independență, fericire, dragoste și reușită pe care le ilustrează. Există reflecții jurnalistice critice precum articolul „What’s Wrong with Cinderella?“ publicat în 2006 de Peggy Orenstein în New York Times, care semnalează atitudini și comportamente juvenile, cum ar fi așa-numitul „sindrom al prințesei“ și fac apel la judecata audiențelor mature. O temă recurentă a unor astfel de dezbateri se referă la dezirabilitatea modelului feminin de „prințesă“. Principala acuză este aceea că perpetuează și consolidează stereotipul femeii vulnerabile și naive care are nevoie să fie salvată de condiția sa de către un bărbat ce deține adesea resurse în baza status-ului său înnăscut de prinț. Albă-ca-Zăpada sau prințesa Aurora, „frumoasa din pădurea adormită“, sînt exemplificări ale acestui stereotip. Corporația media Walt Disney nu a formulat nici un răspuns oficial în acest sens, dar producții de dată recentă precum Brave (2012), Frozen (2013) sau Maleficent (2014) indică o schimbare de paradigmă, construind a­șa‑zi­sa „prințesă independentă“, reprezentare a feminității dezbătută în articole Fox News precum „No princes required: Independent Disney princesses not seeking romance“ sau în The Buffalo News, „Daughters inspire independent Disney princess“. Un alt subiect de dezbatere, încă deschis, vizează standardele de frumusețe, formele și mărimile nerealiste pe care le promovează cultura Disney. De pildă, potrivit lui Hope Clover de la Jezebel, se speculează că Lily James, actrița care a jucat-o pe Cenușăreasa, a ținut un regim doar cu lichide pentru a obține o talie atît de îngustă. Scenariul alternativ ar presupune că Disney i-ar fi prelucrat cu ajutorul unor programe digitale de tip Photoshop talia pentru a părea atît de silfidă.

Ultimii ani au conferit vizibilitate dezbaterii în jurul valorilor culturii Disney grație cantității mari de conținuturi online pe subiect, acum disponibile publicului larg. Ele sînt susținute de laboratoare media ca BuzzFeed sau College Humour, ce creează conținut digital „viral“, în sensul că se propagă cu rapiditate în mediile online cu ajutorul utilizatorilor. În plus, blog-uri feministe cum sînt Jezebel sau Feminist Disney oferă citiri alternative ale acelorași povești dintr-un unghi critic. Totuși, dezbaterea în jurul modelelor pe care le construiește și le vehiculează cultura Disney, prin angrenajul său mediatic, e departe de a fi recentă. Teoreticianul Henry Giroux e preocupat din 1995 de cultura copiilor („children’s culture“) ca spațiu al divertismentului, plăcerii și advocacy-ului cu funcție socializatoare, în sensul că generează reprezentări ale status-ului și rolului de copil construite intersecțional prin raportare la dimensiuni precum genul, etnia și poziția socială. Giroux argumentează că Walt Disney îmbină „o ideologie a fascinației și o aură a inocenței“ în narațiuni care „ajută copiii să înțeleagă cine sînt ei, ce presupun societățile și ce înseamnă să construiești o lume a jocului și a fanteziei într-un mediu al adulților“.

Care sînt valorile lumii Disney? Întrebare-capcană. Potrivit site-ului oficial, Walt Disney se definește drept „o companie internațională media și de divertisment familial de top“. Rezultă că familia e axul central al viziunii Disney. Totuși, cele mai multe prințese Disney sînt orfane de cel puțin un părinte, crescînd sub egida unui tutore vitreg și asupritor, de regulă de gen feminin. În cazul excepțional în care cei doi părinți sînt în viață, o serie de evenimente independente de voința protagonistei o plasează în mîna unui grup de femei necunoscute, totuși fermecate, care își asumă o maternitate stîngace pentru că aceasta pare să fie de domeniul umanului, nicidecum al magicului. E, bineînțeles, cazul prințesei Aurora. O linie directoare a viziunii Disney asupra lumii se referă la faptul că aparențele sînt înșelătoare, iar frumusețea autentică sălășluiește înlăuntru. O susțin vădit animații clasice ca Frumoasa și Bestia sau Cocoșatul de la Notre-Dame. În ciuda înfățișării monstruoase, atît Bestia, cît și Quasimodo sînt iubiți pentru atributele lor interioare. Frumoasa și Bestia debutează cu scena zînei ce i se arată prințului ca o bătrînă, iar faptul că aspectul ei exterior îi repugnă atrage asupra prințului pedeapsa de a lua înfățișarea unei bestii. Principiul care stă la baza acestui raționament este că, mai devreme sau mai tîrziu, adevărata natură iese la lumină. Tot acesta e motivul pentru care toate prințesele Disney întruchipează idealuri estetice. Dar nu implică această stereotipie și reversul ei? Logica A presupune că există o corespondență între atributele fizice și cele morale; prin urmare, prințul „răsfățat, egoist și fără inimă“ e transformat în bestie. Logica non-A afirmă că aparențele sînt înșelătoare, așadar lipsa unei corespondențe între aspectul fizic și cel moral. Totuși, un personaj precum Ariel, mica sirenă, e consumat de ceea ce percepe a fi o limitare fizică. Ea e dispusă la sacrificii majore precum pierderea unui element identitar, vocea sa, pentru a înlătura bariera din calea iubirii: coada de pește. E adevărat că prințul nu o mai recunoaște în absența amprentei auditive, lucru ce ar putea sugera că afinitatea e una interioară, nu trupească. Aceste exemple surprind un principiu esențial în construcția unor produse ale popular culture în genere și a culturii Disney în particular: caracterul ambivalent, chiar contradictoriu. Această contradicție structurală face posibilă lectura alternativă în sensul unei decodări individualizate a semnificațiilor și valorilor unui univers ca Disney. Libertatea și responsabilitatea unei alegeri revin fiecăruia. Inclusiv companiei Walt Disney.

Eu sînt copilul Disney. Am crescut în anii ’90. Am plîns cu Bambi. Am cîntat cu Sebastian: Under the sea / Under the sea / Darling it’s better / Under the sea. Am dansat cu Baloo. The simple bare necessities of life, nu-i așa? Am fost convinsă, dar nu îndeajuns de convingătoare, la vreo trei ani, cînd m-am suit în picioare pe pat și am cîntat din toți rărunchii „Someday My Prince Will Come“ în speranța de a-i vrăji pe ai mei departe de gîndul de a mă culca la prînz. Am fost dezamăgită? Da. De ai mei. Mai tîrziu, și de prinț.

Ana-Maria Niculescu-Mizil este so­cio­log și studiază în prezent produsele culturale Walt Disney în calitate de doctorandă în Științele Comunicării la Universitatea București.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

cutremur seismograf depositphotos1 jpg
Cutremur cu magnitudinea 4.1. Unde s-a resimțit seismul
Un cutremur cu magnitudinea 4.1 a avut loc, duminicǎ dimineața, la ora 7.16, în zona seismicǎ Vrancea.
toamna vreme FOTO adevarul
Prognoza meteo 24 noiembrie. Vremea devine predominant frumoasă. Unde vor mai fi ninsori
Meteorologii anunță pentru duminică, 24 noiembrie, o vreme frumoasă. Temperaturile vor fi moderate pe timpul zilei, doar dimineața și în timpul nopții acestea vor fi scăzute.
vot generic mana buletin in urna alegeri prezidentiale 2020 (3) JPG
LIVE TEXT Alegeri prezidențiale, prezența la vot. Câți români au votat de la deschiderea urnelor
Prezența la vot alegeri prezidențiale 2024, primul tur. Peste 18 milioane de români sunt așteptați la urne, duminică 24 decembrie. Alegătorii vor avea de ales între 14 candidați înscriși în cursa electorală. Alegerile prezidențiale au început în diaspora, de vineri 22 decembrie.
cutremur seismograf depositphotos1 jpg
Cutremur puternic în România în ziua alegerilor prezidențiale
În ziua de 24 noiembrie, la câteva minute d ela deschiderea urnelor în România s-a produs un cutremur semnificativ. Seismul a avut loc în zona seismică Vrancea-Buzău, la ora 7.16 minute.
radu dragusin tottenham getty webp
Ange Postecoglou, cucerit total de Radu Drăgușin, după ce a dat de pământ cu Manchester City
Tottenham a dat lovitura pe ”El Ittihad”, învingând cu 4-0.
zone erogene jpg
Acestea sunt zonele erogene mai puţin ştiute ale femeii!
Excitaţia sexuală este la cote maxime atunci când sunt atinse anumite puncte. În afara celor ştiute, există şi altele, care este bine să fie cunoscute.
catalin crisan gabriel cotabita jpg
Care a fost ultima dorință a lui Gabriel Cotabiță. Cătălin Crișan: „În primăvară voiam să facem un...”
Moartea lui Gabriel Cotabiță a zguduit lumea aristică din România. De la cei mai cunoscuți artiști, prezentatori TV până la celebri actori din țară, mesajele din partea colegilor săi de breaslă au curs fără oprire. Cătălin Crișan, unul dintre cei mai buni prieteni ai solistului, a dezvăluit ce planu
O lună de la intrarea în Schengen   Politia de fronntiera jpg
Chiar şi după aderare, doar cu un picior în Schengen. Controalele vor continua la graniţele terestre ale României încă şase luni
Potrivit acordului semnat la Budapesta de miniştrii de Interne ai României, Bulgariei, Austriei şi Ungariei, chiar şi după aderare, controalele la graniţele terestre ale Românei şi Bulgariei vor fi menţinute pentru încă minimum şase luni, în timp ce în Grecia vor dispărea.
sanctiuni=campanie electorala botasani jpg
Județul în care s-au dat amenzi de 7.500 de lei pentru continuarea campaniei electorale, cu o zi înaintea alegerilor prezidențiale
Polițiștii cercetează alte cinci cazuri pentru continuarea propagandei electorale pe rețelele de socializare.