Conferințele în vremea COVID-ului
În vremuri de molimă, orașele apun, porțile se închid, oamenii se izolează. Rămîne, însă, mereu o speranță că totul va reveni la normal. Frica te face să închizi, dar speranța de azi te va face să redeschizi mîine – acesta este ciclul natural al oricărei spaime și al oricărei nădejdi. Niciodată nu ne va părăsi convingerea că spiritul omenesc învinge împrejurările vitrege. Sigur că anul trecut, plănuind Conferințele Dilema veche de anul acesta, nu-mi puteam imagina în ce context vor avea loc. Conferințele, una în primăvară la Arad și a doua în toamnă la Cluj, erau pregătite pentru o lume normală: cu conferențiari pe scenă și public în sală, cu întrebări și comentarii față către față, cu lansări de carte și sesiuni de autografe, cu concert de muzică clasică la final. Nimic din toate acestea nu a mai fost posibil. Conferințele de la Arad au fost cu totul anulate – erau planificate pentru luna martie. Nu mai aveam mari speranțe nici cu Conferințele de la Cluj, programate pentru octombrie. Le-am vrut în octombrie gîndindu-ne că e important să se desfășoare într-un moment plin al vieții universitare a marelui oraș transilvan, cu toți profesorii și studenții în oraș. Cînd am înțeles că școlile vor începe cu program incert, că se închid și se redeschid în diverse variante de la o săptămînă la alta, am crezut că nici cele de la Cluj nu vor mai avea loc. Totuși, finanțatorii și susținătorii Conferințelor de la Cluj ne-au spus că vor să mergem înainte. Cu toate precauțiile luate, să nu lăsăm perfidul SARS-CoV-2 să ne anuleze cu totul. Imediat am acceptat. În fond, Conferințele Dilema veche pot deveni și un mod de a ține vie speranța redeschiderii lumii acum închise. Cu acest gînd, împreună cu arădenii de la Grupul pentru Management și Mediere Culturală, am reconstruit evenimentul.
Tema: „Buna tradiție și prostul obicei. Despre ce vorbim cînd nu ne mai înțelegem”. Totul online. Astfel, conferințele au devenit mai degrabă dezbateri, căci mediul online obligă la mai multă interactivitate. Invitați au fost H.-R. Patapievici, Andrei Cornea, Daniel David, Ruxandra Cesereanu, Alexander Baumgarten, Dana Jalobeanu, Adrian Papahagi. Am improvizat un mic studio în Aula Magna a Universității „Babeș-Bolyai“. Din redacție, eu și Marius Chivu am mers la Cluj. Am decis ca invitații clujeni să vină, cîte unul, în acest studio și, cu distanțarea de rigoare, să discutăm în fața camerelor care transmiteau live. Invitații bucureșteni au participat online. Mărturisesc că nu știam la ce să ne așteptăm. Rezultatul, însă, a fost elocvent. Mii se oameni au văzut Conferințele noastre în zilele de 15, 16 și 17 octombrie. Aud că, postate fiind pe YouTube, continuă să fie accesate. Desigur, nu am fi putut atinge acest nivel de audiență într-un format clasic. La anul știm deja cum vom face. Veți vedea.
În acest Dosar am grupat cîteva fragmente din cadrul Conferințelor clujene. Firește, ele au fost minimal editate, pe cît a impus trecerea unui discurs din formă orală în formă scrisă.
Conferințele Dilema veche din această toamnă au fost finanțate de Primăria Cluj-Napoca și de Consiliul Local Cluj-Napoca. Susținătorii evenimentului au fost E-ON, Furnissa și Autonom. Cît privește Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, ne-a fost mai mult decît un partener, ne-a fost gazdă și protector, ne-a fost, prin oamenii ei, de un inestimabil ajutor. Tuturor, le mulțumim mult.
Foto: Ciprian Hord
