Condamnați la răbdare

Gabriel CĂRTĂRESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 882 din 4 - 10 martie 2021
Condamnați la răbdare jpeg

Generația din care fac parte este acuzată adesea de lipsă de răbdare. Trebuie să fie ceva cu ea dacă s-a născut în epoca Internetului și a jocurilor video. A crescut într-o lume în care răbdarea joacă un rol mult mai puțin important. N-a fost nevoită să meargă fizic la bibliotecă, a putut să-și aleagă cărțile online. Mereu a reușit să găsească informație cu o simplă căutare pe Google. În ultimul an am fost acuzați și de răspîndirea virusurilor, pentru că n-am fi reușit să respectăm regulile de distanțare socială și n-am fi vrut să așteptăm pînă trece pandemia.

Sînt toate aceste lucruri adevărate? Chiar sîntem noi cei care răspîndesc virusul? Răbdarea e un lucru ciudat, dacă stăm să ne gîndim. Creierul nostru e făcut să caute confort și plăcere, iar răbdarea este mecanismul prin care sîntem motivați să simțim lipsa acestor două lucruri, știind că ele ne așteaptă în viitor. Dar ce se întîmplă cînd nu avem suficientă răbdare? Începem să riscăm mai mult și sîntem mai nefericiți. În loc să stăm cuminți, știind că vom primi ce vrem pînă la urmă, încercăm să grăbim procesul, adesea cu niște rezultate nedorite. Așa cum se zice, graba strică treaba. Dar de ce sînt unii oameni mult mai răbdători decît alții? E clar că nu ne naștem așa, e o abilitate care se dezvoltă în timp. Cînd eram foarte mic, așteptarea era cel mai mare dușman al meu. Orice voiam, voiam în clipa aceea. Îmi amintesc cum mîncam repede un baton de ciocolată și mi-am dat seama că nu așa se face, că e mai bine să-l mănînc încet și să mă bucur de gust. E una dintre cele mai vechi amintiri ale mele și probabil cele mai importante.

În timpul stării de urgență, gîndul că într-o zi vom putea ieși din nou din casă i-a ajutat pe mulți să suporte situația. Oamenii și-au găsit lucruri de făcut între patru pereți, familiile au petrecut mai mult timp împreună, iar școala s-a ținut online. Eu am avut noroc. Trăiesc lîngă cîmp și pădure. Cînd s-a închis totul, în pustiul acela, ieșeam zilnic să alerg. Apoi mă duceam într-un loc sălbatic dinspre șoseaua de centură, lîngă un pîrîu, unde stăteam și ascultam muzică. Chiar dacă mi-a lipsit mult socializarea în timpul acela, am avut timp să fiu doar eu cu mine, să mă gîndesc la lucruri, să citesc și să fac sport. După cîteva luni, cînd totul devenise mai relaxat, am început să-mi chem și prietenii din cartier în locul acela izolat. Vorbeam mult, ne-am adus și niște scaune, era plăcut. Mulți însă n-au avut acest noroc și-a trebuit să stea în casă toată perioada aceea. Cunosc puțini adolescenți care n-au respectat regulile, cei mai mulți chiar s-au temut că s-ar putea îmbolnăvi oamenii dragi din preajmă. Și-au interacționat cît mai puțin posibil, tocmai din frica de a răspîndi virusul. Am fost condamnați așadar la răbdare.

Pentru mine, școala online a fost mai eficientă decît cea fizică, în mare parte datorită faptului că profesorii, cel puțin în prima parte a pandemiei, nu ne-au mai pus să scriem atît de mult. În schimb, am petrecut timp cu folos discutînd materia. În ce mă privește, n-am ținut niciodată minte mai bine scriind după dictare. Or, acum, materialele acestea primite direct pe care le-am analizat apoi în clasa virtuală mi s-au părut un cîștig. Multora nu le-a plăcut însă deloc școala online, din diverse motive. Unora le era dor de colegi, de atmosfera din viața reală, iar alții simțeau că nu se pot concentra ore în șir în fața unui ecran. Pentru profesori a fost de asemenea greu, pentru că mulți elevi făceau alte lucruri în timpul orelor. S-a tot vorbit de cazuri în care elevii intrau, se puneau pe mut, opreau camera și se jucau sau se uitau la seriale. Circulau tot felul de imagini în care, de pildă, cînd se făcea prezența, elevul striga un „Prezent“ amețit dintre pernele în care era scufundat.

Cu toții a trebuit să avem răbdare în lunile acelea. Apoi a urmat ieșirea din starea de urgență și-mi amintesc cît m-am bucurat că am putut să merg din nou în oraș. Vara m-am plimbat de cîteva ori prin Cișmigiu, cu cîțiva prieteni, nu-mi venea să cred că erau posibile aceste întîlniri. Apoi, din toamnă, cînd au crescut din nou cazurile, n-am plecat deloc din cartier timp de patru luni. Nici din casă n-am mai ieșit aproape deloc. A fost pentru mine cea mai grea perioadă din an. Vara se terminase, totul devenea mai urît, eu a trebuit să trec și printr-o intervenție chirurgicală, numai bine nu mă simțeam. Mă apucase un dor extraordinar de mulți prieteni de-ai mei, de colegi, și tot ce-mi doream era să vină momentul în care aveam să fiu din nou în oraș, ca să mă plimb pur și simplu, iar soarele să fie peste tot. Am trăit asta abia săptămîna trecută, în februarie adică, după ce s-au vaccinat părinții mei.

N-a fost ușor să aștept atît de mult. N-a fost ușor să simt că-s prizonier în casă și să știu că-n aceeași situație sînt foarte mulți oameni. Cu toate acestea, izolarea a fost singura soluție pentru a limita transmiterea virusului. Cred că a meritat să am răbdare și abia aștept ziua în care să putem aplica falsa regulă de cinci secunde, aia cu biscuitul care cade pe jos, în mijlocul orașului, fără să ne fie frică de COVID-19. De fapt, chiar și așa, nu aș recomanda regula asta.

Gabriel Cărtărescu este elev în clasa a XII-a la Liceul German „Hermann Oberth“, Voluntari, și a cîștigat premiul III la concursul național de eseuri pentru liceeni organizat de Dilema veche în 2019.

Foto: flickr

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Chantal jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Înființarea aviației militare în România
România a fost printre primele țări din lume care și-a înzestrat forțele sale armate cu aerostate și avioane.
image
Responsabilitățile date de germani Armatei Române la Stalingrad, mult peste posibilitățile acesteia
Bătălia de la Stalingrad a tensionat relațiile cu aliatul german, cu precădere în urma acuzelor venite dinspre liderii militari cu privire la responsabilitatea trupelor române pentru căderea în încercuire a Armatei 6 germane.
image
Sfârșitul tragic al poetului Dimitrie Bolintineanu
Pe 20 august 1872, Dimitrie Bolintineanu, poet, revoluţionar şi om politic, murea într-un ospiciu din Bucureşti, suferind de o afecţiune psihică, dobândită de pe urma mizeriei şi sărăciei.  Viaţa lui Bolintineanu a stat sub semnul cinstei.