Comunitatea Wikipedia

Mihail Radu SOLCAN
Publicat în Dilema Veche nr. 220 din 3 Mai 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Scriitorii şi psihologii au vorbit adesea despre distanţa scurtă dintre ură şi iubire. În cazul formelor de viaţă online, mi s-a-ntîmplat în repetate rînduri să trec de la ură la iubire sau invers, dar parcă nicicînd tulburarea sufletească n-a fost mai intensă decît în cazul Wikipediei. Pentru cititorul acestor rînduri care n-are experienţa vieţii online şi ar dori să ştie ce este Wikipedia, am putea imita formula cu care se zice că Michelet îşi începea cursurile despre istoria Angliei: "l’Angleterre est une île": Wikipedia este o enciclopedie. Ce mi-a displăcut profund, iniţial, la această enciclopedie este scrierea în devălmăşie a articolelor. Este ca şi cum orice maniac al scrisului ar putea intra în camera lui Diderot şi ar putea recompune conţinutul unui text din Encyclopédie. Aluzia la Diderot poate fi împinsă însă mult mai departe. Wikipedia este o întreprindere mai radical-luministă decît enciclopedia lui Diderot şi d’Alembert. Frontierele prin care, în viaţa academică, sînt delimitate cu atîta rîvnă breslele intelectualilor sînt complet date la o parte. În comunitatea Wikipedia nu există autorităţi, nu există experţi şi controlul acestora asupra publicaţiilor. Nu se ajunge însă, în acest chip, la băşcălie vulgară? Nu pătrunde astfel spiritul gloatelor, deplorat de unii în viaţa politică şi-n cea economică, în cetatea intelectualilor? Instituirea unei pieţe complet libere a ideilor, fie ele şi neoriginale, dă naştere desigur unor delicate probleme etice. Puneţi-vă în pielea ziaristului John Seigenthaler Sr., care, în septembrie 2005, a descoperit că-n biografia sa de pe Wikipedia se susţinea c-ar fi avut un rol în asasinarea fraţilor Kennedy şi ar fi locuit între 1971 şi 1984 în Uniunea Sovietică. Informaţiile acestea false au fost disponibile online vreme de patru luni. Care este soluţia în cazuri precum cel al lui Seigenthaler? Să ne bazăm pe faptul că oamenii, în marea lor majoritate, n-au înclinaţia de a cultiva băşcălia? Eu, unul, locuind în apropierea malurilor Dîmboviţei, n-aş conta nici în ruptul capului pe aşa ceva. În fapt, în Wikipedia funcţionează un mecanism de eliminare a erorilor întemeiat pe transparenţa procesului de elaborare a textului, asemănător cu depanarea programelor de calculator denumite, în jargonul din lumea informaticii, "programe cu surse deschise". Mecanismul are trei niveluri: amintita posibilitate de a schimba de oriunde, chiar şi fără a fi utilizator înregistrat, textul articolelor; o pagină (sau chiar pagini numeroase) cu discuţii între persoanele care participă la redactarea articolelor; posibilitatea de a examina versiunile anterioare ale articolelor. În plus, redactori, voluntari, ca şi persoanele care contribuie cu articole îi identifică pe cei care introduc în mod repetat informaţii false, distrug articole sau încalcă, deliberat sau nu, regulile Wikipediei. Pe scurt, este un sistem bazat pe laissez-faire, fără control ierarhic, în care erorile sînt corectate graţie reacţiei celor care se angajează în sistemul de interacţiuni din comunitatea Wikipedia. Wikipedia este un etern şantier. Nu există nici o garanţie că n-ai dat peste moloz, peste o capcană sau, din contră, c-ai descoperit un edificiu meşteşugit cu măiestrie. Este Aufklärung în sensul cel mai strict kantian: eşti condamnată sau condamnat să gîndeşti cu propriul cap. Optimismul luminist trebuie însă serios temperat. Pare simplu să intri în comunitatea multilingvă a Wikipediei, ca într-un joc cu reguli puţine şi clare: împărtăşeşte cu generozitate o cunoaştere ale cărei surse le poţi indica în cercetări deja consacrate şi fă acest lucru într-un mod neutru, fără partizanat, fără tendenţiozitate de orice gen. Obstacolele sînt însă felurite. Sînt dificultăţile pur tehnice legate de introducerea textului în Wikipedia. Extrem de răspînditul editor comercial Word, cel puţin în versiunile cunoscute mie, nu numai că nu este de nici un folos în cazul Wikipediei, dar chiar poate duce la rezultate dezastruoase. Pe de altă parte, arheologia versiunilor articolelor, care permite obţinerea a o sumedenie de date interesante (inclusiv reconstituirea unui profil al autoarei/autorului şi a celor mai mărunte intervenţii în text) nu este la îndemîna persoanelor lipsite de o minimă familiarizare cu ceea ce este practic scrierea unor programe de calculator, nu doar utilizarea lor. La urmă, dar nu în cele din urmă, compararea articolelor în mai multe limbi, operaţie extrem de utilă, n-are cum fi accesibilă publicului larg. În definitiv, nici cunoaşterea limbii engleze nu este universală (Wikipedia în engleză fiind, cu peste două milioane de articole, cea mai amplă din colecţia de enciclopedii în peste două sute de limbi) şi nici Wikipedia în franceză n-are cum fi la îndemîna tuturor, iar Wikipedia în germană (cu peste şapte sute de mii de articole), deşi foarte serios elaborată, pare a se lovi de bariere lingvistice şi mai mari. Luminile online? Categoric, da. Lumini pentru oricine? Categoric, nu. Orice tehnologie - în sensul larg al cuvîntului "tehnologie" - desparte apele. Wikipedia nu-i o excepţie. Pune milioane de articole la dispoziţie, dar generează o falie chiar şi printre persoanele care au acces la Internet, formînd o nouă comunitate, cu regulile şi cultura ei, o comunitate care este departe de a se suprapune cu aceea a intelectualilor de factură tradiţională.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Asociatia Pe stop jpeg
Realitatea cruntă din mediul rural și din cartierele mărginașe ale Bucureștiului: „Sunt tinere care n-au folosit niciodată un absorbant“
Ciclul menstrual a rămas un subiect tabu în societatea românească. Copilele află de schimbările care au loc în corpul lor nu de la părinți sau de la școală, ci de pe social media.
constantin brancusi sculptor al metaforei 166058 jpg
16 martie: 68 de ani de la moartea marelui sculptor român Constantin Brâncuşi. Cine a fost muza imortalizată în „Domnișoara Pogany”
La 16 martie 1457, fiul cel mare al lui Iancu de Hunedoara, era executat prin decapitare. Tot într-o zi de 16 martie, în 1957, lumea artistică internaţională suferea o grea pierdere prin moartea celui mai mare sculptor român, Constantin Brâncuşi.
Orașul Caransebeș  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (87) JPG
Orășelul cu aeroport și doar 22.000 de locuitori. A fost înființat la răscrucea primelor drumuri imperiale din Dacia
Orașul Caransebeș a rămas unul dintre nodurile importante de comunicație din vestul României, chiar dacă aeroportul său nu mai este folosit de călători din anii ‘90. Localitatea a fost una dintre cele mai importante ale regiunii istorice a Banatului.
Imprimanta HP ENVY Inspire
Digitalizarea din România, sufocată sub teancuri de hârtie
România continuă să se afunde într-un paradox birocratic care anulează orice progres în digitalizarea administrației publice: documentele „digitale” ajung, în final, să fie tipărite, transportate fizic și arhivate în dosare prăfuite.
Femei cu carieră   azopan jpeg
De la interdicții la emancipare: cum au luptat femeile din România pentru educație și carieră
De la interdicțiile din secolul XIX, când femeile erau excluse din universități și limitate la meserii „potrivite“, femeia a trecut, în perioada comunistă, la a fi o adevărată eroină a societății: muncea cot la cot cu bărbații și avea grijă de o familie numeroasă.
Stressed woman   shutterstock jpg
Deepfake și revenge porn: cum sunt exploatate femeile în era hărțuirii digitale
Într-o lume în care realitatea digitală poate fi manipulată foarte ușor, fețele femeilor sunt utilizate în mod abuziv, trupurile le sunt falsificate, iar intimitatea devine moneda de schimb în jocul murdar al umilinței și al răzbunării.
Hyundai Tucson foto Hyundai Romania jpg
Topul celor mai rentabile SUV-uri de cumpărat în 2025. Recomandările unui expert auto
Achiziționarea unui SUV nu presupune neapărat golirea contului bancar. Puteți achiziționa un vehicul fiabil și bine echipat fără să cheltuiți prea mult. Unele dintre cele mai bune achiziții auto ale anului 2025 privind prețul și eficiența consumului de combustibil sunt chiar SUV-urile.
Protest pro Georgescu, foto X jpg
Cum au ajuns politicienii de dreapta din SUA să acorde atâta atenţie României. „Georgescu - scenariul EXACT pe care l-au încercat împotriva lui Trump”
Comentariile negative ale mai multor oficiali din administraţia lui Donald Trump cu privire la România nu au trecut neobservate, astfel că CNN încearcă să găsească o explicaţie pentru obsesia recentă pentru „ţara aflată la marginea Europei”, făcând câteva conexiuni cu Fraţii Tate şi Călin Georgescu.
Remus Pricopie, foto Facebook RP jpg
Rectorul SNSPA anunță ca va candida la prezidențiale într-o manieră inedită: „Dosarul meu nu este însoțit de liste de semnături”
Remus Pricopie, rectorul SNSPA, a decis să candideaze la alegerile prezidențiale din luna mai.