„Comunicarea înseamnă solidaritate“ - interviu cu Dana DEAC, preşedinta Fundaţiei Orange

De ce Fundaţia Orange a optat pentru proiecte destinate persoanelor cu deficienţe de văz şi auz? 

În urmă cu trei ani, Orange România a hotărît să înfiinţeze o fundaţie care să se afilieze la Fundaţia Orange International, care mai deţine încă 16 fundaţii care funcţionează în ţările în care operează compania. La înfiinţare, a trebuit să alegem un domeniu: persoanele cu handicap senzorial, autism, film sau muzică. Am dezbătut cu toţii în Consiliul Director care ar fi cea mai potrivită soluţie. În România sînt peste 160.000 de persoane cu deficienţe de văz, de auz sau de văz şi auz. Aşa că am ales acest domeniu, pentru că am dorit să ajutăm mai multă lume. Şi am constatat că pentru aceste categorii de persoane nu se face mai nimic în ţara noastră. Pentru autism, mai există fundaţii care lucrează foarte bine. Noi nu facem lucruri punctuale pentru aceste persoane, deşi am primit spre finanţare asemenea proiecte. Misiunea fundaţiei este să îmbunătăţească comunicarea şi să introducă digitalizarea în comunicare. Cînd ne-am întîlnit cu preşedinta Fundaţiei Orange International, Christine Albanel, în urmă cu doi ani, am aflat filozofia fundaţiei, care este una foarte simplă: dorinţa de a introduce digitalizarea în comunicare pentru persoanele dezavantajate. Ei merg pe ideea că orice comunicare înseamnă o inter-relaţie care produce solidaritate. Iar solidaritatea nu poate fi exprimată decît dacă îi cuprinde pe toţi, dacă e prezentă în toată comunitatea. Dacă oamenii nu pot avea acces la comunicarea contemporană, nu se poate construi solidaritatea şi nu există egalitate de drepturi. 

Dar nu cumva persoanele cu astfel de deficienţe au mai întîi alte nevoi? Nu e un salt prea mare direct la digitalizare? 

Nu. De trei ani, am realizat cîteva proiecte unice în România. Muzeul „Antipa“, care este foarte deschis la nou, a realizat, împreună cu Orange, într-un proiect de CSR, un proiect, „Vizite senzoriale“, preluat apoi de fundaţie. L-am încheiat anul trecut. Este primul muzeu din România care dă acces direct persoanelor nevăzătoare şi foloseşte tehnologiile digitale. La lansare, cineva de la Asociaţia Nevăzătorilor mi-a spus un lucru care m-a impresionat foarte mult: „Nu puteţi să vă închipuiţi ce salt uriaş realizaţi cu acest proiect în mintea unui copil nevăzător. Noi nu avem reprezentări, nu ştim cum arată un mamut, o pasăre sau un leu. Faptul că, prin digitalizarea muzeului, copiii au acces senzorial la asemenea lucruri determină nişte schimbări în mintea lor. Se produce o adevărată revoluţie, pentru că au acces la nişte informaţii care înainte nu existau pentru ei“. Nu este vorba, aşadar, numai despre posibilitatea de a comunica, ci şi despre o schimbare revoluţionară a felului în care trăiesc aceşti oameni. Nu putem rămîne doar la faza Braille. În aceeaşi idee se înscrie proiectul „Biblioteca Naţională“, realizat şi cu voluntari de la Orange. 

Cum se implică voluntarii? 

Au fost angajaţi care au scanat şi au fotocopiat cărţi care să devină apoi accesibile nevăzătorilor din proprie iniţiativă. Le-a plăcut foarte mult şi vor să se implice în continuare. E o realitate. Sînt oameni care muncesc foarte mult – căci într-o multinaţională se munceşte mult –, au o situaţie materială bună şi au ajuns la conştientizarea unei realităţi: nu merită să fii cel mai bogat din cimitir, cum se spune. Munca pe care o fac în mod voluntar este pentru ei un fel de recompensă, o satisfacţie. Ştiu că au pe cineva pe care îl ajută şi că îmbunătăţesc calitatea vieţii altora. Fac asta cu pasiune. Stînd de vorbă cu oamenii, mi-am dat seama de asta. Şi o fac cu discreţie: am avut tendinţa să spun, ca jurnalistă, că trebuie să comunicăm mai mult despre aceste activităţi, dar mi s-a spus că discreţia face parte din politica companiei. După ce s-a înfiinţat fundaţia, am iniţiat şi un concurs pentru angajaţi: „Susţine un ONG“. Dincolo de cei 2% pe care oricine îi poate dona, angajaţii participă la concurs şi susţin proiectele unui ONG. Au fost nişte lucruri care au impresionat pe toată lumea. Un angajat a susţinut, de pildă, un proiect pentru nişte copii ai străzii, care produc paste. Finanţarea primită a însemnat foarte mult: copiii au reuşit să se strîngă într-un aşezămînt şi să producă paste pe care le vînd, ceea ce le dă şansa să aibă un alt fel de viaţă. Proiectul a fost un mare succes. Am mai finanţat un proiect în judeţul Neamţ, într-o zonă foarte săracă, unde fusese o fabrică de textile. Femeile care rămăseseră fără serviciu după închiderea fabricii au făcut cursuri de croitorie, au învăţat să facă diverse lucruri – în special, ii tradiţionale – şi s-au angajat în atelierul protejat înfiinţat sau şi-au putut găsi alt loc de muncă. Printr-un alt proiect, am ajutat o fundaţie să cumpere echipamente pentru secţia dedicată copiilor bolnavi de cancer la Spitalul Fundeni.

Concret, ce înseamnă digitalizarea şi îmbunătăţirea comunicării pentru nevăzători? 

Comunicarea s-a digitalizat. Componenta digitală e foarte importantă atunci cînd se jurizează proiectele primite. De pildă, am primit proiectul unei fundaţii numite Audiosofia, propus de o doamnă doctor de la Spitalul „Marie Curie“, care voia să deschidă un cabinet în care copiii nou-născuţi să fie investigaţi, în primele zile, iar dacă se constată că au probleme de auz să li se facă un implant cochlear. Dacă acest implant se face din timp, are mari şanse de reuşită. Am întrebat-o pe doamna doctor dacă e capabilă să extindă acest proiect şi în ţară şi mi-a răspuns că da. În primul an s-a descurcat exemplar, în al doilea an proiectul a început să fie extins, iar în al treilea an cei de la Spitalul „Marie Curie“ au fost invitaţi de ministrul Sănătăţii să extindă soluţia la nivel naţional. Imboldul, aşadar, a pornit de la fundaţia noastră, iar în cele din urmă autorităţile statului au reacţionat pozitiv. 

De ce statul nu poate face astfel de lucruri? E important că, într-o companie privată, dincolo de bani, există şi pasiune, şi dorinţa de a ajuta? 

Pasiunea nu se vede la stat. Oamenii din sistemul public au o inerţie care se schimbă greu. Cred însă că sectorul civic funcţionează din ce în ce mai bine, s-a curăţat mult. La acest proces cred că au contribuit programele de responsabilitate socială ale multinaţionalelor, pentru că au venit cu seriozitate, reguli, proceduri, transparenţă. Nu mai e ca pe vremea cînd se înfiinţau fundaţii pentru a cumpăra maşini sau a face afaceri ascunse. Au apărut fundaţii ale corporaţiilor care au dezvoltat dorinţa de implicare în comunitate şi au stimulat voluntariatul. Orange, de pildă, are şi programe de CSR, şi fundaţie. Eu merg benevol la fundaţie, unde se munceşte foarte mult. E un caz fericit că Ministerul Sănătăţii a reacţionat pozitiv la o astfel de iniţiativă. 

Cum colaboraţi cu organizaţiile partenere? 

ONG-urile cu care lucrăm au înţeles politica noastră, lucrează foarte riguros. Una dintre condiţii este ca organizaţiile cu care lucrăm să aibă o activitate transparentă, să nu fie implicate în procese, să nu aibă datorii la stat. Avem un personal executiv care face vizite de cîteva ori pe an în locurile unde se implementează proiectele. Facem şi noi, membrii Consiliului, vizite la fundaţii pentru a discuta cu partenerii. Nu e vorba de un control, ci de o colaborare firească, pentru a contribui la reuşita proiectului. De pildă, Fundaţia MediaPro a primit o finanţare din partea noastră pentru a realiza o aplicaţie pentru telefonul mobil destinată nevăzătorilor, va apărea în curînd. Aplicaţia oferă, prin simpla atingere a telefonului mobil, informaţii din politică, sport, cultură, plus articole din

Este vorba despre un soft care transformă ştirile în versiune audio. Accesul la aplicaţie este facilitat prin intermediul Asociaţiei Nevăzătorilor. Mai avem un proiect cu organizaţia Sense International, care se ocupă de persoanele fără văz şi fără auz. Organizaţia a deschis la Iaşi un laborator pentru a ajuta aceste persoane care nici nu văd, nici nu aud şi a reuşit să le integreze social: produc, din marţipan, nişte figurine pe care le vînd. Aceeaşi organizaţie a deschis la Galaţi nişte sere în care lucrează copii cu astfel de deficienţe. Prin urmare, împreună cu partenerii noştri, implementăm proiecte de sănătate, de educaţie, dar şi de integrare socială a persoanelor cu asemenea dizabilităţi.  

a consemnat Mircea VASILESCU  

Foto: Fundaţia Orange