Computerul e inteligent şi atît

Publicat în Dilema Veche nr. 172 din 26 Mai 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ar fi greşit să generalizez, dar pentru numeroase persoane din generaţia mea afluenţa de gadget-uri şi de tehnologii moderne e un fel de bau-bau la care se uită cu puţină teamă, neîncredere şi jena pe care ţi-o dă ignoranţa asumată. Mă întreb dacă aşa au simţit şi bunicii noştri cînd au apărut televizorul sau radioul. În ce mă priveşte, sînt total afonă - ca să folosesc un eufemism - în tot ce înseamnă tehnică şi tehnologie veche sau modernă. Pentru mine încă şi astăzi televizorul ţine de magie. Nu sînt retrogradă, ci numai opacă. Am un computer care se uită la mine cu ecranul lui negru, cu aceeaşi ostilitate cu care mă uit şi eu la el. Cred că în sinea lui rîde homeric cînd mă vede cum stau cocoşată şi scriu de mînă sute şi sute de pagini. Dar aşa cum n-aş putea citi vreodată o carte pe computer, fără să o ţin în mînă, să o simt fizic, să o răsfoiesc, să o posed, tot astfel nu pot suporta ca între mine şi traducerile mele să se interpună un mecanism rece, alienant, oricît ar fi el de evoluat. Pe pagina aşternută cu scrisul meu mă regăsesc, sînt eu cu mine, am o relaţie aproape senzuală cu caietul şi cu stiloul cu care scriu. Sau poate că e vorba doar de aroganţa ignoranţei... Totuşi îi invidiez din inimă pe cei cărora li se deschide sesam-ul de comori ale Internetului. Radu COSAŞU Cu ultimele puteri ale acestui creionaş 2 Orion - un ciot gălbui cu gumă în vîrf pe care nu-l voi arunca pentru că ţin prea mult la el - precizez că nu am nici o fobie faţă de computer, nici o vehemenţă, nici o ironie. Dar nici atracţie, nici seducţie, de parcă ar fi o femeie frigidă. Nu o să pot niciodată scrie sau citi pe sticlă. Doar pe hîrtie, cu creionul şi pixul, cu multe mîzgălituri. Recunosc că, privindu-i mecanica, mă uimeşte cum poate şterge atît de repede fraze şi cuvinte - ştersul (adică stresul...) fiind pentru mine esenţa scrisului. Atît. E aşa cum spui de cîte unul că "e un om inteligent şi atît". Andrei GORZO Sînt dependent de varianta online a săptămînalului The New Yorker. Îmi verific căsuţa de e-mail cu o insistenţă uşor compulsivă (şi asta în pofida faptului că nu ştiu să-mi gestionez corespondenţa). Tratez cu o indiferenţă virtuoasă oferta piraţilor în materie de noutăţi cinematografice, dar nu şi oferta lor în materie de filme vechi şi rare. Cam astea sînt proporţiile dependenţei mele de Internet: mult sub medie, aş spune. Nevrotică este relaţia mea cu telefonul mobil: la un moment dat mi-era atît de frică de el încît îl ţineam închis tot timpul. Acum mi-e mai bine, dar lupta pe care trebuie s-o dau zi de zi ca să-l las deschis cu cîteva minute mai mult decît în ziua precedentă are ceva din lupta pe care trebuie s-o dea un alcoolic ca să amîne momentul primului pahar. Florin IARU Eu nu sînt dependent de nimeni şi nimic. Acum patru sute de ani, aş fi avut ornic, acum două sute, aş fi şurubărit la jucătorul de şah al lui Maelzel, iar la sfîrşitul secolului al XIX-lea, aş fi tras de pîrghiile maşinăriei lui Babbage. Acum am trei calculatoare Apple şi două iPod-uri. Dar nimic din ce e tehnic nu are valoare în sine. Un calculator nu e decît un creion/ o riglă/ o pensulă într-o nouă prezentare. Economisesc timp şi îmi cîştig existenţa. Şi regret răstimpul de gîndire al corespondenţei clasice. Radu PARASCHIVESCU Podcast-uri, Click Wheel, firewire, iPod shuffle... Gata, nu mai pot. Nu mă văd navigînd pe marea unei limbi atît de neprietenoase. Şi cu atît mai puţin mă văd în ipostaza beneficiarului acestor răsfăţuri tehnologice. Am pierdut deja două lupte esenţiale: am calculator şi telefon mobil. Depind de amîndouă, aşa cum bănuiam că urma să se întîmple încă din ziua cumpărării lor. Nu mai vreau altceva. Nu vreau să merg pe stradă şi să am un sensor de temperatură în rama ochelarilor, unul de altitudine în cureaua pantalonilor, un aparat foto în acul de la cravată, un radio minuscul în nasturele de sus al cămăşii, un televizor în tocul pantofului şi un aspirator în buletin. (M-aş lăsa momit doar de o instalaţie de aer condiţionat la purtător.) Nu mai am nostalgia pixului plimbat pe hîrtie şi întreţin un comerţ cuviincios cu obiectul la care scriu inclusiv rîndurile astea. Dar atît. E posibil ca peste ani fiecare trecător să fie un magazin de electronice ambulant. Ei, şi? Aşa pîndiţi de riscul dinozaurizării cum sîntem, nu cred că are rost să jelim romantic în batistă. Ăsta e mersul lucrurilor. În ce mă priveşte, încă am puterea să mă amuz, cu un licăr de indian care vede sticlele colorate întinse de oamenii lui Columb. a consemnat Adina Popescu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Semnalul de alarmă tras de un economist de top: mai puțini bani europeni, mai mulți pensionari. Ce soluții propune României
Economistul Radu Crăciun avertizează asupra turbulențelor economice care ne așteaptă în următorii ani. El susține că România va traversa inevitabil o perioadă mai delicată, din 2027, când începe un prim val de pensionare a „decrețeilor”, cu urmări asupra pieței muncii, iar PNRR va lua sfârșit
image
Sclavia, din nou la modă în România. „Este atât de sumbru și de macabru modul în care se întâmplă lucrurile”
Avem cei mai mulți cetățeni exploatați prin muncă forțată, cele mai multe femei și cei mai mulți minori traficați pentru exploatare sexuală, comparativ cu celelalte state membre. Iar pentru asta este vina statului, atrag atenția experții, care spun că tinerii români cresc pentru a deveni victime.
image
Capcana din pachetele de țigări. De ce ajung unii să fumeze 20 de țigări pe zi
Fumatul a devenit un viciu tot mai răspândit, care debutează la vârste din ce în ce mai fragede, susțin specialiștii. Astfel, foarte multe persoane ajung să fumeze chiar și 20 de țigări pe zi.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.