Computerul e inteligent şi atît

Publicat în Dilema Veche nr. 172 din 26 Mai 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ar fi greşit să generalizez, dar pentru numeroase persoane din generaţia mea afluenţa de gadget-uri şi de tehnologii moderne e un fel de bau-bau la care se uită cu puţină teamă, neîncredere şi jena pe care ţi-o dă ignoranţa asumată. Mă întreb dacă aşa au simţit şi bunicii noştri cînd au apărut televizorul sau radioul. În ce mă priveşte, sînt total afonă - ca să folosesc un eufemism - în tot ce înseamnă tehnică şi tehnologie veche sau modernă. Pentru mine încă şi astăzi televizorul ţine de magie. Nu sînt retrogradă, ci numai opacă. Am un computer care se uită la mine cu ecranul lui negru, cu aceeaşi ostilitate cu care mă uit şi eu la el. Cred că în sinea lui rîde homeric cînd mă vede cum stau cocoşată şi scriu de mînă sute şi sute de pagini. Dar aşa cum n-aş putea citi vreodată o carte pe computer, fără să o ţin în mînă, să o simt fizic, să o răsfoiesc, să o posed, tot astfel nu pot suporta ca între mine şi traducerile mele să se interpună un mecanism rece, alienant, oricît ar fi el de evoluat. Pe pagina aşternută cu scrisul meu mă regăsesc, sînt eu cu mine, am o relaţie aproape senzuală cu caietul şi cu stiloul cu care scriu. Sau poate că e vorba doar de aroganţa ignoranţei... Totuşi îi invidiez din inimă pe cei cărora li se deschide sesam-ul de comori ale Internetului. Radu COSAŞU Cu ultimele puteri ale acestui creionaş 2 Orion - un ciot gălbui cu gumă în vîrf pe care nu-l voi arunca pentru că ţin prea mult la el - precizez că nu am nici o fobie faţă de computer, nici o vehemenţă, nici o ironie. Dar nici atracţie, nici seducţie, de parcă ar fi o femeie frigidă. Nu o să pot niciodată scrie sau citi pe sticlă. Doar pe hîrtie, cu creionul şi pixul, cu multe mîzgălituri. Recunosc că, privindu-i mecanica, mă uimeşte cum poate şterge atît de repede fraze şi cuvinte - ştersul (adică stresul...) fiind pentru mine esenţa scrisului. Atît. E aşa cum spui de cîte unul că "e un om inteligent şi atît". Andrei GORZO Sînt dependent de varianta online a săptămînalului The New Yorker. Îmi verific căsuţa de e-mail cu o insistenţă uşor compulsivă (şi asta în pofida faptului că nu ştiu să-mi gestionez corespondenţa). Tratez cu o indiferenţă virtuoasă oferta piraţilor în materie de noutăţi cinematografice, dar nu şi oferta lor în materie de filme vechi şi rare. Cam astea sînt proporţiile dependenţei mele de Internet: mult sub medie, aş spune. Nevrotică este relaţia mea cu telefonul mobil: la un moment dat mi-era atît de frică de el încît îl ţineam închis tot timpul. Acum mi-e mai bine, dar lupta pe care trebuie s-o dau zi de zi ca să-l las deschis cu cîteva minute mai mult decît în ziua precedentă are ceva din lupta pe care trebuie s-o dea un alcoolic ca să amîne momentul primului pahar. Florin IARU Eu nu sînt dependent de nimeni şi nimic. Acum patru sute de ani, aş fi avut ornic, acum două sute, aş fi şurubărit la jucătorul de şah al lui Maelzel, iar la sfîrşitul secolului al XIX-lea, aş fi tras de pîrghiile maşinăriei lui Babbage. Acum am trei calculatoare Apple şi două iPod-uri. Dar nimic din ce e tehnic nu are valoare în sine. Un calculator nu e decît un creion/ o riglă/ o pensulă într-o nouă prezentare. Economisesc timp şi îmi cîştig existenţa. Şi regret răstimpul de gîndire al corespondenţei clasice. Radu PARASCHIVESCU Podcast-uri, Click Wheel, firewire, iPod shuffle... Gata, nu mai pot. Nu mă văd navigînd pe marea unei limbi atît de neprietenoase. Şi cu atît mai puţin mă văd în ipostaza beneficiarului acestor răsfăţuri tehnologice. Am pierdut deja două lupte esenţiale: am calculator şi telefon mobil. Depind de amîndouă, aşa cum bănuiam că urma să se întîmple încă din ziua cumpărării lor. Nu mai vreau altceva. Nu vreau să merg pe stradă şi să am un sensor de temperatură în rama ochelarilor, unul de altitudine în cureaua pantalonilor, un aparat foto în acul de la cravată, un radio minuscul în nasturele de sus al cămăşii, un televizor în tocul pantofului şi un aspirator în buletin. (M-aş lăsa momit doar de o instalaţie de aer condiţionat la purtător.) Nu mai am nostalgia pixului plimbat pe hîrtie şi întreţin un comerţ cuviincios cu obiectul la care scriu inclusiv rîndurile astea. Dar atît. E posibil ca peste ani fiecare trecător să fie un magazin de electronice ambulant. Ei, şi? Aşa pîndiţi de riscul dinozaurizării cum sîntem, nu cred că are rost să jelim romantic în batistă. Ăsta e mersul lucrurilor. În ce mă priveşte, încă am puterea să mă amuz, cu un licăr de indian care vede sticlele colorate întinse de oamenii lui Columb. a consemnat Adina Popescu

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Chantal jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Înființarea aviației militare în România
România a fost printre primele țări din lume care și-a înzestrat forțele sale armate cu aerostate și avioane.
image
Responsabilitățile date de germani Armatei Române la Stalingrad, mult peste posibilitățile acesteia
Bătălia de la Stalingrad a tensionat relațiile cu aliatul german, cu precădere în urma acuzelor venite dinspre liderii militari cu privire la responsabilitatea trupelor române pentru căderea în încercuire a Armatei 6 germane.
image
Sfârșitul tragic al poetului Dimitrie Bolintineanu
Pe 20 august 1872, Dimitrie Bolintineanu, poet, revoluţionar şi om politic, murea într-un ospiciu din Bucureşti, suferind de o afecţiune psihică, dobândită de pe urma mizeriei şi sărăciei.  Viaţa lui Bolintineanu a stat sub semnul cinstei.