''Complacerea în turismul lacom şi mediocru este o crimă'' <p><i>- interviu cu Cristian TABĂRĂ </i>-

Publicat în Dilema Veche nr. 231 din 27 Iul 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pe pagina personală de pe site-ul PRO TV declaraţi că în cariera dvs. jurnalistică aţi avut parte de cîteva momente rarisime, pe care le şi enumeraţi. Aş adăuga pe acestă listă faptul că vă plimbaţi mult... Ce experienţe v-a adus realizarea emisiunii Te vezi la Ştirile PRO TV? Marele cîştig al drumurilor pentru emisiune este acela că am ajuns să cunosc România şi pe români aşa cum sînt ei, într-adevăr, în anul 2008. O Românie în care parcurgi săptămînal cam 2000 de kilometri de cinci ani încoace este o Românie desluşită în amănunţime. O Românie de care te poţi îndrăgosti, uneori chiar cu obidă. A iubi o ţară superbă, dar cu un popor deseori îndărătnic şi delăsător, este mai mult decît o experienţă. Este ceva între travaliul facerii şi calvarul educării. Pe World Heritage Site sînt nominalizate şapte zone din România considerate de interes din punct de vedere turistic şi cultural: bisericile fortificate din Transilvania, centrul istoric al oraşului Sighişoara, mănăstirile din Bucovina, fortăreţele dacice din Munţii Orăştie... Ce alte locuri pe care le-aţi văzut credeţi că ar merita adăugate? Fac o enumerare succintă şi lacunară însă, la prima trecere în revistă, aş mai adăuga pe lista pomenită mai sus: minele de aur din perioada romană de pe lîngă Brad (singurele din lume conservate şi vizitabile), Muzeul Aurului de la Brad, exploatarea de sulf părăsită de la Gura Haitii, din Munţii Călimani (ca exemplu de faraonism comunist şi distrugere fără discernămînt, dar care ar putea deveni lesne o rezervaţie ştiinţifică pentru fenomenul de vulcanocarst), moaştele Sfinţilor descoperiţi la Niculiţel şi care se odihnesc la Mănăstirea Cocoş (singurele moaşte din toată lumea creştină rămase din perioada persecuţiilor anticreştine de dinainte de Constantin cel Mare), mocăniţa de la Vişeul de Sus (singura cale ferată din lume cu ecartament îngust, care se mai află în exploatare industrială, în combinaţie cu cea turistică), culele de la Măldăreşti-Horezu (singurul exemplu de arhitectură românească medievală pură), satul Baspunar din Dobrogea (un adevarat muzeu natural al culturii turceşti medievale), plutaşii de pe Bistriţa Aurie de la Ciocăneşti, Suceava (singurul loc din Europa unde se mai plutăreşte în mod tradiţional), caii sălbatici din Delta Dunării (singurii de acest fel din Europa) sau zimbrii de la Bucşani-Tîrgovişte. În România există multe locuri fascinante despre care însă, din păcate, se ştiu foarte puţine lucruri. Din ce cauză credeţi că lista de obiective turistice pare atît de restrînsă? Cred că în România nu este şi nu a existat în anii de la răscoală încoace o strategie coerentă în materie de turism. România nu numai că nu a dezvoltat nimic în acest sens, dar chiar a desfiinţat Ministerul Turismului pentru a-l reduce la o agenţie ale cărei eforturi rămîn sărace şi fără rezultate vizibile majore. În timp ce în Croaţia, de exemplu, majoritatea activităţilor turistice a rămas în mîna statului, în România turismul a devenit ceva disipat, lăsat la îndemîna multor nepricepuţi, lacomi sau tîlhari (pe lîngă cei de bună credinţă, desigur), care au ruinat (acesta este cuvîntul) orice urmă de turism făcut după standarde mondiale. La noi, turismul este meşteşugăresc, de azi pe mîine, lacom pe litoral, pompieristic iarna (să mă ierte pompierii!) şi dezlînat peste an. Desigur, excepţii există, dar acestea sînt doar punctuale. Ce credeţi că ar trebui făcut pentru ca obiectivele turistice să treacă de stadiul de amintire frumoasă, eventual materializată într-o fotografie cu "palatul X" sau "cetatea Y", şi să ofere un plus de cunoaştere, mai multă informaţie? Cred că renaşterea unui Minister al Turismului, care să se ocupe de viziunea de ansamblu şi de banii necesari, combinată cu un branding de ţară adevărat, ar fi urgenţele absolute ale turismului românesc. Dar cîtă vreme înalţi oficiali români afirmă, fie deschis, fie în cerc restrîns, că România nu are potenţial turistic sau că nu cred în potenţialul turistic al României, sîntem în mare încurcătură. Asemenea cuvinte sînt la fel de aberante ca afirmaţia că Sahara nu are urmă de nisip! Îndrăznesc să cred că turismul nu este prezent în "calculele" politicienilor români fiindcă nu oferă cîştiguri ilicite substanţiale pe termen scurt, aşa cum se pot stoarce din alte domenii, deocamdată. Citeam un articol în care Bucureştiul era comparat cu Cairo, acest lucru nefiind ceva de bine, spunea semnatarul textului. Există locuri în România care pot fi comparate - în sens pozitiv, de această dată - cu locuri din alte ţări? Comparaţia cu Cairo nu e măgulitoare şi nici nu ştiu cît e de adevărată în ansamblu. Există destinaţii româneşti care suportă uşor comparaţii cu cele străine, dar prea puţine. Una ar fi Salina de la Praid-Sovata, impecabil organizată şi plasată în întreaga ofertă turistică şi culturală a zonei. Alt exemplu ar fi pachetul de aventură montană de la Tîrgu Jiu, "Romania Gorj Adventure", cotat drept cel mai bun de profil din Europa. Se spune de multe ori că ar trebui să aducem cît mai mulţi turişti străini care să ne cunoască valorile, patrimoniul cultural etc. Vi se pare că românii le cunosc suficient? Hotărît, nu! Românii se află acum, cred eu, în situaţia în care îşi neagă valorile, mai ales pe cele care au fost excesiv proslăvite de propaganda comunistă, însă nu au ştiut să pună nimic în loc. Între ceea ce a însemnat promovarea României şi ceea ce înseamnă azi acest lucru este o prăpastie, iar oamenii de rînd nu au de unde să afle ce anume i-ar putea face mîndri de ei înşişi sau de ţara lor. Ignorarea României culturale şi turistice de către autorităţile româneşti şi complacerea în turismul lacom şi mediocru de acum este o adevărată crimă. Există o butadă (auto)ironică: "Ce ţară frumoasă avem, păcat că-i locuită". După ce aţi umblat prin atîtea locuri şi aţi cunoscut oameni mulţi şi diferiţi, cum o comentaţi? Uneori am tendinţa să subscriu cu ironie amară, dar de cele mai multe ori o resping ca pe o blasfemie, fiindcă nu masa mare a românilor e vinovată pentru starea actuală, cît lipsa de voinţă, strategii, proiecte şi metode de ridicare a României din partea clasei politice. Nicăieri în lume nu poporul în ansamblul său este acela care gîndeşte binele ţării. Dar nu e mai puţin adevărat faptul că minima civilizare se face acasă, iar nouă acest lucru ne lipseşte încă în mare măsură. Pentru asta, pentru fiecare muc de ţigară aruncat şi pentru fiecare petec de parc rămas viran sîntem responsabili noi. Noi, cei mulţi şi deseori cam proşti. a consemnat Ruxandra TUDOR

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cum arată Rotunda, locul unde a fost bătaie pe „casele de 250 de euro". Prețul cu care se vând acum imobilele FOTO
Zeci de proprietari ai caselor din satul Rotunda, comuna băcăuană Gura Văii, își reabilitează și modernizează imobilele. Mai mult de jumătate din cele 205 case construite de autorități în 2005, după inundații devastatoare, și abandonate ulterior au fost cumpărate la licitație acum doi ani
image
Unde trăiesc cel mai puțin „dotaţi“ bărbaţi din lume. Locul ocupat de români în topul mondial
Cercetătorii au întocmit o hartă interactivă a statelor unde trăiesc cei mai slab dotați bărbați.
image
Tipul de brânză pe care este bine să-l mănânci înainte de culcare: adormi în timp record
Mâncatul câtorva felii de brânză înainte de culcare vă poate ajuta să adormiți rapid.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.