Comisiile de etică excelează prin inactivitate <p> - <i>interviu cu Mircea Miclea</i> -

Publicat în Dilema Veche nr. 197 din 16 Noi 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În principal, două lucruri: să recunoaştem o problemă şi să începem soluţionarea ei. Nu mai voiam să ascund sub preş, cum se făcuse pînă atunci, faptul că, adesea, concursurile pe posturile didactice sînt subminate de nepotisme, interese şi bani, că mulţi dintre cei care conduc universităţile se poartă ca nişte feudali, că studenţii plagiază, dar profesorii tac complice pentru că propria lor prestaţie didactică e lamentabilă. Trebuia recunoscut că răul se găseşte întîi în interiorul universităţilor şi abia apoi în afara lor. Soluţionarea propusă începea cu cerinţa ca fiecare universitate să-şi elaboreze codul etic (pentru care am oferit un anumit tipar), apoi să constituie comisii de etică, independente de conducerea universităţilor, care să identifice şi să soluţioneze abaterile de la etica universitară, iar la nivelul ministerului era creat un Consiliu de Etică, cu rol de instanţă de apel pentru cazurile de abuz nesoluţionate la nivelul universităţilor. Decizia mea de atunci avea la bază nu o idiosincrazie personală, ci o cercetare riguroasă, realizată de un colectiv condus de prof. dr. Mihaela Miroiu şi finanţată de o prestigioasă fundaţie germană. Reacţiile au fost foarte nervoase. Am fost acuzat că subminez încrederea în universităţi şi prestigiul universitarului, am primit replici de la universităţi că ele aveau deja de multă vreme comisii de etică şi, ca atare, la ei nu sînt probleme, am fost chiar acuzat tocmai de către personaje care aveau toată familia angajată în aceeaşi facultate că am făcut cercetarea respectivă pe bani publici fără licitaţie şi că e incorectă. Am avertizat că nu voi semna contractele de finanţare ale universităţilor pentru viitorul an, dacă nu se conformează ordinului... Cred că au fost mulţi cei care s-au bucurat cînd am plecat de la minister. Ce rol ar trebui să aibă aceste comisii în reforma din sistemul universitar românesc? Să amelioreze calitatea principalelor procese din universităţi: predarea, învăţarea, evaluarea, cercetarea şi conducerea. Nu cred în exerciţii etice fără finalitate. Există, pînă în acest moment, o astfel de comisie la nivelul fiecărei universităţi din ţară? Există în mai multe universităţi, nu cred că în toate. Din păcate, Ministerul Educaţiei nu a mai considerat că etica universitară este o problemă importantă şi nu a mai urmărit implementarea ei. De altfel, e şi greu; sînt atîtea lepre cultivate cu care intri în conflict de îndată ce pui problema eticii în universităţi. Funcţionează ele conform scopului pentru care au fost create? Au avut grijă conducerile universităţilor ca în aceste comisii să ajungă oameni docili (chiar dacă meritele profesionale ale acestora sînt evidente), care să nu tulbure apele. Ele excelează prin inactivitate. Ca să nu mai vorbim de situaţiile în care comisiile de etică sînt chiar instrumente pasive în mîna conducerii universităţilor. Cunoaşteţi exemple în care comisiile de etică s-au dovedit utile? Dar exemple în care şi-au depăşit sau şi-au neglijat atribuţiile? Îmi place să cred că aceste comisii sînt mult mai eficiente decît ştiu eu că sînt. La Universitatea Bucureşti, de pildă, s-a luat ferm poziţie în cazul situaţiei de la Facultatea de Teologie. În general însă, domnesc apatia şi şovăiala tipice mediului intelectual. a consemnat Mădălina ŞCHIOPU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cum este terorizată de vecini o familie din Timișoara: „Coșmarul durează durează de 20 de ani, defilează cu topoare și cu un pistol prin curte” VIDEO
Imagini șocante surprinse de o cameră de supraveghere, în ele se observă cum mai mulţi cetăţeni de etnie romă terorizează o familie din Timişoara. Primarul Dominic Fritz a publicat imaginile și a făcut apel la instituţiile statului pentru a stopa acest fenomen.
image
Medicamentele care vor fi retrase din farmaciile din România, de săptămâna viitoare
Șapte medicamente de pe piață vor fi retrase pentru că nu respectă standardele de conformitate.
image
Perla Coroanei industriei auto din România. Cum a ajuns Uzina Aro în vizorul negustorilor de automobile din întreaga lume
Automobilul Românesc Original, ARO, supranumită „Florea de colţ” a munţilor, a cunoscut gloria în anii ’70 şi ’80. În Italia, în 1972, presa vremii vorbea elogios despre un câştigător al unui mare raliu automobilistic internaţional, cel de la Prato.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.