Clipa, bomba, prima pagină, scandalul...

28 septembrie 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Manualele de jurnalism din România, profesorii de jurnalism, mai ales, afirmă, aproape fără excepţie, că reportajul este un gen jurnalistic depăşit, aproape inexistent. Dovada supremă pe care o aduc cel mai adesea este cea practică: nici un ziar nu mai publică reportaje; televiziunile au renunţat şi ele la acest lux mult prea costisitor. Adevărul poate fi şi de această dată tot undeva la mijloc. E drept că nu se mai publică reportaje, dar cred că nici nu se înghesuie prea mulţi să le scrie. Concursurile jurnalistice premiază la această categorie, alegînd cu greu cîştigătorii. Puţini dintre ei revin printre premianţi în ediţiile ulterioare, puţini dintre ei ajung vreodată să publice în volum. În fine, şi mai puţini "eşuează" în proză. Reportajul - tot în manuale scrie - este undeva la graniţa dintre jurnalism şi literatură. Eu aş spune altfel. Poate că este chiar pămîntul acela reavăn, fîşia aceea de cîţiva metri lăţime, care separă două lumi. Pe vremea lui Brunea-Fox, cele două lumi erau regate surori. Ziaristul era om de litere, de condei, care cîştiga un ban şi o notorietate jurnalieră publicînd la gazetă ce nu se potrivea prea bine în volum. Jurnalistul de azi este omul cu telefonul într-o ureche, laptop-ul pe genunchi, tasta F5 înroşită de atîtea send and receive şi, mai ales, cu mecanismele reglate pentru a prinde şi specula momentul. Clipa. Bomba. Prima pagină. Scandalul. Sîngele şi carnea proaspătă. Fără metaforă şi fără artificii tehnice. Cît mai direct şi cît mai şocant, să-i placă lu’ şefu’ şi să zbîrnîie rotativa un tiraj cît mai mare. Deadline-ul nu mai sperie pe nimeni. Este principala regula a ziaristului de azi. Ce nu este predat la timp nu mai apare. Reportajul este altceva. Reportajul este pîndă, răbdare, căutare, relaxare, timp aparent pierdut pe detalii. Reportajul este fructul copt în tihnă, pe care îl îngrijeşti, îl cultivi şi îl păzeşti pînă cînd îi vine vremea. Reportajul nu-i un tun pe care îl dai şi fugi. Reportajul este exerciţiu continuu, căutarea frumuseţii construcţiei. Mai este cineva interesat de aşa ceva? Mai are cineva răbdare să citească sau să scrie asta? Nu ştiu să răspund acestei întrebări decît pentru mine. Citesc cu plăcere orice îmi pică în mînă şi este bine scris. Caut cu plăcere reportajele care mai apar sporadic în presă şi pe multe le rescriu în minte după propriile mele preferinţe. Nu cred în fatalismul dispariţiilor, cum nu cred în miracolul absolut al noilor tehnologii. Cred că orice va exista atîta timp cît cineva îşi va dori acel lucru. Şi mai cred că nici gloria şi nici căderile nu sînt eterne sau absolute. Faceţi un concurs corect şi motivant pentru reportaj şi vor apărea peste noapte subiecte magice. Lansaţi o revistă lunară cu această temă şi îşi va găsi imediat nişa. Cine nu crede să pună pariu cu mine. Am deja în minte cîteva subiecte care se scriu aproape de la sine. Şi nu mă refer nici la copiii străzii, nici la politicienii corupţi, nici la casele construite ilegal, nici la scandalurile din fotbal... (R. T.)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un mit spulberat. Cum îți dai seama că în apa din piscină este prea mult clor
Incidentul care a avut loc la hotelul din Olimp, în urma căruia 24 de turiști au ajuns la spital intoxicați cu clorul din piscină, se poate întâmpla oriunde și oricând, atenționează specialiștii. Există, însă, o metodă prin care ne putem da seama dacă în apă s-a deversat prae mult clor.
image
O catastrofă fără precedent ar putea avea loc chiar în timpul vieții noastre. Cât de pregătiți suntem pentru un „megadezastru”
Un megadezastru ar putea da o lovitură catastrofală de la bun început sau ar putea provoca moarte și distrugere pe scară largă, prin efecte în cascadă, avertizează, la CNN, Jeff Schlegelmilch, cercetător și director al unui centru de pregătire pentru dezastre din SUA.
image
Viața româncelor în temutele închisori de femei ale regimului comunist: „Ieşind de acolo, semănau cu nişte cadavre vii”
Mii de românce au fost aruncate în închisorile și în lagărele de muncă înființate în primii ani de comunism, în dorința regimului de a-și reduce la tăcere opozanții. În închisori ajungeau atât deținutele politic, dar și cele de drept comun, cele din urmă acuzate de comiterea unor acte imorale.

HIstoria.ro

image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni
image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?