„Climato-scepticism”?

Bogdan GIOARĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 1009 din 10 august – 16 august 2023
image

„Îndoiala” este forța motrice a cercetării științifice, prin urmare este esențială pentru progresul climatologiei. Ca toți oamenii de știință, climatologii întreprind să cerceteze cînd se îndoiesc de anumite zone ale cunoașterii din propria disciplină. „Scepticismul” îi provoacă să își chestioneze necontenit cîmpul de studiu pentru noi răspunsuri și soluții. Inclusiv etimologia scoate în evidență afinitatea scepticilor pentru cercetare, grecescul skeptios înseamnînd „căutător”. 

Numindu-i „climato-sceptici” pe cei care, în arena mediatică și politică, neagă fățiș schimbările climatice cauzate de activitățile umane comitem o eroare intelectuală. Fiindcă scepticismul și negarea realității sînt două postúri complet diferite. Acești cetățeni își etalează în societate propriile convingeri, apoi resping a priori dovezile științifice copleșitoare care intră în conflict cu ele. Nu acceptă examinarea critică și validarea concluziilor de către comunitatea științifică competentă. Adică refuză „scepticismul organizat” (Robert K. Merton) – principiu fundamental pentru cercetarea științifică. 

Prin asocierea improprie cu scepticismul, acordăm acestor cetățeni o aură științifică complet nemeritată și, implicit, un avantaj în bătălia ideilor. Or, obiectivul lor nu este cunoașterea științifică dezinteresată, ci stoparea sau cel puțin întîrzierea deciziilor necesare pentru combaterea promptă și eficace a schimbărilor climatice. Deci miza acestor falși sceptici nu este științifică, ci politică și economică.

În general, acești cetățeni se recunosc „climato-sceptici”, chiar se autointitulează așa. Pentru a combate uzurparea semantică, propun să le spunem pe adevăratul lor nume, adică „negaționiști climatici”. 

Să vedem ce zice „cel mai celebru climato-sceptic” – așa este prezentat Donald Trump în mass-media internaționale și naționale. De peste un deceniu, „ciripește” pe Twitter că „încălzirea globală este o farsă totală și foarte costisitoare”. Că înșelătoria „a fost creată de și pentru chinezi, pentru a face necompetitivă industria americană”. Că nimeni nu poate cere comunității științifice să confirme realitatea pretinselor schimbări climatice fiindcă „există oameni de știință de ambele părți”. 

Nu, domnule președinte, nu mai există de mult oameni de știință de ambele părți. Deja acum mai bine de trei decenii, o largă majoritate a climatologilor recunoșteau că încălzirea globală antropică este realitate. Ulterior, cercetarea climatologică a adunat dovezi copleșitoare cu privire la acest fenomen. Studii care au analizat un corpus științific impresionant (zeci de mii de articole de climatologie publicate de-a lungul anilor în reviste științifice cu comitet de lectură) arată cum s-a format consensul științific. Acesta a atins 97% din climatologi la mijlocul deceniului trecut, ajungînd „la limita unanimității” în ultimii ani (Powell, James, 2019, „Scientists Reach 100% Consensus on Anthropogenic Global Warming”). 

În timp, discursul negaționiștilor climatici s-a diversificat. Acum trei decenii, cînd procesul de încălzire nu era atît de avansat, repetau la unison: „Clima nu se schimbă”. După ce temperaturile au crescut incontestabil deceniu după deceniu, o parte semnificativă a negaționiștilor au trecut la versiunea: „Clima se schimbă, ca întotdeauna”. A se înțelege că încălzirea există, dar are „cauze naturale”. Deci nu emisiile de gaze cu efect de seră generate de activitățile umane. 

Iată cum se prezintă această versiune de negaționism la alt așa-zis „climato-sceptic”. Vladimir Putin susține că „nimeni nu cunoaște cauzele schimbărilor climatice globale”. Acest lucru deoarece „este foarte dificil, dacă nu imposibil, să evaluăm influența umanității contemporane”. Pătruns de cunoaștere științifică, președintele rus explică: „Știm că Pămîntul nostru a cunoscut perioade de încălzire și răcire, iar acest lucru poate depinde de procesele din univers. O mică modificare a unghiului de rotație în jurul Soarelui poate duce la schimbări serioase ale climei planetei” (discurs din 2019).

O anchetă de mare amploare realizată de Ipsos (în 30 de țări de pe cinci continente, reprezentînd 2/3 din populația lumii) ne arată că în ultimii patru ani procentul cetățenilor care aderă la versiunea „nu există schimbări climatice” a crescut ușor, de la 8% (2019) la 9% (2022). În același interval, procentul celor care aderă la versiunea „există schimbări climatice, dar nu au cauze umane” nu doar că este semnificativ mai mare, dar a crescut rapid: de la 23% (2019) la 28% (2022). Reunite, cele două versiuni de negaționism climatic reprezintă astăzi nu mai puțin de 37% din populația mondială. Să fie oare Europa mai „educată” climatic? Nu, situația pe continentul nostru este chiar mai gravă. Negaționiștii sînt în Franța 37%, Germania 40%, Suedia 40%, Belgia 41%, Polonia 41%, Norvegia 48%. Ancheta nu include România. 

În concluzie, discursul negaționiștilor climatici s-a alambicat. Nucleul celor care rămîn fideli „negaționismului complotist” (versiunea Trump, „gen”) este astăzi relativ mai restrîns. Din perspectiva acestor cetățeni nu există încălzire globală, deci întreaga comunitate mondială a climatologilor continuă să fie „manipulată” cumplit și iremediabil (de ONU, China, Vatican etc.). 

Însă „negaționismul sofisticat” (versiunea Putin, „gen”) este pe val. Adepții lui și-au dat seama că nu este necesar să nege realitatea schimbărilor climatice pentru a-și atinge scopul politic. „Demonstrația” faptului că activitățile umane nu sînt cauza lor este suficientă pentru ca statele lumii să abandoneze politicile pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Uitați, omenirea emite CO2, dar acest gaz este inocent, nu încălzește planeta. Cum, voi n-ați înțeles că adevărata cauză a încălzirii globale sînt radiațiile soarelui? Chiar n-ați văzut în anii aceștia ce pete mari sînt pe steaua noastră?

Bogdan Gioară este politolog, fondator al Asociației REPER21.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.