Cîţiva producători locali

Publicat în Dilema Veche nr. 201 din 15 Dec 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am adresat cîtorva comunităţi locale rurale, mai mult sau mai puţin cunoscute pentru brandurile lor (Botiza, Voineşti, Saschiz), unele întrebări privind atît istoria şi statutul respectivelor produse, cît şi intenţiile producătorilor de a le promova pe piaţa locală şi pe cea europeană: Care este brandul dvs. local şi cînd l-aţi stabilit? De ce aţi ales acest produs? Reprezintă cea mai importantă tradiţie locală? Producătorii săi sînt independenţi? Există o industrie locală în domeniu? Ce mijloace de distribuţie aveţi? Îl comercializaţi şi în afara localităţii? Prin ce mijloace? Aveţi reţele de distribuţie bine puse la punct? Produsele dvs. ajung şi pe piaţa europeană? Cum le îmbuteliaţi, ambalaţi? Sînteţi atenţi şi la estetica produsului? Brandul dvs. este înregistrat la OSIM? Urmăriţi producerea brandului pe scară industrială? Aveţi un proiect în acest sens? În elaborarea produsului dvs. folosiţi numai materiale naturale, este strict ecologic? Autorităţile române v-au ajutat în vreun fel în promovarea produsului dvs.? Răspunsurile ne-au fost furnizate colectiv, de către reprezentanţii consiliilor locale din cele trei comune. Dacă în cazul Saschizului, comunitatea pare pe calea cea bună, cel puţin la nivelul strategiilor de producţie şi distribuţie (Fundaţia englezească "Adept Transilvania" are şi ea un cuvînt de spus), în cazul celorlalte două localităţi - Voineşti şi Botiza -, lucrurile sînt şi mai încurcate: chiar dacă e vorba de mărci arhicunoscute, acestea nu numai că nu sînt înregistrate, dar nu reiese nici că ar fi cuprinse în vreun proiect regional de dezvoltare unitară. Covoarele din Botiza Brandul s-a stabilit prin anul 1998, deşi femeile din sat cunoşteau arta ţesutului în culori vegetale, cu mult timp în urmă. Botiza s-a făcut cunoscută prin aceste covoare nu numai în ţară, ci şi în întreaga lume, covoarele impresionînd prin bogăţia imaginativă şi darul înnăscut al coloritului. Covoarele vegetale sînt confecţionate de femeile din sat, în gospodăriile proprii. Există cîteva artizanate în comună unde femeile îşi pot expune şi vinde produsele, Botiza fiind o localitate cu numeroase pensiuni agroturistice. Botiza participă cu covoarele vegetale la diferite expoziţii organizate în ţară şi în străinătate. Lîna se vopseşte cu extras de plante, după reţete străvechi, fiind un produs ecologic. Brandul nostru nu este înregistrat la OSIM. Pentru viitor, avînd deja faimă, Botiza o să fie cunoscută datorită acestor covoare. Merele de Voineşti Se discută de mult timp despre merele de Voineşti, dar nu s-a iniţiat nici o acţiune în acest sens. Sînt produse într-un bazin pomicol consacrat şi reprezintă o tradiţie pentru locuitori, care au ca ocupaţie principală cultura mărului. Fiecare producător privat individual îşi îngrijeşte pe cont propriu livada, producţia rezultată o stochează în depozitele proprii, cu răcire naturală, în vederea valorificării. Nu există centre organizate de valorificare a merelor şi nici de industrializare. Merele de Voineşti sînt valorificate direct pe piaţă de către producătorii privaţi sau prin intermediari. Sînt distribuite în afara localităţii, prin mijloace proprii. Nu există reţele de distribuţie organizate. Pe piaţa europeană ajung în cantităţi apreciabile merele destinate industriei. Încă nu s-au realizat ambalaje personalizate, conform standardelor de comercializare. Nu există un brand al merelor de Voineşti, ca urmare nu este înregistrat la OSIM şi nu este protejat de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor. Fiecare producător încearcă să realizeze o producţie cît mai mare pe suprafaţa pe care o deţine. Încă nu există o strategie de dezvoltare a patrimoniului pomicol local şi nici nu s-a iniţiat realizarea unui brand pentru merele de Voineşti. Nu s-ar diminua din valoarea produsului, din contră, va avea mai multă căutare pe piaţă, iar pomicultorii din alte bazine nu vor mai putea să folosească etichete cu mere de Voineşti. La producerea lor nu se utilizează cantităţi mari de îngrăşăminte şi pesticide pentru tratamentele fitosanitare, nivelul reziduurilor de pesticide se încadrează în limita maximă admisă (LMA) de Codex Alimentarius. În situaţia folosirii soiurilor de măr cu rezistenţă genetică la boli, nivelul reziduurilor cu pesticide este foarte redus, chiar nedecelabil. Merele din România sînt căutate numai în condiţiile cînd se obţin producţii scăzute în marile ţări producătoare de mere. Intrarea în UE ne obligă să ne adaptăm la cerinţele pomiculturii europene. Autorităţile române de stat nu au fost solicitate în această acţiune. Dulceţurile de Saschiz Brandul local se numeşte "Saxon Village Preserves"; sub acesta se comercializează acum gemul (din rubarbă, din fructe de pădure, prune, mere etc., produs de gospodinele din Saschiz şi din comunele învecinate) şi mierea polifloră. Brandul a fost stabilit în februarie 2006, la iniţiativa Fundaţiei englezeşti "Adept Transilvania" (cu sediul la Saschiz) şi cu sprijinul dlui primar Ovidiu Şoaită. Scopul lansării lui a fost acela de a comercializa o gamă diversă de produse tradiţionale preparate în mod igienic, fără aditivi, care să vină în întîmpinarea nevoilor/cerinţelor lumii moderne. Pe viitor, sub acelaşi brand - "Saxon Village Preserves" - vor mai fi comercializate murături tradiţionale şi brînză. Sursa de inspiraţie a acestei iniţiative a fost o masă servită de staff-ul Fundaţiei "Adept" într-o gospodărie tradiţional săsească, la dna Gerda Gherghiceanu. De aici pînă la oportunitatea valorificării produselor tradiţionale nu a mai fost decît o problemă de "organizare" şi demersuri oficiale. Prepararea gemurilor şi apicultura nu sînt cele mai importante tradiţii în zonă, analele consemnînd drept îndeletniciri tradiţionale agricultura (în principal oieritul, creşterea bivolilor), olăritul (este celebră ceramica albastră de Saschiz), tăbăcitul, cojocăritul, cărămidăritul, zidăritul. Gemul este produs de femeile din Saschiz în gospodăriile proprii. Pentru dezvoltarea unei mici industrii în domeniu, la ora actuală este în construcţie - la sediul Fundaţiei "Adept" - o bucătărie de dimensiuni mari, ce va fi dotată la standarde europene. Mijloacele de distribuţie sînt tîrgurile/evenimentele de profil din domeniul turismului (de exemplu, expoziţii periodice la Muzeul Ţăranului Român din Capitală). Produsele au ajuns pe piaţa europeană datorită afilierii la Organizaţia "Slow Food". În acest fel, ele au putut fi expuse şi comercializate la Salone del Gusto (Torino, Italia) şi la Festivalul Brînzei de la Bra (în apropiere de Torino). O altă participare a fost la un tîrg de produse tradiţionale din Israel. Gemul este comercializat în borcane hexagonale, special aduse din Anglia. Înainte de îmbutelierea în borcane, mierea este păstrată în cazane din inox speciale. O atenţie deosebită este acordată formei de prezentare a produselor. Borcanele sînt etichetate manual (etichetele sînt confecţionate de Fundaţia "Adept"), iar sigiliile sînt inscripţionate cu logo-ul zonei Tîrnava Mare. Nu sîntem înregistraţi la OSIM, ci doar sîntem în curs de elaborare a documentaţiei pentru înregistrarea brandului. Proiectul este "bucătăria" industrială de care aminteam mai sus, scopul realizării ei fiind producerea în cantităţi cît mai mari a gemului în contextul în care există cerere pe piaţă, iar - pe de altă parte, producătorii independenţi sînt ajutaţi să facă faţă cererii. Condiţia esenţială este ca aceşti producători să fi absolvit Cursul de igienă alimentară, organizat de Fundaţia "Adept" în colaborare cu Primăria Saschiz. Sperăm ca producerea brandului pe scară industrială să nu ducă la scăderea valorii produselor, iar pentru asta avem permanent în vedere "controlul calităţii". Aşa-zisa industrializare e un risc asumat, cu două tăişuri: pe de o parte se poate vorbi despre "neglijenţa" producătorilor în asigurarea materiei prime, pe de altă parte, nu trebuie să uităm şansele de dezvoltare economică locală pe care le aduce cu sine creşterea producţiei. Materia primă (de exemplu, fructele de pădure) este naturală, însă produsul nu este certificat ecologic. Autorităţile nu ne-au ajutat - cu excepţia consultanţei oferite de ANSVSA (Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentară) - în proiectul de realizare a bucătăriei industriale. Pînă acum feedback-ul referitor la calitatea produselor, a brandului "Saxon Village Preserves" a fost doar pozitiv, sperăm ca acest trend să rămînă ascendent. Pentru asta lucrăm la o Strategie de promovare a brandului nostru. a consemnat Iaromira Popovici

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.