Cititori şi "audienţe" online

Da, sînem dependenţi de trafic, aşa cum o publicaţie este dependentă de tiraj sau un post radio/TV, de audienţă. O precizare însă: nu audienţa/tirajul/traficul e totul. Contează şi cui te adresezi, ce fel de public reuşeşti să atragi. Există emisiuni, site-uri şi tabloide pentru marea masă, aşa cum sînt emisiuni, site-uri sau ziare destinate unei audienţe alese pe sprînceană. Am lucrat ceva ani la revista Capital, al cărei tiraj era (şi este) de cîteva ori mai mic decît al unui tabloid. Şi totuşi, încasările publicitare la Capital ori Ziarul financiar sînt, în continuare, peste cele ale oricărei foi bulevardiere, chiar dacă SNA susţine că acestea din urmă sînt citite de peste 1.000.000 de persoane zilnic! Important este să fii lider de piaţă pe un anumit segment de audienţă. Aşa susţin firmele de publicitate şi aşa am constatat şi noi, editorii. Calitatea publicului este hotărîtoare pentru publicitatea în mass-media: dacă vrei să vinzi detergenţi, pui clipul la Surprize, surprize sau Iartă-mă, dacă vrei să vinzi ultimul tip de server sau autoturism, îl plasezi într-o publicaţie financiară. Cu alt preţ, evident. Iar HotNews.ro, potrivit datelor de audienţă furnizate de către auditorii noştri (Arbomedia Net şi Insites.be), este lider pe Internet pentru publicul care are profilul socio-demografic asemănător cu cititorii revistei Capital şi ai Ziarului financiar. Ca idee, avem, în medie, 42-45.000 de cititori unici pe zi, dintre care 92% au studii superioare. În privinţa acurateţei măsurătorilor audienţei pe Internet, în mod cert măsurătoarea e mai aproape de realitate decît "audienţele" stabilite prin sondaje. Sînt la fel de corecte precum indicatorul "număr de exempare vîndute", anunţat periodic de BRAT pentru presa tipărită. Cîţi cititori fideli are HotNews.ro? Cum definim cititorul fidel? Sînt oameni care revin de 5-6 ori pe zi, cîteva minute, pentru a nu scăpa noutăţile dintr-un anumit domeniu, cum sînt şi cititori care, din lipsă de timp, îşi rezervă sfîrşitul de săptămînă pentru a parcurge în linişte comentarii şi analize sau pentru a consulta baza de date din site. Eu cred că şi unii, şi alţii sînt fideli. Există mai multe moduri de a-i număra. Şi cele peste 12.000 de abonamente la newsletter sînt un reper. Dar, la fel de importante sînt statisticile oferite de Google Analytics, Trafic.ro şi de către propriul nostru soft. Peste 78% dintre cititori vin direct în site şi doar 16-17% prin motoarele de căutare, gen Google sau Yahoo. Restul ajunge în paginile noastre prin intermediul altor publicaţii online care ne citează. Cititorii pot consulta clasamentul celor mai citite materiale de pe HotNews.ro. Oricine poate vedea cît succes a avut unul sau altul dintre subiectele abordate de noi, oricine îşi poate compara preferinţele cu ale altora. Un reper ar fi şi emisiunea Top7.ro pe care o facem în coproducţie cu TVR2. Eu zic că e un experiment jurnalistic în premieră: subiectele sînt selectate, redactate, comentate şi completate împreună cu cititorii, pe Internet, apoi difuzate pe TVR2, în fiecare duminică, la ora 16,00. Parafrazîndu-i pe "caţavenci", am mizat pe faptul că cititorii noştri sînt mai inteligenţi decît comentatorii lor. Şi, în fond, cine sînt cititorii HotNews.ro? Sînt "tone" de biţi cu studii despre cine sînt, ce ziare citesc, la ce emisiuni se uită, ce site-uri frecventează consumatorii de informaţii online. Sînt date destul de precise, nu-i nevoie de multă imaginaţie aici. Dacă auditul nostru nu bate cîmpii, cititorii HotNews.ro sînt în marea lor majoritate tineri, dar nu foarte (peste 24 ani), locuiesc în oraşe mari, peste 30% în Capitală, au job-uri care-i ţin în office mai toată ziua, şcoliţi peste medie, cu timpul limitat, mulţi cu funcţii de conducere, reticienţi la idei gata mestecate, cîrcotaşi uneori. Au ceva bani, nu aruncă cu ei după cîini, dar îşi permit vacanţe în străinătate, autoturisme, ieşiri săptămînale în afara oraşului, unii urmăresc bursele internaţionale, mulţi, pe cele româneşti, nu pierd filmele, cărţile şi concertele care merită, puţini se duc pe stadioane, însă urmăresc competiţii sportive la TV (nu musai fotbal). Interactivitate - un punct de atracţie în plus? Interactivitatea e un cuvînt la modă, îl aud aşa des la TV că s-a tocit, e bont de-a binelea! Internetul, prin definiţie, e o reţea prin care circulă informaţie, în toate sensurile, nu poţi fi pasiv, o momîie cu mouse-ul în mînă! Publici o ştire, o fotografie sau un filmuleţ tare pe un site cît de cît frecventat şi vei vedea că apar imediat comentarii, completări, precizări pe respectivul site, alte site-uri reproduc sau citează informaţia respectivă, pe forumuri sau pe Yahoo Mesenger se comentează la greu, în mail-uri ajunge aceeaşi informaţie prin bunăvoinţa unui prieten, eventual îţi trînteşte şi un SMS sau MMS etc. Băieţii deştepţi din industria media spun că privitul la TV e un consum pasiv de informaţie, indiferent cîte SMS-uri te îmbie să trimiţi duducile agitate de pe ecran. Faceţi un sondaj printre prieteni şi veţi vedea cîţi dintre ei adorm în fotoliul din faţa televizorului şi cîţi, cu capul pe tastatura calculatorului! Mai multă independenţă pe net? Discuţia despre soarta jurnalistului în societate durează de cîteva secole. Eu cred că regulile de redactare şi difuzare a unui material de presă sînt aceleaşi, indiferent de suport: tipar, TV, radio, Internet. Ce, la apariţia televiziunii, jurnaliştii din presa scrisă, reconvertită la noul suport media, au ieşit pe sticlă în budigăi şi cu "fuck you" în gură? Avantajul unui ziar continuu, aşa cum e HotNews.ro, ar fi îmbinarea vitezei de reacţie a televiziunilor cu articolele mai aşezate, de substanţă, specifice presei scrise. Completăm, adăugăm sau corectăm din mers un subiect, de multe ori cu ajutorul cititorilor noştri. Internetul îţi oferă acest avantaj, al redactării sub ochii cititorului. Cred că presa va converge în următorii ani, materialele jurnalistice se vor prelucra în cadrul aceluiaşi trust de presă, pentru a fi difuzate concomitent pe mai multe canale (radio, TV, tipăritură, Internet, telefon mobil, iPod sau pentru alte jucării care se vor inventa). Mai cred că breasla se va profesionaliza, tot mai mulţi ziarişti tineri ştiu deja şi să redacteze texte, să înregistreze şi să prelucreze materiale audio-video, să verifice surse pe Internet, în bazele de date din întreaga lume, să editeze fotografii şi să le transmită prin Internet redacţiilor. Vremea jurnaliştilor care aruncă, din uşă, secretarului de redacţie, trei file scrise de mînă, apoi fuga la o bere, a cam trecut! Independenţa editorială faţă de grupurile de interese ţine şi de costurile de producţie. Au fost editori care au pornit cu entuziasm o publicaţie şi au constatat că au cheltuieli greu de acoperit din publicitate. Au acceptat compromisuri pentru a-şi ţine creaţia în viaţă. Nu pot judeca pe nimeni. Pot doar să afirm că o publicaţie difuzată doar pe Internet, de bună calitate, este mult mai ieftină decît un ziar pe hîrtie. Să nu mai vorbim despre cheltuielile pentru un post radio sau TV. Dacă ai din publicitate 10.000 de euro, nu poţi susţine un ziar tipărit nici măcar o lună, dar pe Internet, da. La acelaşi număr de cititori. De aici, mai multe grade de libertate, mai puţine presiuni pentru o publicaţie virtuală. Un tabloid deştept exclusiv online? Sigur că m-am gîndit! Sînt pregătit cu materiale de senzaţie pentru vremea cînd frizeriile şi cîrciumile de cartier vor avea wireless şi laptop-uri pentru toţi clienţii. a consemnat Adina POPESCU