Cîţi români mai fac parte din naţiune?

Dorin C. DOMUŢA
Publicat în Dilema Veche nr. 105 din 26 Ian 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Naţiunea este formată din ansamblul persoanelor conştiente că sînt unite prin origine, limbă, legături istorice, religie, tradiţii, cultură şi un anumit teritoriu. Nici unul dintre aceste elemente nu reprezintă o condiţie absolut necesară pentru existenţa unei naţiuni şi toate la un loc nu sînt suficiente pentru a contura o naţiune. Lor trebuie să li se adauge liantul subtil, indispensabil, al aspiraţiilor şi idealurilor comune întregii populaţii, pentru ca aceasta să se constituie într-o naţiune. În ecuaţia dăinuirii unei naţiuni, valoarea unei istorii milenare şi glorioase tinde către zero. Nu reperele solide ale trecutului, ci visele, chiar utopice, despre viitor, sînt cele care dau măsura persistenţei naţiunii. Cum se prezintă naţia română la începutul mileniului trei? Mai au românii năzuinţe care nu se pot împlini decît în cadrul naţiunii, care să compenseze inerentele forţe centrifuge - mult potenţate de globalizare şi de tendinţa accentuată de nivelare a culturii şi civilizaţiei - şi să îi strîngă sub acelaşi stindard? Identificarea duşmanului comun, precum şi proximitatea unor momente istorice importante pot servi drept catalizator al sentimentului naţional. Ele se pot substitui, în momente de criză, numitorului comun al identităţii naţionale, dar nu reprezintă o soluţie pe termen lung. Recent, în ultimul deceniu şi jumătate, românii s-au unit în jurul proiectului de aderare la NATO şi integrare în Uniunea Europeană. Neîndoielnic, acesta a fost dezideratul care a coalizat toate energiile şi a făcut ca românii să accepte că interesele individuale - de securitate, prosperitate şi, eventual, recunoaştere - nu sînt neapărat divergente şi că pot fi cel mai bine urmărite printr-un efort colectiv. Aşteptările comune, legate de momentul aderării euro-atlantice, i-au făcut pe români să se comporte ca o naţiune. Cum acest stimulent începe să se apropie de sfîrşit, e legitim să dorim să aflăm ce va urma şi să încercăm o evaluare a stării naţiunii. Se impune, în acest context, o abordare cantitativă, care să ofere răspuns întrebării: cîţi dintre români mai fac parte din naţiunea română? Făcînd abstracţie de unii dintre românii din ţară, ale căror sentimente faţă de naţiune sînt amestecate, dar a căror apartenenţă la naţiune se prezumă, pînă la proba contrară, există două grupuri extrem de importante de români cu un statut incert, dacă îi raportăm la naţiune: românii din Republica Moldova şi cei din diaspora (privită unitar, fie că e vorba despre exil sau despre emigraţia mai veche sau de dată mai recentă). În dezbaterea raporturilor României cu Republica Moldova, se ignoră de regulă - din motive ce ţin fie de o aberantă corectitudine politică, fie de o insuficientă înţelegere a problemei în cauză - subiectul naţiunii. Cîtă vreme unirea înseamnă aducerea în cadrul teritoriului rezultant a mai multor componente ale aceleiaşi naţiuni, nu se poate vorbi despre ratarea, în 1991, a unirii României cu Republica Moldova şi, în general, despre unire între aceste două state, fără a demonstra, în prealabil, că românii şi moldovenii constituie, şi în prezent, părţi ale aceleiaşi naţiuni. Altminteri nu poate exista unire, ci mai curînd o "integrare", similară celei în Uniunea Europeană sau în alte organizaţii supranaţionale. Privită dintr-o asemenea perspectivă, tema unirii încetează să mai fie un subiect diplomatic sensibil: ea se va produce sau nu, în funcţie de felul în care cele două grupuri de români se raportează unii la alţii şi la naţiune. Insistentele reproşuri aduse diasporei române pentru insuficienta implicare în acţiuni concrete de lobby în favoarea ţării noastre trebuie abordate similar. Face diaspora, din oficiu, parte comună cu trunchiul naţiunii? Opţiunea românilor din exil sau emigraţie, de a sprijini ţara de extracţie, este, pînă la urmă, individuală şi încercările de a naţionaliza diaspora sînt cel puţin hazardate. Nu puţini dintre ei au optat deliberat - cu preţul unor traume greu de intuit - pentru un statut căruia termenul de diaspora nu i se potriveşte. Unii au evadat din sînul unei naţii căreia, din varii motive, simţeau că nu îi mai aparţin. Ei rămîn români, dar apartenenţa lor la naţiune nu se prezumă şi nici nu poate fi colectivă, ci ţine de decizia fiecăruia. Desigur, abordarea teoretică, obiectivistă, a stării naţiunii nu este suficientă, şi nici productivă. În salvgardarea identităţii naţionale şi în cultivarea unui patriotism de bună calitate, nu teoreticienii, ci statul şi, în subsidiar, organizaţiile neguvernamentale sînt chemate să joace rolul principal. Dacă aceşti actori continuă să rămînă pasivi, sau dacă activismul lor este prost direcţionat, putem vorbi despre un moment de cumpănă al naţiunii române. Integrarea europeană şi implacabilul curs al istoriei fac ca în prezent toate popoarele europene să se confrunte cu declinul statului naţional şi cu o diluare a identităţii naţionale. Cum, în materie de populaţie, funcţionează principiul naţiunilor comunicante - ceea ce pierde o naţiune, cîştigă o alta - românii au în viitor următoarele variante: fie vor fi iarăşi ce au fost, şi mai mult decît atît, sau (sumbră perspectivă) se vor disipa cu totul în sînul altor naţiuni, fie naşterea unei identităţi reale europene ne va îngloba pe toţi într-o ipotetică mare naţiune europeană. Nici cei mai exaltaţi euro-optimişti nu îndrăznesc să facă pronosticuri referitoare la apariţia naţiunii europene. Deşi improbabil, pe termen lung un asemenea scenariu nu e imposibil. Fără un deosebit efort de imaginaţie, multe din elementele definiţiei formale a naţiunii pot fi contabilizate în favoarea acestei idei. Şi cum nici imaginea duşmanului comun, încă difuză, nu va întîrzia să se contureze, în anul 3000, la recensămîntul populaţiei Uniunii Europene, s-ar putea să mai fie doar cîţiva excentrici care, asemenea "dacilor" anului 2002, se vor declara "români" şi nu "europeni", ca restul concetăţenilor lor.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

petrovaprez jpg
De ce se sinucideau femeile în Primul Război Mondial. Studiul făcut de un profesor în Maramureș
O statistică a morților din Primul Război Mondial din satul Petrova din Maramureș indică faptul că un mare număr de femei se sinucideau, în timpul Primului Război Mondial. Cifrele însă nu arată cu precizie câte dintre decese erau sinucideri, fiind notate sintagme mult mai „blânde”
Nemtoaica jpg
Mondialul „păcătoșilor“: Cât costă să savurezi meciurile cu alcool și femei în bikini, la Doha VIDEO REPORTAJ
Totul are un preț pe această lume, inclusiv „driblarea“ restricțiilor religioase într-o țară islamică.
Culori curcubeu FOTO Shutterstock jpg
Pantone a anunțat culoarea anului 2023. Cum arată nuanța „curajoasă și vibrantă”
Viva Magenta, o culoare în care se îmbină rozul fucsia cu roșu închis și albastru a fost desemnată de Institutul Pantone ca fiind culoare anului viitor. Potrivit reprezentanților institutului, culoarea este „curajoasă și vibrantă” și inspiră optimism.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.