Cîte cuvinte de origine dacică avem în limba română?

O întrebare simplă, dar cu un răspuns dificil de dat. Mă rog, ar exista o variantă simpl(ist)ă: conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române (DEX-ul), nu există nici măcar unul! Nici dacă ne uităm în dicţionarele etimologice nu vom găsi prea multe. Motivul principal ar fi că lipsa izvoarelor şi credibilitatea îndoielnică a surselor indirecte fac dificilă identificarea elementelor dacice în limba română. 

Ce spune DEX-ul? 

În DEX nu este prezentat nici un etimon dacic (sau tracic). Într-un fel este o soluţie corectă, deoarece există mult prea puţine surse pentru a putea vorbi serios de cuvinte cu provenienţă dacică. În plus, DEX-ul nu este un dicţionar etimologic pentru a putea face consideraţii etimologice asupra cuvintelor. Nici măcar în timpul propagandei ceauşiste DEX-ul nu a sprijinit etimologiile mai mult sau mai puţin fanteziste cînd era vorba de limba dacă (sau tracă). 

Totuşi, există în DEX anumite şabloane care sugerează că un anume cuvînt ar putea proveni din fondul autohton. Astfel, avem: 

1) Trimiterea la limba albaneză (în DEX avem

„compară cu albanezul“). În această situaţie sînt 90 de cuvinte, majoritatea fiind candidate:

2) Etimologia necunoscută. După eliminarea cuvintelor de dată recentă mai rămîn în această situaţie 1071 de cuvinte (cu litere aldine sînt cuvintele cu o largă utilizare în limba română la care nu există o explicaţie credibilă în dicţionarele etimologice):

(a aţipi),

(plantă),

(unealtă)

(pasăre)

(în jocuri),

(însoţitor),

(fecior)

(cuţit),

(plantă),

(a se muia),

(pasăre),

ciupercă

(a striga

Nu cred că mai trebuie spus că cuvintele la care s-a descoperit un paralel albanez vechi (căci au existat şi împrumuturi mai noi între cele două limbi) au şanse mai mari să fie un element autohton (vezi criteriile de mai jos). Nu trebuie să cădem în greşeala de a considera toate cuvintele de mai sus dacice (în special cel de-al doilea grup), deoarece unele au în alte dicţionare etimologice o explicaţie plauzibilă (de exemplu,

poate fi explicat relativ satisfăcător din slavă). Sigur, nici nu trebuie să credem că toate cuvintele cărora DEX-ul le oferă o etimologie nu ar putea proveni din substrat: de exemplu, lui

i se găseşte o etimologie forţată, din latină (

), cînd de fapt are un corespondent în albaneză,

, „capete“ (pluralul lui

), care nu se poate explica prin latină. 

Care este situaţia reală? 

Informaţiile istorice referitoare la daci sau traci sînt puţine, iar textele scrise lipsesc cu desăvîrşire. Nici măcar lucrările din orbita romană nu s-au conservat: opera împăratului Traian –

– şi respectiv cea medicului Criton, însoţitorul lui Traian –

– s-au pierdut. Nici poemele scrise în limba getă de Publius Ovidius Naso în exilul său de la Tomis nu au reuşit să supravieţuiască. Singura deducţie ar fi că limba geţilor era o limbă diferită de latină. Pare stupid să trebuiască să demonstrăm asta, însă o teză tracomană bine încetăţenită susţine că latina ar fi o versiune a limbii dace.

Materiale lingvistice pe care ne putem baza sînt extrem de puţine şi se rezumă la cîteva glose de plante din tratatele medicului grec Dioscorides şi cel al Pseudo-Apuleius (57 de nume de plante transliterate în alfabetul grec), numele proprii păstrate de autorii antici sau în inscripţii (circa 2000) şi cîteva zeci de inscripţii presupuse dacice (cu caractere greceşti), dar nedescifrate. Mai ştim din

lui Strabon (VII, 3, 2) că geţii sînt un soi de traci, deci probabil şi limbile lor sînt înrudite. 

Ne încurcă şi mai tare lipsa documentelor de limba română veche (pentru comparaţie, primele texte în albaneza veche sînt din secolul IX) care ar permite o analiză comparativă şi cu limba română actuală, dar şi cu limbile vorbite în acea perioadă. Fără descoperirea de noi izvoare istorice va trebui să acceptăm faptul că nici o teorie nu va putea demonstra ştiinţific că măcar un cuvînt al limbii române ar fi de origine dacică.                        

1. DEX-ul fiind un dicţionar de uz general, nu prezintă etimologiile comparative ale mai multor autori. Din păcate, se preiau şi etimologii încetăţenite (Hasdeu, Cihac), dar fără o bază ştiinţifică, de obicei din perioada latinistă (echivalenta tracomaniei d.p.d.v. ştiinţific), cînd toate cuvintele erau efectiv modificate ca să pară că au orgine latină: „război“ a avut varianta „răzbel“ pentru a semăna cu lat.

, „nărav“ s-a transformat în „morav“ pentru a semăna cu lat.

ş.a.m.d. 

2. Am eliminat circa 100 de cuvinte care fie au intrat recent în limbă, fie defineau concepte moderne, fie prezentau sufixe/prefixe care sugerau o creaţie în interiorul limbii. 

3. Termenii de origine dacică au fost studiaţi de J. Grimm, D. Brandza, Al. Borza, D. Decev ş.a.m.d. 

4. Florica Dimitrescu et al.,

Editura Didactică şi Pedagogică, 1978, p. 66.

Radu Borza este inginer. A făcut studii doctorale în domeniul lingvisticii computaţionale. Este co-fondator al platformei dexonline.ro.

Foto: wikimedia commons