Cîtă literatură, atîta libertate

Publicat în Dilema Veche nr. 721 din 14-20 decembrie 2017
Cîtă literatură, atîta libertate jpeg

Observ de cînd trăiesc în străinătate, în Franţa, de treizeci de ani, că România furnizează artişti, creativitate Occidentului, în multe domenii de altfel, şi mi se pare că este un fel de pepinieră, o sursă pozitivă, deşi noi aici, în România, sîntem cîteodată nemulţumiţi, ne vedem pe noi înşine mai urîcioşi decît sîntem, ne certăm unii cu alţii, dar în străinătate, românii parcă respiră, parcă se simt mai bine. Este ciudat cum românii se simt uneori mai bine în străinătate decît la ei acasă.

Există o legendă veche despre cineva care pleacă de-acasă pentru că taică-su i-a spus: „Du-te, caută şi într-o bună zi ai să găseşti o comoară“. Şi pleacă acest om şi umblă un an, cincisprezece ani, douăzeci de ani, treizeci de ani şi la un moment dat visează că, de fapt, are o comoară sub pragul casei. Aşa avem şi noi, românii, o comoară sub pragul casei noastre, numai că acolo nu săpăm. Săpăm în alte locuri, dar nu la noi acasă.

Spun aceste lucruri ca să introduc subiectul de aici. Europa n-ar fi existat fără o circulaţie a ideilor, fără o circulaţie a faptului cultural şi a obiectului numit carte. Acest obiect numit carte este, de fapt, certificatul de naştere al Europei. Europa modernă, Europa care a început să reflecteze la universalitate, s-a născut odată cu Gutenberg şi odată cu capacitatea cărţii de a circula şi de a ajunge în mîinile marelui public. Sigur, cartea nu a fost inventată chiar în Europa. Ea a fost inventată odată cu scrierea în alte zone ale lumii.

Primele cărţi au fost, de fapt, rulourile. Biblioteca din Alexandria era plină de rulouri. Cînd a ars biblioteca, au ars şi rulourile. Acele rulouri, care erau pe papirus, au fost primele cărţi şi de acolo vine numele de „volum“. Noi vorbim astăzi despre cărţi într-un volum, în două volume, în trei volume, dar cuvîntul „volum“ vine de la cele două volume ale rulourilor pe care cititorii le desfăceau, le derulau şi le rerulau. Volumul din stînga şi volumul din dreapta. De acolo vine cuvîntul volum. De la rulourile respective, care timp de aproximativ o mie cinci sute de ani au fost cărţile pentru elite.

A existat o extraordinară ceartă, un moment juridic, cînd codexurile au fost incluse şi ele în categoria cărţilor. Codexul este ceea ce a apărut în momentul în care oamenii au început să scrie manuscrise: fie pe tăbliţe, fie pe piele de capră (de unde şi cuvîntul „pergament“); să lipească acele foi unele de altele şi să obţină ceva nou: un fel de carte care se putea răsfoi şi nu o carte care se putea derula. Aşa a apărul codexul.

La un moment dat, prin secolul II e.n., la Roma, un mare proprietar care iubea cărţile le-a lăsat moştenire copiilor o bibliotecă. Unul dintre fii a primit prin testament biblioteca, cu menţiunea respectivă: „Las toate cărţile fiului meu“. Or, ei erau doi fii. În capul unuia, numai rulourile puteau fi incluse în categoria cărţilor, nu şi codexurile, care erau considerate nişte obiecte de mîna a doua, mai puţin nobile. Şi atunci a fost un proces. Cei doi fraţi s-au certat în faţa justiţiei ca să decidă dacă şi codexurile pot fi incluse în categoria cărţilor. Şi după ce au deliberat, judecătorii au decis: da, codexurile sînt şi ele cărţi. Aşa a apărut cartea care se răsfoieşte, care este pentru istoria umanităţii un pas la fel de important ca apariţia tiparului. De ce? Pentru că această carte care se răsfoieşte permite, de fapt, să sari de la o pagină la alta, să te întorci cu mai multă uşurinţă decît dacă ai avea un rulou în faţă şi, mai ales, să adnotezi pe margine, pentru că era loc pentru reflecţii. Codexurile, ca formă primă a cărţii, au permis reflecţia pe marginea cărţii, notaţia, apariţia unor cărţi în carte. Timp de cîteva sute de ani, poate cinci, şase, şapte secole, gîndirea umană a fost impulsionată de obiectul numit codex şi de facilitatea călătoriei prin informaţie: că puteai să o redeschizi la o anumită pagină, să mergi în faţă sau în spate, să reciteşti cu uşurinţă.

Această facilitate a deschis, de fapt, gustul spiritului critic. U­neori noi nu ne dăm seama cît de important este obiectul purtător de informaţie. Ne dăm seama acum, de pildă, cît de interesantă este cartea electronică sau ce lume ne deschide computerul. Dar la ora aceea, revoluţia extraordinară dintre rulou şi codex a fost una de aceeași intensitate ca astăzi, cînd am trecut de la cartea pe hîrtie la cartea numerică.

În momentul în care a apărut şi tiparul, a apărut în Europa ceea ce numesc eu circulaţia cărţilor pentru marele public. Acela a fost momentul în care Europa a început să devină sursă de universalitate, să se constituie ca un spaţiu unitar care ştie să înmagazineze informaţia şi s-o transmită cu uşurinţă altora: de exemplu, faptul că s-au publicat Bibliile în limbile naţionale sub formă de carte. Deşi litera mobilă a fost inventată de chinezi, tot europenii au ştiut să o folosească. Iată de ce spun că Europa noastră este, de fapt, locul de naştere al cărţii, dar mai ales al utilizării ei în masă, de masă, în mod popular. Accesul la carte a creat, de altfel, şi conştiinţa europeană.

Bineînţeles, cînd spunem carte, spunem scriitor. Cineva se află în spatele acestei manufacturi. Europa scriitorilor, a librarilor şi a tipografilor este, de fapt, fundamentul a ceea ce sîntem noi astăzi. Această complicitate între artizani şi minţi care scriu a creat conştiinţa europeană, care e şi ea plină de peripeţii. Scriitorii, din punctul meu de vedere, sînt cei care au precedat construcţia europeană prin ideile lor şi prin capacitatea lor de a crea utopii. Europa este în primul rînd gîndire critică, eliberare treptată a gîndirii. Or, instrumentul de difuzare al eliberării prin gîndire a fost cartea; cartea subversivă care circula şi în Epoca Luminilor.

În acest context, Franţa a avut un rol cu totul deosebit de difuzare a ideilor subversive în Europa. Enciclopedia Franceză și iluminiştii au fost cei care au difuzat, au irigat întreaga Europă cu idei care la ora aceea erau subversive, dar erau atît de proaspete, atît de pline de umanism.

Ei bine, pot să vă spun că dacă veţi lua o carte în mînă şi veţi citi poezie, roman, teatru şi literatură de bună calitate veţi deschide în sufletul dumneavoastră ferestre pentru alţii şi veţi deveni ferestre deschise spre umanitate, spre imaginaţie, spre libertate. Cred că, într-o ţară, libertatea poate fi măsurată. Există un instrument de a măsura şi gradul de civilizaţie, prin capacitatea de a iubi literatura, arta, teatrul: cîtă literatură, atîta libertate. Dacă nu-i învăţăm pe copiii noştri să deschidă o carte, să se apropie de-o carte, să povestească între ei poveşti, riscăm să-i transformăm în nişte mutanţi. În acest loc observ foarte mulţi copii şi foarte mulţi profesori care au venit cu şcolile aici. Este un fel de templu al educaţiei. Este un tîrg al cărţii, dar şi al educaţiei, şi este un loc în care trebuie să ne propunem această reflecţie: cum menţinem educaţia copiilor noştri pentru a nu-i transforma din oameni care gîndesc în consumatori? Este atît de important să rămînem cetăţeni cu spirit critic şi nu consumatorii unei societăţi de consum pe care am visat-o, dar care acum, din păcate, nu că riscă să ne transforme, dar nu ştiu dacă reprezintă direcţia cea bună. 

(fragmente din conferința „Europa teatrului și a scriitorilor – circulația valorilor artistice ca fundament al Europei“, susținută de Matei Vișniec, președintele onorific al Tîrgului de Carte Gaudeamus, ediția 2017, vineri, 24 noiembrie 2017) 

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

Foto: flickr

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

An2 Foto Ștefan Both18 jpg
Operațiunea Țânțarul cu bătrânul An-2. „Annuska”, în luptă cu insectele din Timișoara
Timișorenii s-au obișnuit cu marile și zgomotoasele avioane cu aripă dublă, care survolează orașul de fiecare dată când au de lucru, fie în agricultură, fie la efectuarea tratamentelor fitosanitare.
alerte bomba chisinau
Român găsit mort într-un hotel din Republica Moldova: Ce spune poliția
Un român în vârstă de 59 de ani a fost găsit mort într-un hotel din capitala Republicii Moldova, potrivit autorităților de la Chișinău. Poliția investighează cauza decesului.
meteo toamna foto pixabay
Vreme de plajă în ultima zi din septembrie. Ce regiuni vor fi măturate de ploi violente și grindină
Vreme deosebit de caldă se anunță în continuare, însă în vest, nord și centru temperaturile vor fi scăzute. După-amiaza și noaptea, în majoritatea zonelor lovesc ploile și vijeliile.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.