Cît de liberală putea fi Constituția din 29 martie 1923?

Marius BĂLAN
Publicat în Dilema Veche nr. 990 din 30 martie – 5 aprilie 2023
Statuia lui Ion I.C. Brătianu © wikimedia commons
Statuia lui Ion I.C. Brătianu © wikimedia commons

Liberalismul clasic deține copyright-ul asupra noțiunii de Constituție. Ideea unei legi fundamentale care să consacre separația și echilibrul puterilor și să garanteze drepturile și libertățile esențiale ale individului este de conceput doar în cadrul paradigmei gîndirii politice liberale. Constituționalismul modern promitea soluționarea disputelor politice prin dezbateri bazate pe argumente raționale, cu luarea în considerare a intereselor divergente ale unor cetățeni egali în drepturi, respectîndu-le tuturor demnitatea inerentă ființei umane și libertatea individuală. Fixarea în scris a regulilor și procedurilor prin care se formează și se manifestă voința politică în stat are loc în siajul procesului codificării moderne a dreptului, care a dus la adoptarea unor monumentale acte legislative în Prusia, Franța, Austria și în celelalte state europene: codurile civile, penale, comerciale ori de procedură civilă sau penală.  

În taxonomia lui Karl Loewenstein, sub aspect ontologic, Constituțiile pot fi normative, nominale sau „semantice”. Constituția normativă este cea în care normele constituţionale domină procesul politic, şi nu invers. Ea este vie, „trăită” de conducători şi conduşi deopotrivă, integrînd societatea statală şi integrîndu-se în aceasta și se aseamănă unui costum, care se potriveşte celui care-l poartă şi care este efectiv purtat de acesta. Constituția nominală este validă (doar) din punct de vedere juridic, însă dinamica procesului politic nu urmează normele ei. Practica constituţională nu coincide cu litera Constituției, dar există speranţa ca, în cele din urmă, realitatea procesului politic să coincidă cu modelul prevăzut în Constituţie. Funcţia ei este una educativă, avînd ţelul ca într-un viitor previzibil să devină pe deplin normativă şi să determine dinamica procesului politic, în loc să se conformeze docil acesteia. Ea poate fi comparată, în formularea lui Loewenstein, cu un costum prea larg, care se află încă în şifonier și care va fi purtat efectiv atunci cînd corpul politic al naţiunii s-a maturizat suficient. Constituțiile semantice sînt Constituții doar cu numele și nu reprezintă altceva decît formalizarea raporturilor de putere existente în acel moment, în folosul exclusiv al deţinătorilor de fapt ai puterii. Chiar şi în absenţa unei asemenea Constituţii, în sens formal, procesul politic ar urma acelaşi curs. Ele nu mai sînt „costume”, care se pot potrivi sau nu cu corpul politic al unei naţiuni; ele nu sînt menite să fie „purtate”, ele nu sînt altceva decît măşti de carnaval. Constituțiile comuniste reprezintă cel mai bun exemplu în acest sens.

Există o anumită antinomie între paradigma liberală a gîndirii constituționale – axată pe libertate individuală și pe limitarea puterii statului – și propensiunea etatistă a codificării. Emanație a puterii constituante a poporului, legea fundamentală scrisă apare ca manifestare unilaterală a unei voințe prezumat absolute, chiar și atunci cînd garantează libertatea individului contra autorităților pe care tot ea le instituie și le legitimează. Această dimensiune etatistă este mai pronunțată în istoria constituțională a României, nu în ultimul rînd pentru că reglementările constituționale din țara noastră erau parte a unui proiect de modernizare și europenizare a instituțiilor politice și al societății. „Liberală și egalitară”, Constituția din 1866 era un „monument închinat viitorului”, după cum admitea Aristide Pascal, raportorul proiectului de lege fundamentală în Adunarea Constituantă. Principiile consacrate în legea fundamentală nu se concretizau însă întotdeauna în practica politică și administrativă. Constituția Vechiului Regat era așadar o Constituție nominală, în accepțiunea lui Loewenstein. Nominalismul constituțional era, de altfel, principala problemă a vieții politice antebelice. Principiile liberale și egalitare ale legii fundamentale nu se regăseau prea mult în practica politică, marcată de votul cenzitar și de corupția electorală, regimul învoielilor agricole, tergiversarea încetățenirii evreilor, amînarea implementării inamovibilității  judecătorești, abuzurile administrației sau centralizarea excesivă. Totuși, exista speranța că, prin reforme succesive, aceste deficiențe vor fi treptat înlăturate, iar litera Constituției va dobîndi forța normativă pe care o merită. Paradigma statală liberală nu era pusă în discuție, iar între  conservatori și liberali exista un consens politic fundamental asupra obiectivelor esențiale ale națiunii și a direcției de urmat. 

La încheierea primului război mondial, circumstanțele vor fi cu totul altele. România Mare fiind deja constituită, clasa politică nu mai are în față un proiect politic major care să mobilizeze și să unifice toate partidele, indiferent de divergențele dintre acestea. Pe de altă parte, oferta doctrinară a epocii era destul de diversificată – socialism, austro-marxism, fascism, corporatism, anarho-sindicalism, bolşevism/comunism –, iar potenţialul distructiv şi caracterul totalitar al unora dintre aceste ideologii nu se manifestaseră încă făţiş sau nu erau percepute ca atare. Repulsia față de trecutul recent, marcat de privațiunile și ororile războiului și de tulburări sociale fără precedent, se asocia cu aşteptările cele mai optimiste în privinţa viitorului apropiat. Soluţiile liberale ale constituţionalismului clasic erau puse în discuţie sau chiar respinse din start, ca şi unele principii considerate fundamentale ale gîndirii juridice. Această evoluție – sau involuție – avea un caracter general european. Separația puterilor și rolul proeminent al Parlamentului nu mai erau privite ca repere esențiale ale arhitecturii constituționale, într-o societate deja obișnuită să trăiască sub regimul decretelor-legi și al stărilor excepționale. Balanța de putere s-a deplasat semnificativ dinspre ramura puterii legislative către executiv. Situația nu era diferită față de celelalte state europene. Tendința de a reglementa mai strict raporturile dintre legislativ și executiv, cu scopul principal de a evita instabilitatea guvernamentală, va fi ulterior conceptualizată prin formula unui „parlamentarism raționalizat” de către Boris Mirkine-Guétzevitch. Proprietatea privată nu mai este nicidecum considerată ca inviolabilă. Astfel, Constituția Germaniei din 11 august 1919 prevedea posibilitatea „socializării” unor întreprinderi private (art. 7, pct. 13 și art. 156). În formularea unui important autor francez al epocii, Léon Duguit, „se poate spune că concepția proprietății ca drept subiectiv dispare, pentru a face loc concepției proprietății ca funcție socială”, iar această idee era menționată chiar în anteproiectul de Constituție al PNL, redactat de Dimitrie Ioanițescu.

Constituția din 29 martie 1923 a receptat unele dintre aceste tendințe. Dimensiunea socială a legii fundamentale este ilustrată de dispozițiile privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică (mai permisive decît în Constituția din 1866), prevederile mai ample consacrînd proprietatea statului și includerea în domeniul public a unor categorii de bunuri imobiliare, sau de inserarea unor norme referitoare la prevenirea conflictelor economice și sociale, ori la asigurarea socială a muncitorilor în caz de boală sau accidente (art. 17, 19, 20 și 21). Totodată, anumitor dispoziții din legile din anii 1920 și 1921 pentru reforma agrară li se stabilește rangul de norme constituționale (art. 131). De fapt, cele două reforme majore care preocupau societatea românească – reforma agrară și votul universal – fuseseră deja înfăptuite cu ani în urmă și ancorate în legea fundamentală prin revizuirea din iunie 1917. Sub acest aspect, noua Constituție nu conține nici o nouă decizie fundamentală. Tehnic vorbind, statul putea foarte bine funcționa (și a funcționat, o vreme) în baza vechii legi fundamentale, așa cum a fost revizuită în 1917, urmînd doar ca o nouă lege de revizuire să elimine dispozițiile devenite caduce și să opereze anumite modificări și actualizări. Adoptarea unei noi Constituții avea însă o remarcabilă dimensiune simbolică: România Mare avea nevoie de un nou început pe plan constituțional, exprimat de voința politică a tuturor românilor, din Vechiul Regat și din provinciile alipite.  

Din punct de vedere politic, adoptarea Constituției României Mari reprezintă un considerabil succes al PNL. Pe planul capitalului simbolic, adoptarea legii fundamentale constituie pandantul reușitei în organizarea ceremoniei încoronării la Alba Iulia, la 15 octombrie 1922, în cursul mandatului guvernului Ion I.C. Brătianu. Prin acest șir lung de succese politice, începînd cu constituirea României Mari și recunoașterea internațională a noilor frontiere, și continuînd cu formarea primului guvern stabil de după război, festivitatea încoronării și adoptarea Constituției, PNL și-a subliniat profilul de formațiune politică majoră, dacă nu chiar dominantă, a României interbelice. Calea urmată în adoptarea Constituției a fost destul de discutabilă. Pe de o parte, au fost convocate alegeri, în martie 1922, pentru o Adunare Constituantă, eludîndu-se prevederile Constituției în vigoare (art. 129), care stabileau o revizuire în doi pași, cu etapa obligatorie a dizolvării Camerelor și alegerea unora noi, pentru aprobarea legii de revizuire. Motivul: urma să fie adoptată o nouă Constituție, pentru întreaga țară. Pe de altă parte, noua Constituție preia structura și logica vechii legi fundamentale, operînd, ce-i drept, numeroase modificări, unele de substanță, dar fără a redefini în mod esențial instituțiile, normele și procedurile existente. O asemenea soluție normativă convenea PNL, ca partid al establishment-ului politic. Reușita liberalilor în a adopta – în versiunea redactată de ei – noua lege fundamentală a României este mai degrabă expresia abilităților superioare de om de stat ale premierului Ionel Brătianu decît a fidelității doctrinare față de liberalismul clasic. Constituantul din 1923 a preferat să păstreze – în bine și în rău – coordonatele esențiale ale legii fundamentale din 1866. Caracterul liberal al reglementării – imanent Constituțiilor moderne – este mai puțin pronunțat, dar acest aparent recul constituie o trăsătură comună a legilor fundamentale ale timpului. Problema majoră a vieții politice și statale din România interbelică o reprezenta nominalismul constituțional – sau deficitul de normativitate – și nu deficitul de liberalism al textului constituțional.

Marius Bălan este conferențiar dr. la Facultatea de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde predă Dreptul constituțional, și cercetător la NEC, în proiectul ROLPERIPHERAL.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Congres AUR - George Simion - 27 mar 2022 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
George Simion amenință că sistemul va primi șah-mat: „Strategia o construim, am construit-o împreună cu domnul Călin Georgescu”
Liderul AUR, George Simion, a dezvăluit că există un plan agreat cu fostul candidat pro-rus Călin Georgescu pentru a duce mai departe mişcarea suveranistă. „Urmează multe surprize plăcute”,a transmis acesta.
paste spaghetti fiert istock jpg
Cea mai delicioasă rețetă de post. Merge și pe post de gustare, dar și ca fel principal
Deja ne aflăm în Postul Paștelui, iar credincioșii din țara noastră se află în căutarea unor rețete gustoase, perfecte pentru această perioadă din an. Iar pastele cu roșii și ardei copți pot fi alegerea perfectă pentru post!
politia facebook jpg
Cum a fost prins un hoț care furase bijuterii de mii de euro în Italia acum 9 ani de un polițist aflat în timpul liber
Un polițist din Argeș aflat în timpul liber a reușit să depisteze week-endul trecut un hoț care era dat în urmărire internațională. Bărbatul furase bijuterii de mii de euro în orașul Trieste în august 2016, iar autoritățile din România îl lăsaseră în libertate după nici două luni de arest preventiv.
iran atac israel / FOTO; Getty Images
Atacurile israeliene din Gaza au ucis cel puțin 200 de persoane. SUA: „Hamas ar fi putut elibera ostatici pentru încetarea focului, dar a ales războiul”
Atacurile aeriene israeliene din Gaza au ucis cel puțin 200 de persoane, au declarat autoritățile sanitare palestiniene. „Vom acționa împotriva Hamas cu o forță militară din ce în ce mai mare”, a transmis Benjamin Netanyahu.
George Simion și Claudiu Târziu FOTO Inquam Photos / Malina Norocea
Miza conflictului dintre fondatorii AUR. De ce riscă Simion să piardă frâiele partidului| ANALIZA
Ultimele luni au adus pentru partidul AUR, condus de George Simion, o serie de controverse cu privire la izbucnirea unor neînțelegeri în formațiunea politică. Fostul copreședinte, fondator AUR și șef CNC, Claudiu Târziu, a avut o serie de critici la adresa conducerii și deciziilor luate.
netflix pixabay jpg
Filmul care a cucerit publicul de pe Netflix în numai câteva zile! A ajuns rapid în topul preferințelor din România
Este un film care s-a lansat cu numai câteva zile în urmă, însă, într-un timp atât de scurt, a devenit una dintre cele mai populare producții de pe Netflix! „Delicioși” a ajuns rapid în topul preferințelor din România, cât și din alte zeci de țări.
Obezitate
Primul Centru al obezității, deschis într-un spital de stat. Cum putem beneficia de tratament gratuit
Premieră în România! În cadrul Spitalului Județean de Urgență Timișoara s-a deschis primul centru integrat de management al obezității dintr-un spital de stat. Iar la nici 24 de ore de când funcționează, recepția unității medicale aproape nu mai face față telefoanelor venite din partea pacienților.
bere pahare istock jpg
Cât alcool rămâne în sânge dacă bei patru beri fără să mănânci nimic
Un incident rutier recent a adus în prim-plan o întrebare frecventă: „Cât alcool rămâne în sânge dacă bei bere fără să mănânci nimic?”.
batran tanar maini
Pensia, în funcție de generație: adolescenții vor bitcoin, în timp ce adulții se tem că nu vor mai fi bani deloc
Finanțarea anilor de bătrânețe, când oamenii nu mai pot munci și ies la pensie, este văzută diferit, în funcție de generație, adolescenții dorindu-și să fie plătiți în bitcoin, în timp ce persoanele care mai au câțiva ani până la pensionare mizează tot mai mult pe banii strânși la Pilonul 2.