Cît de liberală putea fi Constituția din 29 martie 1923?

Marius BĂLAN
Publicat în Dilema Veche nr. 990 din 30 martie – 5 aprilie 2023
Statuia lui Ion I.C. Brătianu © wikimedia commons
Statuia lui Ion I.C. Brătianu © wikimedia commons

Liberalismul clasic deține copyright-ul asupra noțiunii de Constituție. Ideea unei legi fundamentale care să consacre separația și echilibrul puterilor și să garanteze drepturile și libertățile esențiale ale individului este de conceput doar în cadrul paradigmei gîndirii politice liberale. Constituționalismul modern promitea soluționarea disputelor politice prin dezbateri bazate pe argumente raționale, cu luarea în considerare a intereselor divergente ale unor cetățeni egali în drepturi, respectîndu-le tuturor demnitatea inerentă ființei umane și libertatea individuală. Fixarea în scris a regulilor și procedurilor prin care se formează și se manifestă voința politică în stat are loc în siajul procesului codificării moderne a dreptului, care a dus la adoptarea unor monumentale acte legislative în Prusia, Franța, Austria și în celelalte state europene: codurile civile, penale, comerciale ori de procedură civilă sau penală.  

În taxonomia lui Karl Loewenstein, sub aspect ontologic, Constituțiile pot fi normative, nominale sau „semantice”. Constituția normativă este cea în care normele constituţionale domină procesul politic, şi nu invers. Ea este vie, „trăită” de conducători şi conduşi deopotrivă, integrînd societatea statală şi integrîndu-se în aceasta și se aseamănă unui costum, care se potriveşte celui care-l poartă şi care este efectiv purtat de acesta. Constituția nominală este validă (doar) din punct de vedere juridic, însă dinamica procesului politic nu urmează normele ei. Practica constituţională nu coincide cu litera Constituției, dar există speranţa ca, în cele din urmă, realitatea procesului politic să coincidă cu modelul prevăzut în Constituţie. Funcţia ei este una educativă, avînd ţelul ca într-un viitor previzibil să devină pe deplin normativă şi să determine dinamica procesului politic, în loc să se conformeze docil acesteia. Ea poate fi comparată, în formularea lui Loewenstein, cu un costum prea larg, care se află încă în şifonier și care va fi purtat efectiv atunci cînd corpul politic al naţiunii s-a maturizat suficient. Constituțiile semantice sînt Constituții doar cu numele și nu reprezintă altceva decît formalizarea raporturilor de putere existente în acel moment, în folosul exclusiv al deţinătorilor de fapt ai puterii. Chiar şi în absenţa unei asemenea Constituţii, în sens formal, procesul politic ar urma acelaşi curs. Ele nu mai sînt „costume”, care se pot potrivi sau nu cu corpul politic al unei naţiuni; ele nu sînt menite să fie „purtate”, ele nu sînt altceva decît măşti de carnaval. Constituțiile comuniste reprezintă cel mai bun exemplu în acest sens.

Există o anumită antinomie între paradigma liberală a gîndirii constituționale – axată pe libertate individuală și pe limitarea puterii statului – și propensiunea etatistă a codificării. Emanație a puterii constituante a poporului, legea fundamentală scrisă apare ca manifestare unilaterală a unei voințe prezumat absolute, chiar și atunci cînd garantează libertatea individului contra autorităților pe care tot ea le instituie și le legitimează. Această dimensiune etatistă este mai pronunțată în istoria constituțională a României, nu în ultimul rînd pentru că reglementările constituționale din țara noastră erau parte a unui proiect de modernizare și europenizare a instituțiilor politice și al societății. „Liberală și egalitară”, Constituția din 1866 era un „monument închinat viitorului”, după cum admitea Aristide Pascal, raportorul proiectului de lege fundamentală în Adunarea Constituantă. Principiile consacrate în legea fundamentală nu se concretizau însă întotdeauna în practica politică și administrativă. Constituția Vechiului Regat era așadar o Constituție nominală, în accepțiunea lui Loewenstein. Nominalismul constituțional era, de altfel, principala problemă a vieții politice antebelice. Principiile liberale și egalitare ale legii fundamentale nu se regăseau prea mult în practica politică, marcată de votul cenzitar și de corupția electorală, regimul învoielilor agricole, tergiversarea încetățenirii evreilor, amînarea implementării inamovibilității  judecătorești, abuzurile administrației sau centralizarea excesivă. Totuși, exista speranța că, prin reforme succesive, aceste deficiențe vor fi treptat înlăturate, iar litera Constituției va dobîndi forța normativă pe care o merită. Paradigma statală liberală nu era pusă în discuție, iar între  conservatori și liberali exista un consens politic fundamental asupra obiectivelor esențiale ale națiunii și a direcției de urmat. 

La încheierea primului război mondial, circumstanțele vor fi cu totul altele. România Mare fiind deja constituită, clasa politică nu mai are în față un proiect politic major care să mobilizeze și să unifice toate partidele, indiferent de divergențele dintre acestea. Pe de altă parte, oferta doctrinară a epocii era destul de diversificată – socialism, austro-marxism, fascism, corporatism, anarho-sindicalism, bolşevism/comunism –, iar potenţialul distructiv şi caracterul totalitar al unora dintre aceste ideologii nu se manifestaseră încă făţiş sau nu erau percepute ca atare. Repulsia față de trecutul recent, marcat de privațiunile și ororile războiului și de tulburări sociale fără precedent, se asocia cu aşteptările cele mai optimiste în privinţa viitorului apropiat. Soluţiile liberale ale constituţionalismului clasic erau puse în discuţie sau chiar respinse din start, ca şi unele principii considerate fundamentale ale gîndirii juridice. Această evoluție – sau involuție – avea un caracter general european. Separația puterilor și rolul proeminent al Parlamentului nu mai erau privite ca repere esențiale ale arhitecturii constituționale, într-o societate deja obișnuită să trăiască sub regimul decretelor-legi și al stărilor excepționale. Balanța de putere s-a deplasat semnificativ dinspre ramura puterii legislative către executiv. Situația nu era diferită față de celelalte state europene. Tendința de a reglementa mai strict raporturile dintre legislativ și executiv, cu scopul principal de a evita instabilitatea guvernamentală, va fi ulterior conceptualizată prin formula unui „parlamentarism raționalizat” de către Boris Mirkine-Guétzevitch. Proprietatea privată nu mai este nicidecum considerată ca inviolabilă. Astfel, Constituția Germaniei din 11 august 1919 prevedea posibilitatea „socializării” unor întreprinderi private (art. 7, pct. 13 și art. 156). În formularea unui important autor francez al epocii, Léon Duguit, „se poate spune că concepția proprietății ca drept subiectiv dispare, pentru a face loc concepției proprietății ca funcție socială”, iar această idee era menționată chiar în anteproiectul de Constituție al PNL, redactat de Dimitrie Ioanițescu.

Constituția din 29 martie 1923 a receptat unele dintre aceste tendințe. Dimensiunea socială a legii fundamentale este ilustrată de dispozițiile privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică (mai permisive decît în Constituția din 1866), prevederile mai ample consacrînd proprietatea statului și includerea în domeniul public a unor categorii de bunuri imobiliare, sau de inserarea unor norme referitoare la prevenirea conflictelor economice și sociale, ori la asigurarea socială a muncitorilor în caz de boală sau accidente (art. 17, 19, 20 și 21). Totodată, anumitor dispoziții din legile din anii 1920 și 1921 pentru reforma agrară li se stabilește rangul de norme constituționale (art. 131). De fapt, cele două reforme majore care preocupau societatea românească – reforma agrară și votul universal – fuseseră deja înfăptuite cu ani în urmă și ancorate în legea fundamentală prin revizuirea din iunie 1917. Sub acest aspect, noua Constituție nu conține nici o nouă decizie fundamentală. Tehnic vorbind, statul putea foarte bine funcționa (și a funcționat, o vreme) în baza vechii legi fundamentale, așa cum a fost revizuită în 1917, urmînd doar ca o nouă lege de revizuire să elimine dispozițiile devenite caduce și să opereze anumite modificări și actualizări. Adoptarea unei noi Constituții avea însă o remarcabilă dimensiune simbolică: România Mare avea nevoie de un nou început pe plan constituțional, exprimat de voința politică a tuturor românilor, din Vechiul Regat și din provinciile alipite.  

Din punct de vedere politic, adoptarea Constituției României Mari reprezintă un considerabil succes al PNL. Pe planul capitalului simbolic, adoptarea legii fundamentale constituie pandantul reușitei în organizarea ceremoniei încoronării la Alba Iulia, la 15 octombrie 1922, în cursul mandatului guvernului Ion I.C. Brătianu. Prin acest șir lung de succese politice, începînd cu constituirea României Mari și recunoașterea internațională a noilor frontiere, și continuînd cu formarea primului guvern stabil de după război, festivitatea încoronării și adoptarea Constituției, PNL și-a subliniat profilul de formațiune politică majoră, dacă nu chiar dominantă, a României interbelice. Calea urmată în adoptarea Constituției a fost destul de discutabilă. Pe de o parte, au fost convocate alegeri, în martie 1922, pentru o Adunare Constituantă, eludîndu-se prevederile Constituției în vigoare (art. 129), care stabileau o revizuire în doi pași, cu etapa obligatorie a dizolvării Camerelor și alegerea unora noi, pentru aprobarea legii de revizuire. Motivul: urma să fie adoptată o nouă Constituție, pentru întreaga țară. Pe de altă parte, noua Constituție preia structura și logica vechii legi fundamentale, operînd, ce-i drept, numeroase modificări, unele de substanță, dar fără a redefini în mod esențial instituțiile, normele și procedurile existente. O asemenea soluție normativă convenea PNL, ca partid al establishment-ului politic. Reușita liberalilor în a adopta – în versiunea redactată de ei – noua lege fundamentală a României este mai degrabă expresia abilităților superioare de om de stat ale premierului Ionel Brătianu decît a fidelității doctrinare față de liberalismul clasic. Constituantul din 1923 a preferat să păstreze – în bine și în rău – coordonatele esențiale ale legii fundamentale din 1866. Caracterul liberal al reglementării – imanent Constituțiilor moderne – este mai puțin pronunțat, dar acest aparent recul constituie o trăsătură comună a legilor fundamentale ale timpului. Problema majoră a vieții politice și statale din România interbelică o reprezenta nominalismul constituțional – sau deficitul de normativitate – și nu deficitul de liberalism al textului constituțional.

Marius Bălan este conferențiar dr. la Facultatea de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde predă Dreptul constituțional, și cercetător la NEC, în proiectul ROLPERIPHERAL.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?
p 10 jpg
Gîndirea artificială pripită: cu ChatGPT la taclale
Gîndirea pripită este un termen folosit pentru a descrie procesul de luare a deciziilor sau de trage concluzii în modul rapid și fără o analiză sau o examinare adecvată.
p 11 Petre Gheorghiu in rolul lui Zaharia Trahanache jpg
Pentru o istorie a „puținticăi (ne)răbdări”
Carol al II-lea: mare pripit, dacă ne luăm după renunțările la renunțările la Tron.
p 12 jpg
Altul mai bun nu avem
Observ că ne trăim viețile de cîtva timp ca într-un proces penal.
p 13 jpg
Judecata pripită, gîndirea automată
Permanent ni se cere acţiune rapidă, reacţie promptă. Şi cînd ne mai gîndim?
p 14 sus jpg
Antidotul judecății pripite
Judecata pripită, aș mai remarca, e nu doar extrem-subiectivă, ci și rareori inocentă, dar ăsta e un subiect pe care o să-l eludez de data asta.
640px Three Democratic bosses of Maryland seated and drinking from mugs   L  to R   George(?) N  Lewis, John S  Kelly, John J  Mahon LCCN2006683418 jpg
O lume a incluziunii e ca un sat mai mare
O lume inclusivă e poate ca un sat mai mare, care se construiește împreună, nu prin demonizare și nu pe Internet.

Adevarul.ro

image
Preotul care a jignit iubitorii de animale primește replica unui călugăr: „Ele nu l-au izgonit pe Iisus“
Mesajele publicate de preotul Matei Vulcănescu despre iubitorii de animale au stârnit controverse. Un călugăr de la Schitul Straja din Hunedoara arată de ce animalele trebuie iubite și nu disprețuite.
image
Fetiță lăsată de părinți în apă fierbinte, moartă în chinuri. Soții criminali au contestat arestarea
Doi soți din Călărași au fost trimiși în judecată pentru omor calificat, pentru că și-au lăsat fiica de 2 ani și 10 luni să moară în chinuri. În rechizitoriul procurorilor se menționează că fetița s-a aflat în agonie timp de mai multe ore.
image
Cum sunt relațiile în care femeia e mai în vârstă decât bărbatul
Într-o lume încărcată de prejudecăţi, rolul bărbatului într-o relație de cuplu este văzut ca fiind acela de a oferi protecție și stabilitate familiei și partenerei.

HIstoria.ro

image
De ce se urau de moarte Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Duşmănia lor apare într-un document de la Vatican!
Vlad Ţepeş, domn al Munteniei în trei rânduri, şi Ştefan cel Mare, voievodul care a condus Moldova timp de aproape jumătate de secol, au avut relaţii sinuoase, în funcţie de conjunctura politică a vremii şi de interesele administrative.
image
Château La Coste, în Provence: ce descoperire!
Ce e, până la urmă, Château La Coste? Un spaţiu magic, construit în jurul unei îndeletniciri cu tradiţie: facerea vinului.
image
Crucificarea lui Hristos i-a apărut în vis lui Salvador Dalí
Dalí a precizat că a avut un vis în care i-a fost dezvăluită importanța înfățișării lui Hristos astfel.