"Cît a durat percheziţia, m-am plictisit"

Publicat în Dilema Veche nr. 417 din 9-15 februarie 2012
"Cît a durat percheziţia, m am plictisit" jpeg

În numărul 39 al Dilemei, Alex. Leo Şerban îi propunea lui Alexandru Paleologu un „Divan“ care să aibă ca subiect plictiseala. Răspunsul lui Paleologu a venit imediat: „Ce bine! este de mare actualitate…“ Despre discuţia lor de atunci se poate spune azi acelaşi lucru. Mai jos, un fragment… 

Alex. Leo Şerban: Cînd ne plictisim?

Alexandru Paleologu: Păi, pune, domnule, de exemplu, uvertura la Bărbierul din Sevilla, care e nemaipomenită! Sau pune uvertura la Don Giovanni…

Dar şi muzica poate să plictisească.

(…) Mi se-ntîmplă cîteodată să pun la pick-up Nunta lui Figaro, sau nu ştiu-ce… şi constat că nu-mi mai spun nimic,că mă enervează – şi-atunci opresc pick-up-ul chiar cu riscul de a strica obiectul, pentru că fac asta cu oarecare pripeală şi nervozitate. Plictiseala are o formă de violenţă – o formă de violenţă care nu se lasă observată, fiindcă ţi-e lehamite şi de actul violent consumat pînă la capăt! Dar plictiseala – asta o văd la mine – naşte violenţă; o violenţă însă reprimată (şi, poate, cu atît mai rea, mai veninoasă).

Ceea ce spuneţi dă apă la moară unei constatări – aceea că în romanele poliţiste englezeşti (Agatha Christie şi-aşa mai departe) mulţi omoară din plictiseală… Trebuie să inventezi ceva ca să omori această absolut cumplită plictiseală englezească – poţi să inventezi jocurile (care sînt foarte amuzante la ei: sau, mă rog, între ghilimele „amuzante“) sau poţi să inventezi chiar romanul poliţist de tip detective story – care este tot o formă de joc…

Nu ştiu dacă nu există o capodoperă de mine ştiută, şi-acum uitată, în care cineva comite o crimă din plictiseală? (Nu Les caves du Vatican, alta.)

Există un film al lui Hitchcock, în care doi fac o crimă gratuită din plictiseală…

Acum, plictiseala asta creatoare de răutate, de umoare agresivă care face să scadă afectivitatea între doi oameni… e adevărat că tot iubirea e cel mai bun leac al plictiselii.

Ştiţi că Cioran e cel care susţine că plictiseala e leacul fricii: dacă te plictiseşti, învingi frica…

E adevărat, probabil… Eu n-am să spun această minciună, acestă lăudăroşenie tartarinescă – n-am să spun că nu cunosc frica: un om care nu cunoaşte frica e neîntreg, sau este un zevzec… (…)

Eu am înregistrat fenomenul fiziologic al fricii – cînd, conştient, nu mi-era frică… În noaptea în care am fost arestat – cînd m-a trezit din somn pe la ora două un tip cu o lanternă, de la M.A.I. – şi s-a făcut o percheziţie în cameră, mi-am pus un halat pe mine, m-am aşezat într-un fotoliu şi am început să fumez ţigări una după alta, dar tremuram. Ţigara îmi bîţîia între degete, era 9 septembrie, deci nu era frig, şi nu-mi era frică deloc. Ştiam ce-o să se întîmple. Mă aşteptam să se-ntîmple lucrul ăsta – îmi închipuiam că s-ar putea să fiu supus la probe de rezistenţă fizică… Era mai mult curiozitate, un „să vedem cum va fi“, şi oarecum o romantică şi băieţească idee că „las’ că fac eu faţă la orice!“ – altă prostie… Deci frică nu-mi era!

Da’ nici nu vă plictiseaţi!

Nu mă plictiseam deloc… ba da, doar…

Păi, ziceaţi că eraţi curios?

…Cît a durat percheziţia, m-am plictisit!

Deci, partea pur mecanică…

Da, şi această plictiseală nu mi-a împiedicat frica fiziologică. (Cea psihologică, repet, nici nu exista.) Mă plictiseam de moarte cît a durat percheziţia pentru că a durat foarte mult, şi cu tot felul de fleacuri – trebuia să le răspund acelor oameni la tot felul de întrebări în care nu era comună măsura între ce spuneam eu şi ce puteau să priceapă ei…(…)

Ce pot să spun este că acolo, la puşcărie şi la colonia penitenciară, nu m-am plictisit nici o secundă. Nu zic că m-am distrat tot timpul... ba, aş putea spune că da! Pentru că, în fond şi durerea şi suferinţa sînt o distracţie – şi cînd le experimentezi în condiţii de închisoare, devin interesante: eşti pus acolo special pentru asta, experiment in vitro. Plictiseala a jucat în viaţa mea un rol infim şi s-a insinuat pe intervale scurte – momente de-astea de lehamite. Deci, n-am cine ştie ce competenţă în materie de plictiseală…

Foto: V. Eftenie

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

 Mobilizare partiala - rusi trimisi la razboi FOTO Profimedia
Mobilizarea forțată a lui Putin, premisele unei „rețete pentru măcel”. Un general explică cum sunt instruiți recruții ruși
Generalul în rezervă Mark Hertling a explicat într-un editorial apărut în Washington Post de ce mobilizarea decretată de Putin are toate premisele unei „rețete pentru măcel”.
cuc wikipedia jpg
Cucul, în cultura poporului român. O mulțime de credințe populare sunt legate de pasărea sacralizată
Vechile credințe românești fac din cuc o pasăre sacră, care poate prevesti momente în viața celui care-l aude cântând. Legendele vorbesc despre doi frați, dintre care unul s-a transformat în pasăre.
Ultimii lingurari din Baragan FOTO Facebook MS jpg
Romii rudari, ultimii cioplitori în lemn din Bărăgan. Meșteșugul iscusit care i-a ajutat să supraviețuiască
Ultimii meșteri rudari din județul Călărași, iscusiți cioplitori ai lemnului, au fost incluși într-o cercetare realizată de specialiști de la Muzeului Satului „Dimitrie Gusti”.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.