Cîntece de viaţă nouă

Alina RADU
Publicat în Dilema Veche nr. 266 din 19 Mar 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu suport nici acum să ascult radioul dimineaţa, cînd abia m-am trezit din somn. Creierul meu, încă neadunat bine în cutia lui, se lasă impregnat de orice melodie şi mi-o redă cu neîndurare şi de nenumărate ori de-a lungul întregii zile, uneori pînă la migrenă. Şi nu-i OK deloc să mă pomenesc îngînînd aiurea pe stradă sau la birou "Roxana şi Suzana / Mi-au mîncat banana". Cum nu era nici în dimineţile cînd îmi mîncam semiadormită micul dejun, cu radioul de stat al anilor ’80 în urechi. Ca în Maestrul şi Margareta lui Bulgakov, peste o vreme începeam să lălăi în sinea mea sau, Doamne fereşte, cu voce tare, cîte un "Noi împlinim tot ce-au visat străbuuuniiii / Şi ducem mai departe visuuul looor". (Ciudat e că uneori " şi nu rar " mă apucă şi acum, "după 20 de ani".) Aşa că anulam şi eu cu ce puteam. Un "Şi-aceste trei cuvinte minunate / Cuvinte demne de un tricolor" putea, după părerea mea, să facă pereche cu "Four Letter Word" a lui Kim Wilde. Şi uite-aşa, perechile astea muzicale din lumi total opuse şi-au revendicat fiecare cîte o juma’ din mine. Jumătatea de dimineaţă " cu uniformă, caietul de "Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei" în servietă; jumătatea de seară " lipită de casetofonul din care mă oblojea Madonna cu "True Blue" sau la discotecă sau... Uteciştii de azi, comuniştii de mîine / Viva la discoteca. Să fii utecist era o chestie mişto pentru că însemna c-ai scăpat de cravata roşie cu tricolor şi deci de statutul de kinder. Într-un liceu care coexistă cu gimnaziul era ceva important. Am sărbătorit cu prima noastră ieşire în faimosul "Codrescu", discoteca Facultăţii de Electro din Iaşi. Liceenii de la "Negruzzi" aveau un fel de drept nescris să intre acolo, deşi la intrare se cerea carnetul de student. Ca fată, nu-ţi băteai capul; intrai oricum. Şi ne-am făcut " fetele, cel puţin " o intrare aşa cum şi-ar dori inima oricărei debutante de 14 ani: în costumaţie de cheerleader. Da, am spus cheerleader, majoretă: în nişte tricouri albe şi extrem de transparente (într-o epocă în care sutien pentru vîrsta noastră nu se găsea " punct!), cu o idee de fustiţă roşie din voal, scurtă şi unduitoare, cărînd fiecare cîte un băţ din ăla cu panglică la capăt, căruia, din păcate, i-am uitat numele. Îmbrăcate aşa de tinereşte şi tovărăşeşte şi cu imitaţiile alea de bici (după cum ne-au informat colegii, chiţăind nervos), veneam direct de la repetiţiile de pe Stadionul "23 August", unde se pregătea o mare manifestaţie de 1 Mai muncitoresc, iar noi, după multe acrobaţii cu beţele, pe care le plimbam printre picioare, le ridicam deasupra capului, le aruncam etc., urma să întruchipăm, la un semnal de tobă, ghemuite la pămînt după tot zbuciumul, litera "S" din RSR. Republica Socialistă România. Mulţumim din inimă Partidului? Oh, ye. A fost o seară mişto. Atelierele hărniciei / Vamos a la playa. Un liceu teoretic trebuia să asigure şi pregătirea tînărului într-o meserie practică. La noi, aceasta era lăcătuşeria, de pe urma căreia eu una m-am ales cu certitudinea că şi acum aş şti să fac o ureche de lacăt. Mai exista practica agricolă (pe care n-am făcut-o, că eram clasă de piloşi) şi misteriosul Şantier Naţional al Tineretului. Nu cunosc pe nimeni care să fi lucrat acolo, dar am cunoscut o mulţime de băieţi şi fete veniţi la Costineşti cu bilet de SNT. Dacă-i luai la bani mărunţi, nu lucrase unul, de sămînţă, acolo; mă întreb dacă a lucrat vreodată cineva sau dacă SNT-ul nu era doar vreo acoperire pe hîrtie a cine ştie cărei şmecherii legate de turism. (Sau o fi fost un fel de practică la Canalul Dunăre-Marea Neagră? Magistrala Albastră?) Căci vara Costineştiul " staţiunea tineretului, după cum i se zicea " se umplea cu studenţi meritorii şi cu senetişti. Am fost şi eu în vreo două rînduri senetistă; nu mai ţin minte cine mi-a procurat biletul, dar îmi amintesc stînjeneala de la oficiul de cazare, unde a trebuit să îngăim că am lucrat într-adevăr la SNT, unde am lăcătuşerit, ştiu să fac urechi de lacăt. Pe urmă, 12 zile şi mai ales nopţi nedormite în care se umbla de la Ring, discoteca în aer liber, la Vox Maris, unde intrarea era scumpă, dar "se dădea" Pepsi, iar după aceste orgii încheiate la orele 22 cu urletele neprincipiale ale tineretului trimis la culcare de bietul DJ, care n-avea de ales decît să închidă brusc luminile şi muzica, urmau alergăturile de la o căsuţă la alta: undeva se cînta la chitară, la Obelisc era "Seara ieşenilor" şi se zvonea că vin Divertişii înşişi!, pe plajă cîţiva supăraţi tîrau de lanţ o oliţă de noapte, mai încolo nişte romantici se scăldau la lumina lunii şi pe cap le vîjîiau un fel de diademe cu elice, pe care le vindeau ţiganii ziua. La Teatrul de Vară, Miss "Muncă, Frumuseţe, Tinereţe" etala o rochie miniaturală albă şi nişte picioare kilometrice, care probabil că îi atestau calităţile de fruntaşă în producţie. Să trăieşti şi să tot munceşti. Stima noastră şi mîndria / You sexy thing. În Iaşi, în holul Liceului "Negruzzi", la parter, aveam o oglindă mare, încadrată de două desene naive " în toate sensurile: "elevul model" şi "eleva model". Ideea era să confrunţi ce vedeai în oglindă cu modelul adecvat sexului căruia îi aparţineai şi, bănuiesc, să corectezi micile abateri de la standardele alea tinere şi frumoase (nu, nu li s-au aplicat bărbi şi mustăţi, aveau deasupra o sticlă protectoare). Eleva model pentru noi era colega noastră C., care reuşise să se abată la maximum de imaginea penibilă a fetei de lîngă oglindă. Sarafanul îi era scurtat şi strîmtat cu neruşinare, părul tapat după regulile eighties, bluza nu era aproape niciodată de culoarea regulamentară, ci chiar se potrivea cu bleumarinul sarafanului, cerceii imenşi ("Păi, trebuie să port nişte cercei, to’arăşu’ profesor, că altfel mi se astupă găurile din urechi, şi mama nu mă lasă să port la şcoală pe ăia de aur, să nu mă atace borfaşii pe drum, şi alţii nu aaaam..." suna incredibila ei justificare în faţa vreunui profesor), ciorapi negri, cu portjartier, rostuiţi de la bunică-sa " oricum în comerţ nu se mai găsea nimic decent, aşa că toate luaserăm cu asalt sertarele bunicelor. Centuri late, uşor lăsate pe şolduri, în loc de cordonaşul modest de pînză. Pantofi plaţi, cu vîrf ascuţit: graţioşii "balerini", rostuiţi de Dumnezeu ştie unde. Mă văd şi acum plîngînd în hohote peste o pereche de ghete dintr-un material textil, caroiat. Erau nebunia momentului şi îmi erau prea mici. Dar " după cum ne spuneau dirigintele şi unele tovarăşe profesoare " aveam tinereţea de partea noastră, nu mai aveam nevoie de altceva. Uite-aşa: şi cînd gîndesc la viaţa-mi, îmi pare că ea cură / discret învăluită-n schizofrenie pură.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Tragedia de la Cluj. Cine sunt cele trei persoane care s-au electrocutat în piscină. Cum s-a petrecut incidentul
Un fost director de bancă se numără printre cei trei clujeni găsiți electrocutați lângă piscină. Ovidiu Mureșan avea 46 de ani și este descris de prieteni drept un „om extraordinar”. Alături de el au murit și părinții lui.
image
Adevăratul al 12-lea jucător al României la Euro 2024: povestea fanului admirat de o lume întreagă EXCLUSIV
Mulți politicieni s-au grăbit să-și asocieze imaginea cu victoria României în fața Ucrainei. În realitate, susținătorii admirabili ai tricolorilor sunt cei care s-au chinuit să ajungă în Germania. Iar acolo au plâns de bucurie. Printre ei, Cezar Micheten, cu o poveste superbă.
image
Trei lucruri surprinzătoare despre moarte. Dezvăluirile unei asistente medicale: „Știau oarecum ce se întâmplă”
O asistentă medicală a dezvăluit trei lucruri pe care le-a sesizat în legătură cu moartea: de la faptul că oamenii pot auzi chiar și atunci când sunt inconștienți până la faptul că deshidratarea face ca procesul să fie mai puțin dureros, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.