Cine poate face curăţenie - publicul, CNA sau clienţii de publicitate?

Petrişor OBAE
Publicat în Dilema Veche nr. 529 din 3-9 aprilie 2014
Cine poate face curăţenie   publicul, CNA sau clienţii de publicitate? jpeg

„Arta cinematografică, din cauza importanţei ce are în public şi cererii intense, necesită capitaluri mari. (…) Din cauza însemnătăţii pe care o are capitalul, cinematograful a ajuns, degenerînd, mai mult industrie decît artă“ (M. Socianu, 1924; citat extras din volumul Bucureştiul subteran – cerşetorie, delincvenţă, vagabondaj, coordonat de Adrian Majuru).

Acum aproape 100 de ani, publicistul marca, practic, cele două elemente fără de care nici un produs media nu poate exista: banii şi publicul. Degeaba ai public, dacă nu există finanţare. Cum la fel de inutil este să lansezi un titlu sau o emisiune dacă ai susţinere financiară, dar publicul nu este interesat.

Linşaje mediatice pe TV, limbaj injurios, vulgaritate, prost gust. Cine poate rezolva situaţia? Publicul? Consiliul Naţional al Audiovizualului? Televiziunile? Clienţii de publicitate? Toţi ar putea, puţin cîte puţin, dar cea mai aprigă şi cu efect imediat este lovitura la buzunar. La finanţare.

Imoralitatea, carenţele de etică, moliciunea coloanei vertebrale nu figurează la nici un capitol al legii. Consiliul Naţional al Audiovizualului poate interveni doar în măsura în care legea prevede sancţiuni.

Invocarea telecomenzii nu are nici un efect. Este binecunoscut cazul News of the World, de acum cîteva decenii. Era pe val, dar tabloidul a fost la un pas de faliment cînd s-a relansat după un sondaj printre cititori. Declarativ, nimeni nu mai dorea scandaluri. Tabloidul a pus în practică doleanţele şi a fost în pragul dezastrului: vînzările s-au prăbuşit. S-a întors la ce ştia cel mai bine să facă. Din păcate, nu pe public trebuie să ne bazăm.

Am auzit chiar de la un membru CNA această soluţie: puneţi mîna pe telecomandă. Nimic mai comod. Explozia mocirloasă pe care o vedem scurgîndu-se pe ecran în zoaie aducătoare de rating nu ar fi fost posibilă fără decăderea CNA. Instituţie care încearcă să cureţe piaţa TV, dar care este îmbibată la rîndul ei de interese politice şi jocuri personale, CNA şi-a pierdut orice urmă de respect din partea televiziunilor. Amenzile repetate nu calmează staţiile. Dimpotrivă, le înverşunează.

Îmi aduc aminte un episod din 2000, cînd plana varianta lui Vadim Tudor preşedinte. Între cele două tururi, CNA şi posturile TV au ajuns la un acord. Mai bine cu răul mai puţin rău (recte, contracandidatul Ion Iliescu). A fost printre puţinele cazuri în care CNA şi posturile TV au văzut, împreună în aceeaşi sală, interesul public.

Ce se întîmplă acum cu televiziunea s-a întîmplat la începutul secolului trecut cu cinematograful: „alunecarea pe povîrnişul senzaţionalului stupid şi ieftin“ i-a fost reproşată tînărului, pe atunci, cinematograf, după cum scria publicistul M. Socianu, în 1924.

Ce interes au televiziunile să-şi cureţe ograda? Pentru moment, nici unul. Pe termen lung, ar avea, dar acum e vorba de supravieţuire. O analiză la rece arată că practicile care au legătură cu etica şi bunul-simţ nu prea aduc rating. Atacul la persoană hrăneşte un public care se simte răzbunat. Un alt public îşi găseşte confirmate părerile la o altă staţie. Ce pot face ziariştii şi realizatorii? „Am o familie de hrănit“, spunea un realizator TV acum cîţiva ani, într-un interviu. Dacă mai adăugăm criza din ultimii ani şi dominaţia patronatului, nici de la ziarişti şi realizatori nu vedem soluţia.

Ce mai rămîne? Capitalul. Finanţarea. Banii. Clienţii de publicitate.

În industrie se cheamă, preţios, „asociere de imagine“. În popor se spune ceva mai simplu: ruşine. Îmi place să cred că, în mod natural (şi asta vine în timp), clienţii vor realiza că asocierea cu un tip de conţinut le va împrumuta şi lor aceeaşi imagine. Bunul-gust şi bunul-simţ nu se pot impune cu măciuca. Dar revelaţia lor poate lovi la fel de năprasnic. Direct în vînzări. Asta cere publicul, se invocă cel mai des de către televiziuni. Un argument incomplet!

Asta cer şi clienţii de publicitate: audienţă! Altfel nu dau banii. Cîtă vreme nu vor fi afectate la buzunar, televiziunile vor continua pe aceeaşi linie. La fel cum, cît timp vînzările lor vor fi sus, iar publicul nu îi va arăta cu degetul, clienţii de publicitate îşi vor promova în continuare produsele lor în astfel de programe.

În loc de concluzie. Anul trecut, emisiunea Acces direct a pus-o în ipostaze umilitoare pe Ioana Tufaru. După ce lista clienţilor de publicitate ai emisiunii a fost publicată pe site-ul Paginademedia.ro, subsemnatul a fost acţionat în judecată. Ce i-a deranjat? Aprecierile despre conţinutul emisiunii? Nicidecum! Cîţiva clienţi de publicitate s-au retras de pe post.

Într-o industrie cinică, fără principii, lovitura la buzunar doare mai tare decît bătutul obrazului. Se poate, dar chiar se vrea? Sau mai exact, cine ar vrea?

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

Becali
Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.
Maria Zaharova FOTO Profimedia
Purtătoarea de cuvânt a MAE rus, atac la adresa Maiei Sandu: Ce a făcut cetățeana României pentru R. Moldova?
Maria Zaharova a lansat un atac dur la adresa preşedintei Republicii Moldova, fiind de părere că puterea de la Chișinău promovează rusofobia, chiar dacă Moscova a ajutat întotdeauna Chișinăul.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.